Cum poţi să-ţi vinzi părinţii, om trădător de ţară?
La fraţii tăi de sânge le faci o viaţă grea amară?
Să uiţi de neamul tău, de legile cutume?
Şi o renegi pe mama, ce te-a adus pe lume?

De braţul dreptei legi, nu poate să te-ajungă
Şi nici cuvântul bun şi blânda noastră rugă
Un crunt blestem se prinde de viaţa ta mârşavă
Cât vei trăi vei bea, paharul cu otravă.

Cel ce-şi trădează neamul să ia aminte-acum
Nu mai sluji străinii, mergi pe-al luminii drum.
Că de îl scoţi din fire, românul este lup.
Zăgazuri o să sfarme, frânghiile se rup.

Poate de legi şi oameni nu-ţi pasă, nu te-oi teme
Dar te ajung din urmă cumplitele blesteme.