Recunoasterea minciunii care a animat comportamentul public al ultimilor ani este o miscare inteligenta. “Greseala marturisita este pe jumatate iertata”, spune o vorba din popor, si pentru prima oara de cand a preluat Emil Boc fraiele guvernarii trebuie sa admit ca puterea are o strategie de imagine.
Romanul e iertator, cu atat mai iertator cu cat e tare obosit. Daca frazele “era foarte usor sa mintim in continuare” (Sebastian Vladescu) si “in campanie s-a mintit prin omisiune, pentru a ascunde faptul ca mergeam spre prapastie” (Radu Berceanu) erau rostite in Grecia sau Ungaria, ar fi scos lumea in strada cu cocktailuri Molotov. Cum romanul e nascut poet, daca nu-l necajeste acuzativul cum sa-l scoata din fire mistificarea, una din sursele fundamentale ale inspiratiei de-a se considera destept, vertical, harnic si brav?
Actuala putere s-a dezbracat in pielea goala si face ceea ce o buna suma de ani au indicat, fara succes sociologii, spre iertare populara si reconfirmarea increderii: spune adevarul, isi scoate buzunarele goale la iveala, isi marturiseste incompetenta si admite ca fura.
Mai ramane sa-si ceara iertare, insa asta presupune o treapta superioara a constiintei. Gasesc pe site un studiu realizat in 2002 de cercetatorii de la Universitatea din Virginia care spune asa: e foarte greu sa-ti ceri iertare, pentru ca sentimentul de vina duce la cresterea presiunii sanguine, agita pulsul, aduce transpiratii numai la gandul ca cel mintit va trebui privit in ochi, intervine umilinta. Dar odata depsit momentul, partile se simt mai bine. Cu conditia ca scuzele sa fie sincere, spune cercetatorul Carol Osborn.
Nu suntem in situatia ca puterea sa-si ceara scuze de la romani, pentru ca implica niste costuri electorale greu de estimat. Totusi, mai bine acum, decat cu o luna inainte de alegeri. Mai ales ca noutatile nu sunt noutati. Romanii stiu de 20 de ani ca la putere se fura cu harnicie, se minte cu nonsalanta, ca politicienii sunt bogati si-i doare un fund de soarta celor care le platesc salariile. Ca odata cu fiecare instalare de guvern este o chestiune de timp sa descopere ca precedenta a deschis lista cu pomeni si a aruncat in aer echilibrul bugetar.
Strategia de imagine la care a apelat PD-L, care incepe cu criticile reformistilor – incompetenta, neincredere ca masurile de austeritate vor avea efectul scontat – si terminand cu acceptarea nasului lui Pinocchio denota insa ceva: daca romanul este in stare sa suporte orice, inseamna ca inca mai incape. Ca simtul civic a adormit.
Dar nu e vina poporului. A fost mintit mereu, dus de nas, transformat intr-o masa de manevra. La falimentul statului se adauga cel al statutului de fiinta care gandeste. Si daca mai exista dreptate pe lume, daca pentru jaful national nu va merge nimeni la inchisoare, pentru cel moral, romanii vor construi penitenciare electorale.
Odata, in viitor, cand si lehamitea isi va fi atins fundul sacului, romanii vor da in mintea copiilor si vor incepe sa se joace cu politicienii. Fara sa mai aiba nimic de pierdut. Tineti minte finala Iliescu-Vadim?
sursa: ziare.com
Adauga comentariu