de: Livia Isdidor

Livia Isdidor — Fri, 30 Oct 2009 08:31:38 +0000

Rectificari
breaslă
îmbătrâni

Imi cer scuze,sunt o slabă dactilografă

de: Livia Isdidor

Livia Isdidor — Tue, 27 Oct 2009 17:38:53 +0000

rectificări:
o nouă direcţie
cui îi mai foloseşte
ce nevoie mai ai azi

de: Livia Isdidor

Livia Isdidor — Tue, 27 Oct 2009 17:30:32 +0000

Scriitor roman? De ce nu ziceti lucrător la Salubritate? Lucratorul acela se bucură de mai mult respect social decât un scriitor.In fond, face un lucrtu asemănător scriitorului, curătă mizeria, gunoiele. Că unora nu le place…? De asta nu mai suntem iubiti. Scriitori, nu găşti literare, de care vorbea odată nenea Incu exasperat de ce se întâmpla atunci in România lui. Mi-e dor de Dcaia literară si de Junimea, de Convorbiri… Cei care veneau acolo nu urmăreau un interes personal,de factură materială, erau însufleţiţi de interese spirituale,le ziceau ei frumos idealuri. Ce idealuri apără Uniunea?
Minciuna a luat locul adevărului, iar gruparea, adică gaşca, cenaclului de altădată. UNIUNEA SCRIITORILOR E O INSTITUŢIE INBĂTRÂNITĂ PE CARE AZI NIMENI NU O MAI IA IN SEAMĂ ŞI NU MAI ARE NEVOIE DE EA. UN ADEVĂR DUREROS CARE TREBUIE ROSTIT. Această instituţie, mă refer la instituţie, nu la scriitori, la membrii ei!,e o instituţie depăşită de realitate,sclerozată, incapabilă să promoveze o nouă direcţie în literatura română.E ASEMENEA UNUI MAUSOLEU si ce om viu vrea să locuiască alături de morţii, in casa morţilor? Avem scriitori de valoare pe care nimeni nu îi ia în seamă, tineri care ar putea da “o nouă direxcţie”.Şefii Uniunii, narcizişti irecuperabili, au sentimentul că timpul s-a oprit în loc. S-a oprit, adevărat, dar numai pentru dânşii, nu pentru cei care vin după ei. Sunt preocupaţi de binele personal, în numele căruia fac compromisuri cu puterea, în timp ce scriitorul român moare de foame. Un adevăr! Oricât de şocant pare.Un poet optzecist s-a sinucis, cu ani în urmă, la Ploiesti din cauza sărăciei.Vă vine să credeţi? Unde au fost colegii lui de generaţie şi de cenaclu? Ce nevoie mai azi de Uniune? Câtă vreme ai o profesie solidă de unde îţi asiguri traiul zilnic( nu s-a iventat incă posibilitatea de a trăi cu aer comprimat!), ai edituri particulare care să-ţi publice o carte, chiar dacă îţi dau praful de pe tobă ca drept de autor, ce nevoie mai ai de această instituţie? Între praful Uniunii şi cel al editurii ce alegi? Ştergi bine toba şi scrii mai departe. La ce mi-ar folosi mie acum Uniunea? Înainte de 89, sa faci aprte din Uniune, era aşa, ca un galon sau chiar un titlu nobiliar, mai erau apoi si niscai avantaje pentru truditorii condeiului. Dar azi? Când nu mai stă nimeni la cozi ca să cumpere caşcaval, măsline sau muschi, cui îi mai foloseste celebrul bufet al Uniunii? Scriitorii nu mai vin acolo nici ca să schimbe câteva vorbe la o cafea. Nu vin din lehamite. Îşi tipăresc cărţile la edituri particulare, care sunt jupuite de stat cu impozite, nu se bucură de facilităţi nici la hârtie, nici la difuzare ori lansari de carte. Aici un ministru al culturii, fiul unui respectat liberal şi om de cultură, trebuia să se implice şi poate ar fi reuşit ceva. Nu s-a implicat. Face politică, cel mai păgubos dintre lucruri pentru un creator. SCRIITORUL ROMÂN NU E SPRIJINIT DE STAT CUM SE INTÂMPLĂ IN ALTE CULTURI europene. Vina apartine în primul rând acestei instituţii învechite, sclerozate, care azi nu mai interesează pe nimeni, UNIUNEA SCRIITORILOE. Scriitorii, câţi mai sunt, se bat pentru posturi în străinătate, în diplomaţie, pentru sinecuri, cui îi pasă de braslă? Unii simt că se scufundă corabia şi cu ea propria noastră cultură şi atunci ” se salvează” fiecare cum poate. Câţi au fost cei care au protestat pe lângă oamenii politici pentru starea de mizerie a a culturii noastre? Cei aflaţi în apropierea puterii asta erau obligaţi să facă dacă se simteau urmaşi ai lui Maiorescu, Lovonescu, Noica. Ba, mai mult, unii, de se cred un fel de buricul pământului, vor să desfiinţeze ideea de cultură natională pe motiv că ar fi, chipurile, învechită, iar nouă, celor care o apărăm, ne “stă rugina pe ceafă de o schioapă” ca odinioară lui Bârzoi. ( Chiriţoaie de azi, ne dau nouă lecţii de “europenism”, în dispreţ total faţă de valorile noastre.) Cine era Herta Muller înainte de premiul Nobel? Critica scria puţin despre ea, cărti nu i se vindeau prea multe, a ridicat-o Germania, patria ei adoptivă, nu România din care a plecat vândută ca la târgul de vite. SI MAI VORBIM DE UNIUNEA SCRIITORILOR? ÎI UREZ SUCCES DOMNULUI BREBAN, dar nu pot să nu îi spun că mare lucru în această instituţie invechită şi plină de suficienţă nu poate face. Nu poate scoate balcanismul de acolo, aici mă refer la năravuri, nu la limbaj sau la scriitura cuiva. Herta a reuşit, bravo!, e românca noastră care scrie în limba germană. De mai mare râsul!

Comentarii la: SCRIITORUL NICOLAE BREBAN candideaza pentru Uniunea Scriitorilor si ataca frontal gasca Liiceanu-Dinescu-Manolescu si calomniatorii de la GDS

de: Livia Isdidor

de: Livia Isdidor

de: Livia Isdidor