C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Scamatoria prin care băncile greceşti scapă deocamdată de faliment

Banca Naţională a Greciei pune la dispoziţia instituţiilor din sistem o facilitate excepţională în condiţiile în care acestea nu mai au colateral pentru a continua să se împrumute la BCE


Metoda este aplicată de un an în Irlanda, unde băncile care au finanţat balonul imobiliar sunt ţinute în viaţă artificial

Pericolul insolvenţei împinge două bănci greceşti spre o fuziune intempestivă

După reduceri succesive ale rating-ului, retrageri de depozite şi deteriorarea portofoliului de credite, băncile greceşti se află în faţa unor noi provocări după ce economia ţării se află în cea mai dură recesiune din ultimele patru decenii, scrie Reuters. La sfârşitul săptămânii trecute, sistemul bancar elen s-a aflat într-un nou impas care a determinat noi măsuri excepţionale. Surse citate de agenţia de presă internaţională spun că astăzi se va anunţa fuziunea EFG Eurobank şi Alpha Bank, instituţiile de credit aflate pe locurile doi şi trei în sistemul bancar elen. Operaţiunea de piaţă va fi dublată de aportul de capital al unui fond din Qatar. Noua entitate ar urma să cumuleze active de 150 miliarde euro şi depozite însumând 80 miliarde euro din relaţia cu opt milioane de clienţi. Fuziunea se va realiza pentru a facilita accesul la lichiditate şi a reduce dependenţa faţă de finanţarea Băncii Centrale Europene. Qatar Investment Authority, care se afla deja în acţionariatul Alpha Bank, va aduce fonduri pentru întărirea instituţiei rezultate din fuziune.

Mişcarea se aseamănă foarte mult cu tranzacţiile realizate intempestiv în toamna anului 2008 în SUA. Atunci, JP Morgan & Chase a preluat Washington Mutual, Bank of America a achiziţionat banca de investiţii Merrill Lynch, iar Wells Fargo a cumpărat Wachovia, operaţiunile fiind derulate sub auspiciile Rezervei Federale Americane, care a dorit să împiedice colapsul băncilor preluate.

Băncile comerciale mizează pe perfuziile de la Banca Naţională

Capitalizarea slabă şi lichiditatea restrânsă au făcut ca sistemul bancar elen să devină dependent de Banca Centrală Europeană. La nivelul lunii iunie, instituţiile de credit greceşti aveau accesate nu mai puţin de 103 miliarde euro, echivalent cu 20% din activele întregului sistem bancar.
Şi acestea par a fi insuficiente, având în vedere că, la sfârşitul săptămânii trecute, Banca Naţională a Greciei a anunţat deschiderea unei facilităţi excepţionale. Asistenţa de Lichiditate de Urgenţă (Emergency Liquidity Assistance – ELA) este acordată de băncile naţionale ale statelor membre ale zonei euro şi are scadenţa la şapte zile. Instrumentul are caracter extraordinar şi permite acordarea de lichiditate chiar şi prin aducerea drept colateral a unor active de calitate inferioară, care nu sunt acceptate pentru finanţările de la BCE.

Raoul Rupanel, cercetător economic la organizaţia Open Europe, a declarat, pentru publicaţia britanică The Telegraph, că deschiderea acestei facilităţi va permite băncilor greceşti să acceseze lichiditate de la Banca Naţională punând drept gaj “active aproape fără valoare”. Va fi o formă de trecere a datoriilor imposibil de plătit din bilanţurile băncilor pe umerii plătitorilor de taxe.
Principala explicaţie a punerii la dispoziţie a asistenţei de urgenţă o reprezintă faptul că instituţiile de credit elen au rămas fără colaterale de calitate pentru a veni să acceseze lichiditate suplimentară de la BCE. Teoretic, oferirea facilităţii ar echivala cu un transfer al riscului băncilor comerciale către banca centrală din Grecia. Având însă în vedere că statul elen este finanţat prin programe de ajutorare masive venite din Europa, practic, aceste împrumuturi sunt suportate tot la nivel continental. Rupanel adaugă faptul că facilitatea este teoretic acordată temporar, însă probabilitatea permanentizării lor este destul de mare având în vedere că băncile irlandeze sunt ţinute în viaţă de mai bine de un an cu ajutorul acestui instrument.

Instituţiile de credit din Grecia merg pe drumul bătătorit de băncile zombie irlandeze

Patru instituţii din sistemul bancar irlandez – Allied Irish Banks, Bank of Ireland, Irish Life & Permanent şi ES Building Society – însumează credite ipotecare de 270 miliarde euro într-o piaţă rezidenţială care s-a prăbuşit de la declanşarea crizei cu 60%. Pierderile acumulate se reflectă şi într-o lipsă de lichiditate care este suplinită parţial de BCE şi într-o proporţie din ce în ce mai mare de banca centrală din Irlanda.

Potrivit publicaţiei Irish Independent, volumul lichidităţilor accesate de băncile irlandeze prin asistenţa de urgenţă a urcat la 51 miliarde euro la finele anului trecut, de la 14,4 miliarde euro, în august 2010. Dobânda însă nu este penalizatoare, aceasta fiind între 2% şi 3%.

Willem Buiter, strategist la Citigroup şi fost membru în Comitetul de Politică Monetară a Băncii Angliei, scria într-un raport preluat de blogul Alphaville al publicaţiei britanice Financial Times că băncile irlandeze au beneficiat de o finanţare foarte avantajoasă de la banca centrală naţională. Astfel, costul creditului a fost scăzut, în timp ce colateralele au avut o calitate îndoielnică, ce nu ar fi putut fi acceptată de BCE. În plus, facilitatea ar trebui să fie excepţională şi accesarea ei să fie făcută doar de bănci cu probleme de lichiditate, dar care nu sunt insolvente. “În cazul irlandez se pare că principalele beneficiare ale ELA erau instituţii a căror solvabilitate trebuie să fi fost cel puţin îndoielnică în momentul în care facilitatea a fost acordată”, spune Buiter.

El atrage atenţia că abuzarea de acest instrument ar echivala cu o generalizare a creaţiei monetare a băncilor centrale naţionale, ceea ce contravine chiar esenţei uniunii monetare. Buiter spune că o astfel de situaţie nu ar putea fi asemănată decât cu cea de la colapsul Uniunii Sovietice când, după 1991, mai multe entităţi statale emiteau deopotrivă ruble, ceea ce a condus la hiperinflaţie.

În sistemul bancar al eurozonei deja este dezordine, iar băncile aveau, în ianuarie 2011, în bilanţurile lor, la categoria “alte active” (unde sunt incluşi şi banii accesaţi din facilitatea respectivă) nu mai puţin de 297 miliarde euro, faţă de doar 75 miliarde euro la începutul lui 2007. Un studiu citat de Alphaville realizat de Barclays Capital face o comparaţie între forma în care banca Fortis a apelat la ELA în octombrie 2008 şi ceea ce se întâmplă în sistemul bancar irlandez. Astfel, Fortis a inclus în bilanţuri facilitatea în valoare de 61 miliarde euro la capitolul datoriilor, fiind percepută ca un credit al băncilor centrale din Olanda şi Belgia pentru instituţia de credit. Băncile irlandeze însă le-au pus la categoria “alte active”.

Buiter spune că riscurile asumate de banca centrală din Irlanda sunt majore, iar banii împrumutaţi sub forma asistenţei de urgenţă reprezintă 24% din activele din bilanţul instituţiei, ceea ce o aduce în faţa pericolului insolvenţei. Abandonarea creaţiei monetare pentru bănci centrale insolvente este echivalentă cu o încălcare a prevederilor Tratatului de la Lisabona şi cu o prăbuşire a euro.

autor: Adrian Panaite
sursa: curierulnational.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss