<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	
	>
<channel>
	<title>
	Comentarii la: România sub ocupaţie. Mutilarea imobiliară a teritoriului	</title>
	<atom:link href="https://gandeste.org/politica/romania-sub-ocupatie/6261/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://gandeste.org/politica/romania-sub-ocupatie/6261/</link>
	<description>&#34;(...) între ceea ce știi și ceea ce nu știi, este ceea ce presupui (...)&#34;</description>
	<lastBuildDate>Fri, 26 Jun 2020 05:55:17 +0000</lastBuildDate>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	
	<item>
		<title>
		de: romeo tarhon, NATIUNEA		</title>
		<link>https://gandeste.org/politica/romania-sub-ocupatie/6261/comment-page-1/#comment-1755</link>

		<dc:creator><![CDATA[romeo tarhon, NATIUNEA]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 27 Sep 2009 10:02:31 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">http://gandeste.org/?p=6261#comment-1755</guid>

					<description><![CDATA[Romeo Tarhon, articol publicat in  nr.526 al ziarului NATIUNEA                                    

TRECEREA ÎN REZERVA A MARESALULUI…BASESCU

                                                                                          
Unele voci mediatice din apropierea Cotroceanului au lasat de înteles faptul ca însusi luminatul nostru fiu din popor a fost magistralul autor al textului prezentat la tribuna Parlamentului sub forma unui discurs de aproape doua ore, a unui fel de raport de activitate pentru un cincinal, a unei lungi  dari-de-seama, a unui bilant exclusiv pozitiv în fata alesilor si alegatorilor, despre  maretele realizari   din timpul domniei domniei(!) sale, iar despre esecuri si promisiuni neonorate ne-a cam dus cu presul sub care a ascuns gunoiul…. Aceleasi voci au confirmat înca o data rolul decorativ al consilierilor prezidentiali si au încercat sa puna mina obosita, molcoma si monotona a primului orator al tarii pe seama efortului de peste noapte, de a-si scrie singur discursul. Din pacate, stors de enregie, a aparut în fata natiunii alt Basescu, fara valga si vervsa, fara glumele  cu poante originale, lipsite de subtilitate, la care însusi râde triumfal primul si
de multe ori singurul,  fara aerul dezinvolt, fara complexe …Spre deosebire de discursurile geniale ale mult iubitului si stimatului fost prim presedinte si ultim împuscat,  sa-mi fie iertata nepotrivita comparatie si gluma proasta, acesta a fost o dare-de-seama fara dare de mana, mai corect spus “fara a da din mana”, ci doar din gura tacanit si sacadat, foc cu foc, sa nu rateze tinta cu rafale,graind uneori cu poticneli  si ezitari de articulare, uzitând - nu i-as zice chiar limba – o limbuta  cam de lemn din esente mai moi, dar nu exotice, sa-i zicem xilem din trunchi de  trandafir(!) ca trimitere rautacioasa la originile  feseniste, pre-pedeseriste. Acum ni s-a înfatisat precum  un maresal înfrânt, nu ca unul victorios, ca un comandant spasit care a câstigat mai multe lupte dar a pierdut razboiul si vine în fata marelui stat major împovarat si incomodat ca trebuie sa  ascunda esecul  manevrând abil, treacând în revista doar  victoriile, importante ce-i drept, dar marcat de teama ca va fi tras la raspundere pentru înfrângerea finala si fatala, pentru prea multele si inutilele sacrificii, pentru capitulare si închinarea steagului…Dar nici nu i se pot trece cu vederea Basescului multele merite. Chiar si redutabilii sai inamici de pe frontul axei Cotroceni-Londra-Casa Alba îi recunosc, neavând încotro, sa nu para (si mai) ipocriti si îngâmfati, multe miscari de trupe si pozitii castigate cu dibacie napoleonica, uneori kamikazice, la risc. Iar de un an, sa recunoastem, cu criza pe cap, dupa ce Tariceanu, risipitorul general liberal al trupelor aliate cu pesedeaua, a împutinat cazarmamentul si a epuizat resursele si rezervele  înainte sa-si piards gradele, onoarea si drapelul, maresalului Basescu  i s-a cam înmuiat bastonul, desi si-a  adus  la  cârma cârmelor(!) ostirii  propriul aghiotant pe care l-a avansat  direct de la locotenet la general,  îi este foarte greu, si mai greu decât în urma cu doi ani si ceva când, bazându-se pe soldatime, pe racari, pe caprari, pe veterani, pe prostime…a facut fata cu bine dusmanilor uzurpatori care si-au unit trupele de elita alcatuite din mercenari  politici si mediatici, în tentativa de a-l destitui. Ori, acum, în marea batalie pentru ocuparea dealului si palatului  Cotroceni, trebuie sa lupte în plus si cu un adversar invizibil, ca o molima – criza , sa gaseasca explicatii în fata ostasilor pentru solda împutinata, pentru hrana proasta, pentru uniformele învechite, pentru bocancii gauriti, pentru  vântul care le sufla în ranita de le vine sa-si  puna masca de gaze când îi asalteaz frigurile si facturile de toamna-iarna, dar mai ales imputitele de  banci…Caci comandantul suprem se teme nu de colonelul Geoana, nu de…lent-colonelul Antonescu, nu de maiorul Oprescu, nu de capitanul(!) Vadim , nu de plotonerii  si soldatii  fara baston în ranita goala, dar care aspira la gradul de maresal, nici de mercenarii mogulilor si multii mici inamici securici,…Mie, darea-de-seama a unui alt Basescu, de asta data apasat, mâhnit, osloit si marcat,  mi s-a parut, contrar parerilor celor mai multi  analisti si ziaristi, un discurs  de adio, de trecere în rezerva…]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p>Romeo Tarhon, articol publicat in  nr.526 al ziarului NATIUNEA                                    </p>
<p>TRECEREA ÎN REZERVA A MARESALULUI…BASESCU</p>
<p>Unele voci mediatice din apropierea Cotroceanului au lasat de înteles faptul ca însusi luminatul nostru fiu din popor a fost magistralul autor al textului prezentat la tribuna Parlamentului sub forma unui discurs de aproape doua ore, a unui fel de raport de activitate pentru un cincinal, a unei lungi  dari-de-seama, a unui bilant exclusiv pozitiv în fata alesilor si alegatorilor, despre  maretele realizari   din timpul domniei domniei(!) sale, iar despre esecuri si promisiuni neonorate ne-a cam dus cu presul sub care a ascuns gunoiul…. Aceleasi voci au confirmat înca o data rolul decorativ al consilierilor prezidentiali si au încercat sa puna mina obosita, molcoma si monotona a primului orator al tarii pe seama efortului de peste noapte, de a-si scrie singur discursul. Din pacate, stors de enregie, a aparut în fata natiunii alt Basescu, fara valga si vervsa, fara glumele  cu poante originale, lipsite de subtilitate, la care însusi râde triumfal primul si<br />
de multe ori singurul,  fara aerul dezinvolt, fara complexe …Spre deosebire de discursurile geniale ale mult iubitului si stimatului fost prim presedinte si ultim împuscat,  sa-mi fie iertata nepotrivita comparatie si gluma proasta, acesta a fost o dare-de-seama fara dare de mana, mai corect spus “fara a da din mana”, ci doar din gura tacanit si sacadat, foc cu foc, sa nu rateze tinta cu rafale,graind uneori cu poticneli  si ezitari de articulare, uzitând &#8211; nu i-as zice chiar limba – o limbuta  cam de lemn din esente mai moi, dar nu exotice, sa-i zicem xilem din trunchi de  trandafir(!) ca trimitere rautacioasa la originile  feseniste, pre-pedeseriste. Acum ni s-a înfatisat precum  un maresal înfrânt, nu ca unul victorios, ca un comandant spasit care a câstigat mai multe lupte dar a pierdut razboiul si vine în fata marelui stat major împovarat si incomodat ca trebuie sa  ascunda esecul  manevrând abil, treacând în revista doar  victoriile, importante ce-i drept, dar marcat de teama ca va fi tras la raspundere pentru înfrângerea finala si fatala, pentru prea multele si inutilele sacrificii, pentru capitulare si închinarea steagului…Dar nici nu i se pot trece cu vederea Basescului multele merite. Chiar si redutabilii sai inamici de pe frontul axei Cotroceni-Londra-Casa Alba îi recunosc, neavând încotro, sa nu para (si mai) ipocriti si îngâmfati, multe miscari de trupe si pozitii castigate cu dibacie napoleonica, uneori kamikazice, la risc. Iar de un an, sa recunoastem, cu criza pe cap, dupa ce Tariceanu, risipitorul general liberal al trupelor aliate cu pesedeaua, a împutinat cazarmamentul si a epuizat resursele si rezervele  înainte sa-si piards gradele, onoarea si drapelul, maresalului Basescu  i s-a cam înmuiat bastonul, desi si-a  adus  la  cârma cârmelor(!) ostirii  propriul aghiotant pe care l-a avansat  direct de la locotenet la general,  îi este foarte greu, si mai greu decât în urma cu doi ani si ceva când, bazându-se pe soldatime, pe racari, pe caprari, pe veterani, pe prostime…a facut fata cu bine dusmanilor uzurpatori care si-au unit trupele de elita alcatuite din mercenari  politici si mediatici, în tentativa de a-l destitui. Ori, acum, în marea batalie pentru ocuparea dealului si palatului  Cotroceni, trebuie sa lupte în plus si cu un adversar invizibil, ca o molima – criza , sa gaseasca explicatii în fata ostasilor pentru solda împutinata, pentru hrana proasta, pentru uniformele învechite, pentru bocancii gauriti, pentru  vântul care le sufla în ranita de le vine sa-si  puna masca de gaze când îi asalteaz frigurile si facturile de toamna-iarna, dar mai ales imputitele de  banci…Caci comandantul suprem se teme nu de colonelul Geoana, nu de…lent-colonelul Antonescu, nu de maiorul Oprescu, nu de capitanul(!) Vadim , nu de plotonerii  si soldatii  fara baston în ranita goala, dar care aspira la gradul de maresal, nici de mercenarii mogulilor si multii mici inamici securici,…Mie, darea-de-seama a unui alt Basescu, de asta data apasat, mâhnit, osloit si marcat,  mi s-a parut, contrar parerilor celor mai multi  analisti si ziaristi, un discurs  de adio, de trecere în rezerva…</p>
]]></content:encoded>
		
			</item>
	</channel>
</rss>
