C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Rolul statului in reindustrializare

In randul asa-zisilor “politicieni de dreapta” este foarte populara ideea ca statul nu ar trebui sa se implice in economie. Orice incercare de a demonstra ca in anumite circumstante rolul statului nu poate fi redus la furnizarea de servicii sociale si finantarea acestora prin taxare le provoaca o alergie mintala. In acelasi timp, asa-zisii “politicieni de stanga” sustin implicarea statului in economie, dar aceasta implicare consta in asigurarea modalitatilor de furt institutio­nalizat si exploatarea in folos personal a intreprin­derilor de stat. Ideea ca statul ar trebui sa initieze un program masiv de reindustrializare lipseste atat din programul USL, cat si din programul de guvernare al aliantei din jurul PDL.

Din perspectiva dreptei po­litice, investitiile in industrie trebuie facute fie de jucatori straini, fie de capitalisti autohtoni, dar pro­blemele acestei abordari sunt evidente din experienta ultimelor decenii. Jucatorii straini, chiar daca investesc intr-un proiect cu caracter industrial, au tentatia fireasca de a organiza sifonarea profiturilor in afara tarii, astfel incat sa minimizeze povara fiscala. Acest lucru este cunoscut si se intampla in toate sectoarele economiei, iar statul nu doreste sa faca nimic pentru ca blocarea fortata a schemelor cvasi-legale de evaziune fiscala (contracte de consultanta, marketing, servicii juridice, vanzarea productiei la cost redus catre o firma offshore etc.) necesita nu numai anumite abilitati tehnice, dar si o colosala vointa de ordin politic, care sa permita un grad ridicat de rezistenta la presiune externa.

In aceste conditii, nu orice investitie straina in sectorul industrial aduce beneficii limitate pentru stat si economia nationala per ansamblu, ceea ce nu inseamna ca investitiile straine ar trebui sa fie descurajate, din contra, ar trebui sa existe facilitati fiscale si administrative pentru investitorii straini din sectorul industrial, dar teoria conform careia investitiile straine sunt suficiente pentru a avea o industrie viabila este rupta de realitate. La fel de rupte de realitate sunt si spe­rantele celor care se asteapta ca transformarea eco­no­miei nationale intr-o economie industriala productiva se poate realiza prin eforturile “capitalistului roman”. Capitalul autohton are cateva probleme. Pe langa faptul ca ii lipsesc resursele necesare pentru a realiza investitii industriale majore, capitalul autohton este caracterizat de dorinta unui profit rapid, sigur si fara investitii in productie sau active, altele decat vreo proprietate imobiliara. De cele mai dese ori, se do­reste evitarea oricaror investitii in general, majorita­tea afacerilor mari facandu-se prin jefuirea mai mult sau putin creativa a contribuabilului. O “clasa capitalista” caracterizata de o asemenea atitudine nu poa­te fi motorul reindustrializarii tarii noastre.

In acest context, devine evident ca reindustrializarea eco­no­miei nationale poate fi realizata numai printr-o interventie directa a statului. Argumentul oponentilor unui program de reindustrializare finantat de stat va fi unul de ordin financiar: nu sunt bani. Contra­argu­mentul este, la fel, de ordin financiar: daca banii nu se vor risipi pentru constructia de sali sportive, patinoare si telegondole, atunci vor exista bani pentru reindustrializare. Astazi, banii destinati asa-ziselor “in­vestitii” sunt directionati catre proiecte din care se pot “mulge” fonduri de catre clientela politica. Daca acest proces inceteaza sau macar se reduce ca intensitate, statul va putea sa finanteze proiecte industriale, iar succesul acestor investitii va permite fi­nantarea unor proiecte viitoare. Este important ca aceste proiecte sa nu fie tratate de stat ca niste entitati care pot sa-si permita luxul de a fi nepro­fitabile si in spatele carora sa fie aruncate sarcinile de a finanta programe sociale pe plan local sau sa asi­gure locuri de munca peste nivelul necesar unei functionari eficiente din punct de vedere economic. Statul trebuie sa invete sa actioneze ca un investitor si administrator de maxima eficienta. Din pacate, ac­tuala clasa politica nu este capabila sa admi­nistreze un sector industrial de stat, dar exista premizele necesare unei schimbari radicale a clasei po­li­tice.

Pentru a demara un program de reindustrializare eficienta va fi nevoie ca aceasta noua clasa politica sa beneficieze de sprijinul activ al populatiei si se pare ca ea, incet dar sigur, renunta la mirajul consumerist si va dori sa puna umarul la crearea unei economii productive.

sursa: cronicaromana.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss