Judecătoarea ICCJ Simona Nenita distruge condamnarea fostei șefe DIICOT Alina Bica pentru favorizarea lui Ovidiu Tender: “S-au adăugat inculpatei fapte materiale suplimentare care nu au fost cuprinse în actul de sesizare… Solicitarea de aplicare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei nu înseamnă o ingreunare a tragerii la răspundere… Aprecieri subiective, deducții, supoziții lipsite de suport probator”.
Judecatoarea ICCJ Simona Nenita distruge in motivarea opiniei separate condamnarea fostei sefe DIICOT Alina Bica la 4 ani de inchisoare pentru favorizarea faptuitorului, pedeapsa dispusa de Completul de 3 judecatori de la Inalta Curte si mentinuta in apel de Completul de 5.
Simona Nenita demonstreaza, cu argumente extrem de pertinente, motivele pentru care rivala Laurei Kovesi trebuia achitata in baza art. 16 alin. 1 lit. b) care prevede: “fapta nu este prevazuta de legea penala”.
Bica a fost trimisa in judecata de DNA pentru favorizarea lui Ovidiu Tender, fiind acuzata ca a dispus schimbarea procurorului in dosarul lui Tender si a cerut sa se puna in instanta concluzii de condamnare a omului de afaceri la o pedeapsa cu suspendare. Judecatoarea Simona Nenita arata in opinia separata pentru achitare ca argumentul retinut de instanta de fond in sensul ca Alina Bica a manifestat interes pentru aplicarea legii penale mai favorabile si a impus procurorilor teza institutiilor autonome, ceea ce ar fi facut posibila constatarea prescripției in dosarul privindu-l pe Ovidiu Tender, si ca atare ingreunarea tragerii la raspundere penala a acestuia trebuie inlaturat. Si asta pentru ca o astfel de acuzatie excede actului de sesizare a instantei. Judecatoarea observa de asemenea ca in rechizitoriu nu se face vreo referire la o astfel de actiune a fostei sefe DIICOT, si ca acuzatia se refera la faptul ca Bica a impus procurorilor sa solicite in instanta suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei pentru Ovidiu Tender: “Asadar, s-au adaugat inculpatei fapte materiale suplimentare care nu au fost cuprinse in actul de sesizare a instante”.
In plus, in opinia separata se retine faptul ca “sustinerile instantei de fond sunt lipsite de suport probator” si ca din nicio proba nu reiese ca aceasta a impus procurorilor teza institutiilor autonome cu scopul ingreunarii tragerii la raspundere penala a lui Tender prin prescriptie, dar si ca niciunul dintre martorii audiati nu au confirmat o astfel de acuzatie: “Martora S. a confirmat ca in cadrul Sectiei judiciare a DIICOT, opinia majoritara era aceea a aplicarii legii penale mai favorabile pe institutii autonome”.
Norma de stricta interpretare
Judecatoarea Simona Nenita explica in opinia privind achitarea Alinei Bica si ca din probe nu rezulta ca fosta sefa DIICOT a fost cea care a dispus inlocuirea procurorului de sedinta, si ca decizia a fost luata de seful Serviciului judiciar din DIICOT. Simona Nenita isi argumenteaza opinia si prin faptul ca in aceasta cauza s-a pornit de la premisa ca in ceea ce-l priveste pe Tender, singura solutie posibila in prima instanta ar fi fost aceea de condamnare la inchisoare cu executare intr-un cuantum maxim, fiind excluse alte solutii precum achitarea, suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, incetarea procesului penal prin prescriptie: “O asemenea premisa este gresita intrucat presupune analizarea pe fond a dosarului pentru a concluziona ca, intr-adevar, singura solutie legala si temeinica era aceea a condamnarii inculpatului Tender, ceea ce excede cauzei”.
In opinia separata se precizeaza ca situatia de fapt retinuta de instanta de fond in ceea ce priveste solicitarea fostei sefe DIICOT de a se pune concluzii in instanta pentru pronuntarea unei sentinte cu suspendarea pedepsei este de necontestat, acest lucru fiind dovedit cu inscrisuri si martori, precizandu-se insa ca procurorul de caz nu a reclamat la CSM, desi avea aceasta posibilitate, interventia Alinei Bica. Se arata insa ca referatul si procesul-verbal intocmite care cuprindeau concluziile procurorului de sedinta de aplicare a unor pedepse cu suspendare sub supraveghere inculpatilor nu au fost depuse in instanta. In schimb, la dosar au fost depuse note scrise prin care s-a solicitat pronuntarea de catre instanta a unei solutii de condamnare la pedepsa cu inchisoarea cu executare.
Simona Nenita critica sentinta de condamnare si retine ca instanta de fond a facut supozitii lipsite de suport probator: “Sustinerea instantei de fond in legatura cu procurorul si judecatorul din cauza privindu-l pe T., anume ca nu aveau ‘posibilitatea obiectiva sa ajunga sa cunoasca dosarul’, ca temporizau procedura, constituie aprecieri subiective, deductii, supozitii lipsite de suport probator, chestiuni pe care nici procurorul nu le retine in actul de sesizare. Faptul ca intr-o cauza penala in cursul judecatii, la un moment dat se schimba procurorul si judecatorul nu poate conduce la o astfel de concluzie, dispozitiile legale si regulamentare prevazand o astfel de posibilitate”.
Iar acum vine “nucleara” judecatoarei Nenita, care demonstreaza cu argumente juridice ca cererea fostei sefe DIICOT nu poate fi incadrata la infractiunea de favorizare a faptuitorului: “Textul legal este fara echivoc – ingreunarea tragerii la raspundere penala, iar nu usurarea situatiei juridice a faptuitorului – norma de incriminare fiind de stricta interpretare”.
In argumentarea opiniei separate se arata ca in cazul suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, raspunderea penala a fost deja stabilita, exista o fapta prevazuta de legea penala care a fost savarsita cu vinovatie, iar instanta a constatat, dincolo de orice indoiala rezonabila ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat: “Suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei se refera la individualizarea judiciara a pedepsei, iar nu la tragerea la raspundere penala a faptuitorului”. Judecatoarea Simona Nenita mai arata ca actiunea Alinei Bica nu realizeaza trasaturile esentiale ale infractiunii de favorizarea făptuitorului: “Solicitarea procurorului de aplicare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei (formulata oral sau in scris) nu inseamna o ingreunare a tragerii la raspundere penala a faptuitorului, intrucat se refera la individualizarea pedepsei si nu la raspunderea penala a faptuitorului”.
Iata cele mai pasaje din motivarea opiniei separate pentru achitarea Alinei Bica, pe care o publicam integral la finalul materialului:
“Procurorul nu retine in acuzarea inculpatei ca ajutorul dat martorului T. ar fi constat in fapta inculpatei B. de a impune procurorilor din subordine teza institutiilor autonome cu consecinta prescriptiei raspunderii penale in dosarul privindu-l pe cel mentionat, ci se refera la faptul ca a impus procurorilor sa solicite in cauza aflata pe rolul Tribunalului Bucuresti o solutie favorabila inculpatului T., cu suspendare sub supraveghere a executarii pedepsei.
Asadar, s-au adaugat inculpatei B. fapte materiale suplimentare care nu au fost cuprinse in actul de sesizare a instantei.(…)
Pe de alta parte, sustinerile instantei de fond sunt lipsite de suport probator. Astfel, din nicio proba nu rezulta ca inculpata B. a impus procurorilor teza institutiilor autonome cu scopul ingreunarii tragerii la raspundere penala a martorului T. prin prescriptie. Niciunul dintre martorii audiati, U., S., C., R. nu au confirmat o astfel de acuzatie. Martora S. a confirmat ca in cadrul Sectiei judiciare a DIICOT, opinia majoritara era aceea a aplicarii legii penale mai favorabile pe institutii autonome.
Prin urmare, acuzatia, in sensul ca inculpata B. a impus procurorilor DIICOT teza institutiilor autonome in aplicarea legii penale mai favorabile in scopul ingreunarii tragerii la raspundere penala a martorului T. prin prescriptie nu a fost retinuta si descrisa in rechizitoriu pentru ca inculpata sa-si formuleze aparari, sa dea declaratii in cursul procesului penal in legatura cu aceasta imprejurare noua retinuta in sarcina sa si sa propuna probe in aparare.
Pe de alta parte, o astfel de ipoteza nici nu a fost confirmata de probe, astfel cum rezulta din depozitiile martorilor indicati. Sustinerea instantei de fond in legatura cu procurorul si judecatorul din cauza privindu-l pe T., anume ca nu aveau ‘posibilitatea obiectiva sa ajunga sa cunoasca dosarul’, ca temporizau procedura, constituie aprecieri subiective, deductii, supozitii lipsite de suport probator, chestiuni care nici procurorul nu le retine in actul de sesizare. Faptul ca intr-o cauza penala in cursul judecatii, la un moment dat se schimba procurorul si judecatorul nu poate conduce la o astfel de concluzie, dispozitiile legale si regulamentare prevazand o astfel de posibilitate. Ca si in precedent, o asemenea actiune retinuta in sarcina inculpatei B. –dispozitia sa de schimbare a procurorului de sedinta R. cu un alt procuror – C. –ca element material al laturii obiective a infractiunii de favorizarea faptuitorului – nu a fost cuprinsa, descrisa in actul de sesizare.
Rechizitoriul, precizarile la rechizitoriu dar si motivele de apel ale parchetului, indica fara echivoc ca ajutorul dat a constat in dispozitia inculpatei B. ca procurorul de sedinta C. sa intocmeasca un document scris, completat si definitivat de inculpata, semnat inclusiv de procurorul sef judiciar prin care se solicita instantei aplicarea unei pedepse cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere inculpatului T., inscris ce urma sa fie depus la dosar.
Pe de alta parte, din probe nu rezulta ca inculpata B. a fost cea care a dispus inlocuirea procurorului de sedinta R. cu un alt procuror – C.. (…) Martora confirma ca a realizat planificarea procurorilor in sedintele de judecata in calitatea sa de sef al Serviciului judiciar DIICOT, ca a repartizat-o pe C. in dosarul T., in locul procurorului R. si ca nu a fost ‘chemata la cabinetul sefilor ierarhici’ vreodata pentru a-i impune planificarea in sedinte. In apel, S. a fost reaudiata si a declarat ca R. a anuntat-o ca va pleca de la Serviciul judiciar la Serviciul economico-financiar din cadrul DIICOT si ca atare se impunea inlocuirea acestuia cu un alt procuror care sa participe la sedintele de judecata. Aflase ulterior de la R. ca i se oferise postul de sef la biroul economico-financiar DIICOT.
Martora a precizat ca i-a spus inculpatei B. ca a hotarat ca in dosarul T. sa participe la judecata procurorul C. pe motiv ca aceasta mai avea 3 dosare DIICOT pe rolul aceluiasi complet de judecata. Procurorul C. nu a avut nici o obiectie referitoare la participarea sa in dosarul C. Ca atare, dispozitia ca procurorul R. sa fie inlocuit cu C. in dosarul C. a apartinut martorei S. – sef Serviciu judiciar DIICOT care a si intocmit planificarea de sedinta in acest sens, iar nu inculpata B. Actiunea retinuta in sarcina inculpatei B. ca element material al laturii obiective a infractiunii de favorizarea faptuitorului – dispozitia sa de schimbare a procurorului de sedinta R. cu un alt procuror C. – pe langa faptul ca nu a fost retinuta si descrisa in rechizitoriu, nu a fost confirmata de probe. (…)
In cauza dedusa judecatii se porneste de la premisa ca in ceea ce-l priveste pe inculpatul T., singura solutie posibila in prima instanta ar fi fost aceea de condamnare la inchisoare cu executare intr-un cuantum maxim, fiind excluse alte solutii precum achitarea, suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, incetarea procesului penal prin prescriptie. in acest sens, s-a avut in vedere declaratia martorului R., care ‘preconiza’ obtinerea unei condamnari de cel putin 15 ani inchisoare. O asemenea premisa este gresita intrucat presupune analizarea pe fond a dosarului privindu-l pe T., pentru a concluziona ca, intr-adevar, singura solutie legala si temeinica era aceea a condamnarii inculpatului T. la 15 ani inchisoare cum sustine R., ceea ce excede cauzei.
Apoi, s-a considerat ca intr-o cauza penala, concluziile procurorului de sedinta sunt in masura sa devieze atentia completului de judecata de la gravitatea faptelor inculpatului. A admite ca judecatorul are atentia deviata in solutionarea unei cauze de concluziile procurorului sau avocatului ar insemna nesocotirea dispozitiilor art.349 alin.1 Cod procedura penala referitoare la rolul instantei de judecata si a prevederilor art.363 Cod procedura penala referitoare la participarea procurorului la judecata. (…) La momentul formularii concluziilor orale in dosarul T. la termenul din 5.11.2014, de suspendare sub supraveghere a executarii pedepselor inchisorii se prezuma ca procurorul C. a respectat dispozitiile legale enuntate, in sensul ca a prezentat concluziile pe care le-a considerat intemeiate. Se are in vedere ca nu a contestat la C.S.M. interventia procurorului ierarhic superior pentru influentarea concluziilor iar, pe de alta parte, anterior acestui moment B. i-a spus sa procedeze in cauza respectiva dupa cum considera de cuviinta, intrucat nu o mai intereseaza, dupa cum martora C. a relatat.
Se pune problema in ce masura actiunea inculpatei B. realizeaza trasaturile esentiale ale infractiunii de favorizarea faptuitorului. Acuzarea si instanta de fond apreciaza ca ajutorul dat a constat in dispozitia inculpatei B. de intocmire a referatului si procesului verbal mai sus. Mentionate. Textul legal este fara echivoc – ingreunarea tragerii la raspundere penala, iar nu usurarea situatiei juridice a faptuitorului – norma de incriminare fiind de stricta interpretare. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere prevazuta de art.91 Cod penal este o masura de individualizare judiciara a executarii pedepsei si nu se refera la raspunderea penala a faptuitorului. Ingreunarea tragerii la raspundere penala inseamna ca raspunderea penala a faptuitorului in cursul judecatii sa fie ingreunata, atrasa, stabilita cu greutate din cauza ajutorului dat de persoana respectiva prin acte comisive sau omisive, s.a. Or, in cazul suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei, raspunderea penala a fost deja stabilita – adica exista o fapta prevazuta de legea penala, a fost savarsita cu vinovatie, nejustificata si imputabila persoanei care a savarsit-o, iar instanta a constatat, dincolo de orice indoiala rezonabila ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savarsita de inculpat. (…)
Nu se explica in ce mod au ingreunat raspunderea penala, au ‘derutat, deviat atentia, indus in eroare completul de judecata’ – cum se sustine in motivare – de la gravitatea faptelor inculpatului T. atata vreme cat referatul si procesul-verbal nici macar nu au fost depuse la dosarul instantei nr…../3/2006 al Tribunalului Bucuresti – Sectia I penala, ci au fost arhivate la DIICOT la urma lucrarii. Prin urmare, judecatorul Tribunalului Bucuresti nici nu a cunoscut existenta acestor inscrisuri, iar daca nu a stiut de ele cum putea fi ‘indus in eroare’ de ceva inexistent”.
Autor: Bogdan Galca
Sursa: luju.ro
Adauga comentariu