Republica inca socialista Romania

Trăim într-o lume dată peste cap de tot ceea ce înseamnă amestecul statului în viaţa noastră cotidiană. De la bancnotele pe care statul semnează că valorează cât scrie pe ele (şi în secunda următoare îşi încalcă promisiunea tipărind noi bani fără să ne întrebe sau să ne ceară acordul), pe care apoi ni le împrumută la dobânda fixată de el (care nu mai are demult vreo legătură cu economisirea), până la decizii complexe legate de ce trebuie construit şi cheltuit în numele şi pe banii noştri (de preferabil parcuri şi arteziene şi mai puţin autostrăzi), statul (prin reprezentanţii săi avizi de voturi) nu mai pridideşte să se perpelească de grija noastră şi dă din colţ în colţ când are o “problemă” de interes naţional de soluţionat cu cât mai puţine victime posibile şi cu cât mai multe voturi atrase.

Ultima temă pe agenda luptei statului cu piaţa liberă şi cu ticăloşii de capitalişti este cea legată de preţul benzinei la pompă (revenită obsesiv). După ce a asmuţit toate instituţiile sale, care era clar că nu au ce să facă şi că suntinstituţii create pentru a nu face nimic în economie şi pentru care plătim bani grei(Consiliul Concurenţei, Protecţia Consumatorului), guvernul (menţionez că se pretinde a fi unul de dreapta) a trecut la lupta directă cu cei care vând petrol pentru a-i aduce cu picioarele pe pământ şi pentru a-i pune în slujba consumatorului (care, între noi fie vorba, trebuie să fie mulţumit de puterea politică pentru că altfel nu votează cu cine trebuie). Guvernul a scos din teacăputerea sa fără margini de a legifera şi de a stabili reguli chiar dacă acestea sunt împotriva proprietăţii şi încalcă drepturi naturale fundamentale fără de care economia încetează să mai existe: impunerea unui preţ fix pentru o perioadă determinată la produsele petroliere .

Acest lucru demonstrează că cei care administrează această ţară nu înţeleg o iotă din modul de funcţionare al unei economii de piaţă şi nici nu îşi dau seama de efectele unor astfel de măsuri. De ce doreşte Guvernul un preţ fix la petrol în România? Poate pentru că, tipărind prea mulţi bani în perioada anterioară de către Banca Centrală grăbită să ne scoată din criză cu orice preţ sau să finanţeze “proiectele statului” de achiziţii şi investiţii la preţuri astronomice, există riscul ca preţul la pompă să crească “nenatural” de mult alături apoi de alte preţuri care vor creşte şi ele. O inflaţie mare face ca dezideratul de creştere economică în acest an să fie puternic pus sub semnul întrebării, acum când trebuie arătat ceva poporului. Presiunea inflaţionistă este un pericol real şi nu se rezolvă prin astfel de măsuri aberante (având alte cauze pe care unii se încăpăţânează să le explice).

Câtă profunzime în acest cântec:

Ce nu înţelege guvernul (şi cei care îi întărâtă pe guvernanţi la astfel de măsuri autentic de stânga) este că acel preţ pe care îl percep benzinarii aflaţi într-un mediu concurenţial direct este cel CORECT, pe care îl POATE PLĂTI PIAŢA (dacă nu pot plăti acel preţ nu o voi face şi voi alege fie un alt serviciu similar sau complementar). Dacă piaţa nu ar putea plăti un astfel de preţ benzinarul ar fi forţat să îl scadă pentru că altfel ar da faliment. Evident că, dacă întrebi consumatorii, ei ar dori întoteauna un produs gratuitpe piaţă însă acest lucru nu e posibil economic. Un alt lucru se pare greu de înţeles pentru nişte socialişti care încă mai au de citit despre capitalism şi economie de piaţă este că cel care are în proprietate ceva (să zicem petrol)TREBUIE SĂ FIE LIBER SĂ ÎL OFERE PIEŢEI FĂRĂ CA CINEVA SĂ ÎL OBLIGE SĂ ACCEPTE CONDIŢII care i-ar aduce serioase daune financiare. Cu astfel de măsuri e de aşteptat ca în România în perioada următoare benzinarii să închidă rafinării / benzinării şi să arunce în şomaj o forţă de muncă serioasă care ar îngroşa rândurile şomerilor şi ar creşte presiunea pe bugetul statului. În plus, statul oricum influenţează suficient preţul de la pompă în favoarea sa încasănd prima dată acciza şi apoi TVA (inclusiv la acciză) ceea ce face ca jumătate din banii pe care îi plătim la pompă să meargă în buzunarul statului (aici însă se pare că e linişte totală şi că nici urmă de reducere de TVA sau de acciză). O altă observaţie interesantă este că preţul în aur al petrolului a rămas aproape neschimbat. Ceea ce înseamnă că această creştere a preţului este, în mare parte, consecinţa inflaţiei de pe principalele pieţe (SUA, UE) şi a inflaţiei interne.

Absurdul unei astfel de intervenţii anti-piaţă este cu atât mai mare cu cât statul are o instituţie (Consiliul Concurenţei) pe care o asmute în piaţă să descopere orice înţelegere între producători / comercianţi şi care închide ochii complet la o posibilă înţelegere între stat şi consumatori care, din punct de vedere economic, are un efect similar. Un monopol al consumatorilor apărat de stat va genera pagube însemnate celor din industrie, pagube care în final se vor întoarce tot împotriva celor care le-au provocat (combustibilul nu va mai fi la fel de accesibil sau vor fi închise facilităţi de producţie şi comercializare). Măsura fiind temporară nu reprezintă o soluţie pe termen lung şi nici nu este o garanţie pentru scăderea preţurilor la aceste produse.

Dacă tot e aşa de grijuliu guvernul, de ce nu ne oferă gratuit şi alte produse de strictă necesitate care ne deranjează şi ele că sunt mult peste puterea noastră de cumpărare. Sunt o grămadă de preţuri care nouă consumatorilor ni se par “nesimţite” în piaţă însă faptul că trebuie să plătim preţul cerut de cel care le vinde şi că trebuie să existe o negociere liberă între cei implicaţi rămân condiţii fundamentale ca cineva să se apuce de produs ceva, să angajeze resurse (inclusiv forţă de muncă) şi să prospere. Dacă vrem să creştem economic şi să ajungem acolo unde alţii au ajuns demult trebuie să diminuăm cât putem de mult această intervenţie a statului în economie (care în România încă e generalizată) nu să îi dăm noi şi noi valenţe.  Economia de piaţă trebuie să fie mai puţin politică decât au învăţat unii greşit pe băncile anumitor şcoli.

sursa: cristianpaun.finantare.ro