C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Pe tine cine te salveaza?

In anii ´30, presedintele (Franklin D. Roosevelt n. t.) si Congresul au intreprins actiuni imediate pentru a intampina criza economica. De ce nu au procedat la fel factorii de decizie din zilele noastre?

„Cateodata ma plictisesc la Washington ascultandu-i pe unii oameni sporovaind despre ce ar trebui sa faca sau sa nu faca Guvernul-oameni care au obtinut tot ce au dorit din partea Guvernului in zilele in care institutiile financiare si caile ferate erau salvate in 1933, salvate de catre Guvern. Este reconfortant sa colinzi tara si sa simti ca intelepciunea populara iti spune ca cel mai potrivit moment sa iti repari acoperisul este atunci cand e soare. Ei vor echilibrarea bugetului financiar. Dar vor de asemenea si echilibrarea bugetului uman.”- Franklin D. Roosevelt, octombrie 1937

Un studiu recent realizat de Pew Research Center a confirmat ceea ce milioane de americani stiau deja de ceva vreme: faptul ca clasa mijlocie a trecut prin cea mai proasta decada a sa de la cel de-al doilea razboi mondial incoace. O decada cu salarii in prabusire si costuri explozive pentru educatia superioara, indicatorul de bunastare pentru clasa mijlocie a scazut cu peste 28 de procente in ultima decada, in timp ce acela al familiilor cu venituri ridicate a crescut simtitor. Aceeasi poveste trista se mentine pentru veniturile celor din clasa mijlocie, de vreme ce informatiile venite din partea guvernului ne indica faptul ca am reusit in final sa trecem prin acea jumatate de secol de inflatie- veniturile s-au marit in fiecare decada cuprinsa intre 1950 si 2000, dar nu in decada care se termina in 2010. Datorita acestui fapt si datorita altor tendinte economice, clasa mijlocie americana s-a micsorat si ea, la nivelul de 51 la suta din populatie, comparativ cu 61 la suta din populatie cu patru decade in urma.

Aceste statistici alarmante si faptul ca rata somajului in Statele Unite s-a ridicat la peste 8 procente in ultimii 3 ani- ar putea sa te duca cu gandul la o atmosfera de criza la Washington, o recunoastere a faptului ca ceea ce se intampla nu e doar o cadere economica obisnuita,  ci o urgenta nationala majora, inrautatita si de faptul ca ne confruntam si cu cea mai rea seceta din ultimii 50 de ani. Insa, in loc sa actioneze, guvernantii au ales sa-si ia obisnuita pauza de vara de 5 saptamani, confirmand ceea ce gandeau cei mai multi americani, ca vina cea mai mare pentru problemele lor de acum si pentru decaderea clasei mijlocii o poarta Congresul.

Acum aproximativ trei sferturi de secol, in circumstante asemanatoare, atat reactia publicului cat si cea a guvernului a fost exact opusul fata de cea din prezent. Din ziua in care a preluat conducerea, Roosevelt a semnalat prabusirea economiei americane ca o problema de urgenta nationala fara precedent, asemanatoare cu starea de razboi, care se contracareaza prin actiune imediata. Desigur, prima sa actiune ca presedinte a fost sa convoace Congresul intr-o sesiune de urgenta, care a insemnat si debutul celei mai productive perioade din istoria legislatiei americane- 15 categorii majore de legi in 100 de zile, inclusiv masuri de urgenta cum a fost in 1933 Legea Bancilor (Banking Act), Legea Glass-Steagall (este cea care a separat, dupa Marea Depresiune, bancile comerciale si cele de investitii n.t..), toate acestea stand la baza unei structuri de reglementari necesare bancilor americane si sectorului financiar pentru a se dezvolta in urmatoarele decade.

Chiar si asa, masurile luate de Roosevelt din categoria „criza economica-urgenta nationala” nu s-au oprit aici. El va continua sa atraga atentia in cuvantarile sale in anii ´30 descriind prabusirea natiunii drept „urgenta nationala” si va continua sa ceara cooperarea Congresului in a contracara provocarile pe termen scurt si pe termen lung prin care trecea natiunea in timp ce se indrepta rapid catre marea criza economica. A fost acest imbold, de a actiona, manifestat de ambele parti care ne-a dat pachetul de masuri economice prevazute in New Deal si care a pus bazele a 50 de ani de expansiune remarcabila a clasei mijlocii care din pacate si-ar putea gasi acum sfarsitul.

Avand in vedere nivelul de inactivitate la Capitol Hill, s-ar putea intelege ca declinul lent si sigur din punct de vedere financiar al clasei mijlocii nu reprezinta o criza pentru membrii Congresului. Dar, pentru milioane de americani ramasi fara slujbe sau platiti foarte prost, acei  americani care se confrunta acum cu previziunile foarte reale ca nu vor mai fi capabili sa atinga acelasi nivel de prosperitate economica ca si a parintilor lor, pentru ei recesiunea nu este o gama de alternative. Este un declin structural profund, care ar putea sa schimbe pentru totdeauna viata lor si a copiiilor lor.

In concluzie, ne aflam in mijlocul unei adevarate urgente nationale care impune acelasi gen de raspuns pe care l-a adoptat presedintele si Congresul in urma cu trei sferturi de secol: actiune imediata. Pana cand Congresul va admite acest lucru, chiar si asa- se poate prevedea ca putine lucruri se vor schimba, cu exceptia faptului ca declinul lung si sigur al clasei de mijloc americane si al modului de viata american va continua. (Articol elaborat de David Woolner, vicepresedinte al Franklin and Eleanor Roosevelt Institute din Hyde Park New York.)

Monica Tatoiu: “… eu cred ca exista oameni care sunt facuti sa conduca si sclavii care-s facuti sa produca pentru ei”

Cateodata, ne plictisesc la televizor cu pseudo-analize, expertize si prognoze elucubrante o adunatura de „profeti” si „guru” in politici economice si sociale, ignorand (cu buna stiinta?) faptul ca aceasta criza prin care trecem tinteste nu in clasa de jos, ci in cea medie.

La o analiza mai atenta a transformarilor socio-economice din ultimii 10 ani, concluzionam, fara nicio urma de indoiala, care este situatia de facto din Romania: clasa de mijloc este desfiintata prin masuri de eradicare. Este vorba de persoanele care folosesc în principal capitalul uman: profesiile liberale, managerii, antreprenorii, inaltii functionari, personae cu initiative. Ei au proprietatea asupra locuintei, de multe ori cu creditul ipotecar atasat, dar si consumul semnificativ (sunt cei care investesc cel mai mult in educatie, timp liber, industria turismului si a restaurantelor). Tot ei sunt cei care au posibilitatea de a economisi prin intermediul unor structuri create special in acest scop (ei sunt principalii contribuitori la fonduri de pensii, programe de asigurări şi economisire). Ar trebui sa fie, in teorie, motorul societatii de consum.

Rasfoind analizele economice din ultimii 10 ani, aflam ca perioada 1998-2001 corespunde unor mari transformari in legislatia referitoare la IMM-uri si intreprinzatorii individuali. Dupa anul 2001 pana in 2005, pe legislatia noua, echilibrul se restabileste. Comparativ cu anii anteriori, se observa o descrestere la infiintarea de societati comerciale si o crestere semnificativa la infiintarea de intreprinderi organizate ca intreprinzatori individuali.

Pana in anul 2000 exista o pondere de aproape 70% a fondatorilor/ managerilor care au fost in categoria “muncitori necalificati” inainte de a crea o noua intreprindere. Din 2001 s-a observat o reducere a ponderii acestora pana la nivelul de aproximativ 50%, in paralel cu cresterea ponderii celor ce provin din “muncitori calificati” sau “functii tehnice”. In anul 2009 se observa o tendinta de echilibru intre categoriile muncitori calificati si muncitori necalificati si o crestere la categoria profesii tehnice comparativ cu anul anterior. (sursa: INSSE)

In anul de gratie 2012?! Trei sferturi din companiile romanesti nou infiintate au o singura activitate si zero angajati. O treime dintre ele dispar dupa un an. Sub 10% din romani aparţin clasei de mijloc.

Printre deciziile care au decimat clasa de mijloc se numara impozitul forfetar. Ulterior, Guvernul a mai executat o miscare care a redus proportiile clasei de mijloc: plata contributiilor de asigurari sociale pe contractele de cesiune a drepturilor de autor. O multime de profesionisti cu meserii liberale au pierdut astfel o parte din venituri.

Tot în interiorul acestei categorii s-au operat şi concedierile din valul doi, spun recruterii, cand oameni cu experienta au fost inlocuiti cu debutanti, pentru a se reduce cheltuielile de personal. De asemenea, au disparut o multime de joburi specifice clasei de mijloc: din zona de suport din firme, din publicitate si consultantă.

Tot mai multe familii sunt amenintate de saracie, inclusiv cele din clasa de mijloc. Riscul de cadere in saracie a clasei de mijloc este accentuat si de pericolul imposibilitatii returnarii creditelor. Ei au impulsionat creditarea si multi dintre ei sunt victime sigure ale scurtului boom economic trait de Romania intre 2005 şi 2009.

Modelul Roosevelt propus mai sus pentru a da o sansa clasei mijlocii (sa ramana pe linia de plutire in prima faza si apoi sa prospere) presupune etichetarea drept „urgenta nationala” a salvarii sale de la extinctie si mai presupune „actiune imediata” intreprinsa de catre factorii de decizie. Inactiunea lor de pana acum nu poate decat sa duca la urmatoarea concluzie: NU SE DORESTE SALVAREA CLASEI MIJLOCII!

Eradicarea clasei mijlocii a fost premeditata Prin disparitia clasei mijlocii se instaureaza pericolul sclaviei absolute: lumea va fi impartita in conducatori si condusi, sclavi si stapani. O clasa mijlocie numeroasa, greu sau chiar imposibil de controlat, care nutreste interese comune, dar antagonice cu toti exponentii celor care doresc eradicarea ei, nu este de dorit pentru ei! O clasa mijlocie puternica ar fi un reper social mai intai si unul politic mai apoi si ar putea  insemna trezirea natiunii, constientizarea interesului national.

In anii 30, in Statele Unite, un presedinte intelept a convocat stare de urgenta nationala pentru a gasi impreuna cu membrii Congresului solutii pentru a proteja si sustine clasa de mijloc de criza iminenta, tocmai pentru ca a inteles forta sociala si economica pe care o poate avea o clasa de mijloc prospera. Pe tine cine te sprijina sa ramai in randurile clasei de mijloc? Trebuie sa actionam imediat, salvarea clasei mijlocii ESTE O PRIORITATE NATIONALA! Pe tine cine te salveaza? Esti invingator sau invins in lupta pentru propria ta supravietuire?

Autor: gandeste

Related Posts

2 Responses “Pe tine cine te salveaza?”

  1. Netatoiu says:

    monica tatoiu – marea ganditoare a secolului XXI :)) – sunt impresionat de logica zdrobitoare a acestui articol si mai ales de persoana pe care o citati…
    Zdrobitoare argumente, cand ma opresc din ras voi continua comentariul :)))))

  2. Lupu Nelu says:

    @Netatoiu
    Esti tembel sau Basist!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss