C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Paul Krugman: “Cipru ar trebui să părăsească zona euro. Acum!”

Cipru, chiar așa!

Un corespondent pe care îl respect m-a provocat în mod delicat să spun pe șleau ce cred- Cipru ar trebui să plece- lăsând la o parte toate chestiunile legate de realismul politic. Consider că are dreptate: de vreme ce cred că e în regulă să-mi petrec timpul lucrând pentru acest blog, încadrându-mă în limitele posibilului politic și bazându-mă pe o combinație de rațiune și zeflemea pentru a forța uneori acele limite, uneori ar trebui să afirm verde-n față ce aș face eu dacă ar fi după mine.

Așadar, iată: da, Cipru ar trebui să părăsească zona euro. Acum.

Motivul este evident: rămânerea în zona euro înseamnă o criză incredibil de gravă, care va dura timp de mulți ani în timp ce Cipru va încerca să construiască un nou sector de export. Părăsirea zonei euro pentru a lăsa noua valută să se prăbușească abrupt ar accelera în mod semnificativ acea reconstruire.

Dacă ne uităm la profilul comercial al Ciprului, vedem cât de mult urmează să fie afectat de daune. Vorbim de o economie foarte deschisă cu doar două sectoare majore de export, servicii bancare și turism- iar unul dintre aceste sectoare a dispărut de curând. Acest lucru va provoca de la sine o criză severă. Mai mult decât atât, Troica ( Fondul Monetar Internațional, Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană, organizate sub forma unui comitet tripartit, n. tr.) impune noi măsuri majore de austeritate, nu aș fi surprins să văd o prăbușire cu 20 de procente a produsului intern brut real.

Care este calea de urmat? Cipru are nevoie de o creștere uriașă a numărului de turiști și o dezvoltare rapidă a altor sectoare de export- în opinia mea un sector ar fi agricultura, cu scopul de impulsionare, deși nu am prea multe informații despre acest lucru. Modalitatea evidentă pentru a atinge acest obiectiv este prin intermediul unei devalorizări masive; da, în cele din urmă acest lucru se va concretiza prin tranzacții convenabile care să atragă foarte multe agenții de voiaj britanice.

Acțiunea de a reduce veniturile nominale pentru a ajunge la același obiectiv va lua mai mult timp și va provoca mult mai multe daune umane și economice.

Însă, este posibil oare să poți părăsi zona euro? Problema expusă de Eichengreen (Barry Eichengreen, economist american, n. tr.) care spune că până și intenția de a ieși din zona euro ar cauza un exod de capital și bănci în urma panicii-ei bine, acest subiect este acum unul pus pe tapet: băncile sunt închise și capitalul este controlat. Dacă eu aș fi un dictator, nu aș face altceva decât să prelungesc “vacanța” bancară îndeajuns de mult încât să mă pregătesc pentru noua monedă.

În regulă, și cu bancnotele cum facem? Nu sunt un expert în astfel de probleme, dar am auzit păreri care merg până la a sugera că ar fi posibil să se grăbească punerea în circulație a cardurilor de debit, astfel încât afacerile să poată să-și reia activitatea fără să aștepte ca cineva să pună în funcțiune tiparnițele. Guvernul ar putea de asemenea să emită documente provizorii, chitanțe sau pro-forme care să nu arate ca bancnote adevărate, dar care să funcționeze ca mijloc de tranzacție.

Este adevărat, totul pare destul de nebunesc și improvizat, dar avem de-a face cu o situație disperată! Altfel, vorbim despre austeritate de genul celei din Grecia sau mai rău, într-o economie ale cărei fundamente, datorită imploziei activităților bancare offshore, sunt mult mai grave decât au fost vreodată cele ale Greciei.

Opinia mea este că nimic din toate astea nu se va întâmpla, cel puțin nu imediat, conducerea țării se va teme de un salt în necunoscutul care va urma părăsirii zonei euro, în ciuda ororii evidente de a încerca să rămână. Însă, după cum am spus, cred că cea mai bună decizie care s-ar putea lua ar fi ieșirea din zona euro.

Datorie și devalorizare, în ediție mediteraneană

Când vorbesc despre Cipru și despre posibilitatea de a părăsi zona euro, una dintre întrebările care mi se adresează în mod inerent este legată de situația datoriei guvernului, care bineînțeles, este în euro. Nu cumva ieșirea din zona euro ar face ca acea datorie să devină de nesusținut, oare nu ar însemna imposibilitate de plată?

Există, aș spune eu, două răspunsuri, unul mai fundamental decât altul.

Răspunsul mai puțin fundamental este: ce anume ne face să credem că Cipru ar putea să evite imposibilitatea de plată chiar dacă ar rămâne în zona euro? Conform ultimelor cifre pe care le-am vazut, acordul de salvare va ridica datoria cipriotă la 140 procente din produsul intern brut, aproximativ la fel cu Grecia în 2010- și, după cum am arătat deja, ne confruntăm cu posibilitatea unei crize și a unei deflații chiar mai severe decât cea pe care a experimentat-o Grecia. Cum ar putea să funcționeze?

Răspunsul fundamental este: păstrarea unei rate de schimb nominale fixe și bizuirea pe o “devalorizare internă” mai degrabă decât pe devalorizarea propriu-zisă nu ajută, de fapt, ca datoria să devină controlabilă. În orice caz, adevărata valoare a datoriei va exploda de-a lungul timpului- mai rapid prin intermediul devalorizării, cu siguranță, dar acesta e, de asemenea, reversul acțiunii necesare de ajustare mai rapidă.

Așadar, datoria nu este un motiv corect de a rămâne în zona euro. Cred că dacă aș susține păstrarea monedei euro, mai degrabă aș putea spune că pledez pentru un caz politic- în principiu, aș spune că Cipru va avea parte de un tratament mai bun din partea Bruxelles-ului și Berlinului dacă rămâne “soldat fidel”. Dar și cu ce preț se va întâmpla asta!

Cum se spune “Corralito”[i] în limba greacă?

Au trecut deja trei ani de când am sugerat o posibilă cale pentru ieșirea Greciei din zona euro: o criză bancară, urmată de limitări dure a retragerilor bancare, măsură similară cu cea argentiniană în anul 2001, așa-numita “corralito” și mai apoi- odată cu eliminarea argumentului panicii din cauza ieșirii- reintroducerea monedei autohtone.

În mod evident, acest lucru nu s-a întâmplat. În ciuda suferinței intense, elita politică din Gecia s-a dovedit a fi mai devotată monedei euro decât se putea crede. Analiza mea economică nu era greșită, dar calculele mele aproximative bazate mai mult pe bănuieli erau inexacte.

Cu toate astea, Cipru trece acum prin prima parte a scenariului. Dați-mi voie să adresez din nou întrebarea: care este de fapt motivul rămânerii în zona euro? Conveniența și eficiența unei monede unice a dispărut; până una alta, viitorul Ciprului în zona euro este unul de cruntă deflație și austeritate catastrofică pentru ani și ani de zile. Oare speranța în restaurarea- cândva, cumva- a stării de fapt inițiale poate justifica toate aceste lucruri?

Autor: Paul Krugman
Sursa: New York Times // gandeste.org
Traducerea: Alina Stredie

Link-uri:

http://krugman.blogs.nytimes.com/2013/03/26/cyprus-seriously/

http://krugman.blogs.nytimes.com/2013/03/27/debt-and-devaluation-mediterranean-edition/

http://krugman.blogs.nytimes.com/2013/03/28/whats-the-greek-for-corralito/

[i] Corralito reprezintă măsura economică de îngheţare parţială a conturilor bancare, măsură luată în Argentina, acum un deceniu, pentru a face faţă ieşirilor masive de bani din sistem.

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss