E mai presus de toată îndoiala, că cu cât mai multe si mai mari sunt trebuinsele, cu atât mai vârtos îsi încordează oamenii puterile, ca să creeze mijloacele pentru satisfacerea lor, şi că acela, care consumă mult, împinge societatea spre o lucrare stăruitoare. Nici prin lucrarea aceasta însă, nici prin satisfacerea trebuinţelor sale omul nu se fericeşte, ci se consumă în sbuciumare necurmată, şi de aceea în lumea ariană singură stăpânirea de sine e socotită drept virtute şi oamenii sunt stăpâniţi de gândul, că cu cât trebuinţele îţi sunt mai putine şi mai mici, cu atât eşti mai ferit de nevoi, deci şi mai capabil de fericire.
Spiritul semitic a pătruns încetul cu încetul la toate popoarele,…”
“Pretutindeni bogatiile îngrămădite împing spre desfrâu si spre miserie: ei îngrămădeau bogătiile în concurentă cu fenicienii anume ca să se poată da desfrîului si mintiau, înselau ori despoiau — nu de nevoie, ci din convingerea, că numai asa se pot agonisi mijloacele pentru satisfacerea nesecatelor trebuinte omenesti. Zadarnice erau dar silintele celor încă nestricati, …”
“Oamenii toti sunt porniti spre desfrâu fiindca trebuintele trupesti ale omului sunt nesecate.
“În gândul [semiti]lor omul traieste ca sa si satisfaca trebuintele trupesti si are nu numai dreptul, ci chiar si datoria de a le satisface.
Are dar si datoria de a agonisi cu orice pret mijloacele pentru satisfacerea lor, si vrednic e pentru dânsii — nu cel ce stie sa se stapâneasca si sa se multumeasca cu putin, ci cel ce stie sa adune bogatii spre a-si putea petrece viata în belsug.”
“… daca stiinta noastra nu e nici ariana, nici semitica, ci omeneasca e semitic felul utilisarii practice a resultatelor dobândite de stiinta…”
“Mii de oameni muncesc din greu si se istovesc în lipsa de hrana pentruca alti câtiva, care nu muncesc, sa poata trai în belsug ori poate chiar în desfrâu.
Copii si femei lehuze pier în lipsa de purtare de grija, în vreme ce cai de lux, câni si pisici se îngrase consumând pe ales hrana omeneasca.
Oameni destoinici, vrednici si cum se cade se sbat în lupta cu mari nevoi în vreme ce femei stricate si slugi nemernici se îmbuiba la rasfatare.”
… “Sant doua lumi îndusmanite de mii de ani, care se isbesc si în zilele noastre una de alta si din lupta acestor doua lumi nu vom putea sa îesim noi poporul român întreg decât daca vom sti sa pastram cu îndaratnicie mostenirea morala a neamului nostru, care a trait timp atât de îndelungat în mijlocul unei lumi date peirii si traeste si azi numai pastrându-si bunele moravuri.”
(Ioan Slavici)