de: Doru Dascalu

Doru Dascalu — Mon, 04 Oct 2010 10:40:48 +0000

Greu la deal cu boul mic şi la vale c’un pisic!În România sindicatele sunt compuse din două părţi.Una de vârf care a fost “cucerită” prin aburelea proştilor de către unii ce nu au avut loc în politică şi marea masă de manevră care nu SE ÎNSCRIU în sindicat, ci SUNT ÎNSCRIŞI.Dovada este pe teren.Pentru că 50 de ani de comunism a făcut să apară în subconştientul românulului angajat, că problemele lui pot fi rezolvate de către secretarul de partid, ceea ce se şi întâmpla până în 1989, după 1990 acest secretar dispărând, locul lor a fost repede ocupat de liderii de sindicat.Şi uite aşa s-a perpetuat şi se perpetuează în conştiinţa civică, că liderul de sindicat ar face, sau că ar putea face ceva pentru marea masă a salariaţilor. Când zici sindicat în România, zici Ciorbea, Mitrea şi alţii care au trecut la oala cu smântână, unde au fost “invitaţi” de puliticieni.Iar cei ce au mai rămas, nu mor de foame, dar un lider de sindicat reprezentant al unor j’de mii de salariaţi, va fi primit de orice primar, ministru, secretar de stat, director de bancă.Cu alte cuvinte, foarte uşor va putea încropi o afacere în România pentru el şi urmaşii, urmaşilor, urmaşilor lui. Personal.Lideri de sindicat au dureri atroce în anus de salariatul român. Cea mai bună dovadă, este că sunt întâlniţi la cabinetele de proctologie, unde se tratează de aceste dureri.Dar dacă românul e prost, să sufere în continuare şi din fudulie să-l aleagă pe liderul de sindicat să-l reprezinte.

Comentarii la: Neputinta si demagogia miscarii sindicale

de: Doru Dascalu