C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Ipocrizia superbogaților

Economistul Bruce Bartlett o ia razna de fiecare dată când aude că alt superbogătaș proclamă că este de acord să plătească taxe mai mari. Cel mai recent i‑a ridicat presiunea arterială lui Bartlett chiar Mark Zuckerberg, atunci când fondatorul Facebook s‑a declarat a fi „în regulă“ cu plata unor impozite federale mai mari, alăturându‑se astfel unor moguli ca Bill Gates, Warren Buffett, Ted Turner, în gașcă strecurându‑se și câte un manager de fond de mare risc rătăcit. Să nu vă imaginați că Bartlett, fost membru al echipei lui Reagan la Casa Albă, este împotriva taxelor mai mari pentru bogați. El e genul acela rar de conservator ce consideră că majorarea taxelor n‑ar trebui să fie parte din dezbaterea mai largă cu privire la deficitul bugetar. Care‑i problema lui Bartlett? Economistul crede că este o ipocrizie să spui că administrația federală ar trebui să mărească impozitele pentru cetățenii cu veniturile cele mai mari, atâta timp cât cei ca Zuckerberg au averile sub formă de pachete de acțiuni.

INECHITATE. Veniturile multora dintre superbogați provin aproape în exclusivitate din câștiguri de capital, iar acestea sunt impozitate mult mai lejer – 15% – față de veniturile obișnuite. Atunci când Warren Buffett spune că plătește un impozit mai mic decât al secretarei sale, el se referă la faptul că aceasta își primește aproape toate câștigurile pe fluturașul de salarii, în timp ce majoritatea veniturilor lui se adună sub formă de câștiguri de capital și dividende.

De exemplu, în 2006, Buffett a fost impozitat cu 17,7% din cele 46 de milioane de dolari pe care le‑a câștigat în anul acela, în timp ce se­cretarei sale i‑a fost reținut de către ad­mi­nistrație 30% din salariul său anual de 60.000 de dolari.

„E ușor să spui «Hai să mărim taxele» când știi că tu nu va trebui să plătești acele taxe“, spune Bartlett. „De ce nu spune nici unul «Să mărim și taxele pe câștigurile de capital»?“. Dimpotrivă, atenția s‑a îndreptat asupra nivelului taxei federale plătite de cei care obțin un venit anual de peste 250.000 de dolari – adică 3% din totalul salariaților. Bartlett afirmă că, de vreme ce majorarea taxelor pentru cei mai bogați indivizi nu rezolvă mai deloc problema datoriilor federale, n‑are nici un rost să‑i tratezi pe profesioniștii care câștigă câteva sute de mii de dolari pe an ca și cum ar face parte din distribuția filmului „Richie Rich“. Poate e dificil să simți compasiune pentru un director care obține venituri de un milion de dolari pe an. Însă ne afectează pe toți un sistem de impozitare în care o persoană din zona de top a grilei de impozitare (cei ce au câștigat mai mult de 374.000 de dolari în 2010) plătește un impozit de 35% pentru veniturile superioare (37,9% dacă includem și asigurarea obligatorie de sănătate, Medicare), în timp ce un manager de hedge fund sau un mogul ce are venituri de zece sau de o sută de ori mai mari plătește impozite la un nivel cu 50% mai redus.

EFORTURI ÎN VAN. „America are două sisteme de impozitare. Separate și inegale“, mai spune și David Cay Johnston, autor de bestseller-uri și comentator la „Tax Notes“, ce și‑a petrecut ultimii zece ani devoalând modurile în care sistemul de impozitare îi favorizează pe cei bogați. Dar lucrurile n‑au stat întotdeauna așa. Până în 1990 câștigurile de capital erau impozitate cu 28%. Nivelul de taxare a fost coborât la 20% în timpul mandatelor lui Bill Clinton – și, ce surpriză, spune Johnston, nivelul impozitelor plătite de cei mai bogați 400 de americani a scăzut cu același procent de opt puncte. Când al doilea președinte Bush a micșorat și el impozitele pe câștigurile de capital cu alte cinci puncte procentuale, la care se adaugă și alte mici reduceri, taxele celor foarte bogați au scăzut iarăși cu 5,5%. Obama a propus recent ridicarea nivelului de taxare a câștigurilor de capital până la 20% pentru cei cu venituri de peste 250.000 de dolari anual. Majorarea respectivă, au calculat membrii departamentului de buget al administrației prezidențiale, ar aduce un plus de 12 miliarde de dolari Trezoreriei în 2014.

Pe de altă parte, există suficiente voci care susțin că taxarea scăzută a câștigurilor de capital încurajează investițiile în afaceri, lucru care duce la o creștere a numărului de locuri de muncă. Aici vine perspectiva unui conservator ca Ryan Ellis, directorul pentru politica de impozitare al forumului Americans for Tax Reform. Acesta crede că impozitarea veniturilor din câștigurile de capital este nimic mai mult decât un mijloc de dublă taxare. Argumentul său forte este acela că, dacă firmele plătesc un impozit pe profit de 35% (cel puțin teoretic), atunci de ce un individ ce deține acțiuni la respectiva companie trebuie să plătească taxe suplimentare doar pentru că prețul acțiunilor sale a crescut? Dacă Chuck Marr, de la Center on Budget and Policy Priorities, crede că nivelul impozitării câștigurilor de capital ar trebui să revină la 28%, Ellis spune că nivelul de taxare cel mai bun pentru acestea este zero. „Aș vrea să le atrag atenția tuturor tipilor ăștia care nu cred că impozitele lor sunt suficient de mari, că pot face donații către Departamentul Trezoreriei direct de pe site‑ul instituției“, spune Ellis. „Ei nu ar trebui să susțină politici fiscale care au potențialul de a ruina economia țării doar pentru a‑și domoli remușcări provocate de vina de a fi bogați“.

Gary Rivlin
sursa: moneyexpress.money.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss