C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Invrajbirea, sport national

Mai avem exact o luna pana la Ziua Nationala. Anuntata cu mare fast inca de la inceputul anului, sarbatoarea nu mai are mult pana la a fi umbrita total de meschinariile politice. Si de ar fi numai ele. Interesele de gasca ne sufoca la tot pasul, ne taie cheful de a zambi si de a ne bucura de ziua Marii Uniri. Ne intrecem in planuri si proiecte pentru 1 Decembrie, dar presimt ca vor esua lamentabil intr-o adunare cu discursuri fade si patriotarde si intr-o hora a unirii construita pe modelul doi sepepisti la fiecare sereist in costum national. Dupa care, hai, toata lumea acasa, v-am sarbatorit destul.



Targurile se vor impanzi de pomeni penibile ajunse traditionale, cu fasole si carnati si, cu matul cat burlanul, romanii isi vor proslavi conducatorii de orice fel. Aceiasi care ne-au invrajbit unii impotriva altora si care, de 1 Decembrie, ne vor mangaia pe crestet, zambitori si ingaduitori, ca sa ne simtim si noi bagati in seama.

Fara scandal nu merge

Doar cateva televiziuni si ziare aloca zilnic spatii pentru evenimentul Marii Uniri. Se rascolesc arhive, se scot documente, se elogiaza artizanii de la 1918. Sunt lectii de istorie pe care nu le inveti nicaieri. Celelalte isi mentin registrul de invrajbire, caci sarbatoare fara scandal nici naiba nu a vazut. Si apoi, pentru unii, nu se cade sa le scape prilejul de a-si vitriola adversarii. E sarbatoare nationala, desigur, lumea trebuie sa se bucure, dar ce farmec are sa nu scapi cateva vorbe despre penali si incalecarea justitiei de catre nu e clar cine?

Politica urii

Suntem macinati de dusmanie si maraim tot timpul unii la altii. Oamenii lui Ciolos din Guvernul Zero ii suduie pe cei din Guvernul Dancila. Astia noi nu au facut nimic, pe cand ei au facut totul. Si in Sanatate, si in Justitie, si in Economie si in mai stiu eu ce. Atat de bine au facut, incat nici vopseaua pe usi nu a mai ramas in urma lor. Si cum sa nu aiba curaj sa suduie cand, unic in istoria Romaniei, presedintele s-a dus sa-i instaleze personal in fotoliile ministeriale? Asta, ca sa arate cine este Guvernul Lui si, fara doar si poate, sa ne invrajbeasca de la bun inceput. Nu e cu nimic diferit fata de prima zi de mandat la Cotroceni, cand si-a declarat fatis antipatia fata de PSD si incerca sa-l atraga de partea lui pe Tariceanu, ca sa sparga tandemul. Refuz sa cred, ca atare, ca politica lui altfel, cu care aburea electoratul in campanie, nu insemna, de fapt, politica vrajbei si a urii.

Daca nu e dezbinare, atunci ce e?

Acelasi Iohannis ne-a impartit in romanii lui si restul. A calcat in picioare Constitutia, aratandu-ne ca o poate face, fara retinere, cand i se pare lui ca e bine sau cand interesele i-o cer. E concordie? Si, tot fara retinere, a facut din Parlament un iarmaroc in care, badaraneste, a ironizat gretos partidele din coalitie. Asta e armonie? A instigat lumea sa iasa in strada impotriva guvernelor care nu-i conveneau si a jignit grosolan lideri politici. Daca nu e ratiunea dezbinarii, atunci ce ar putea fi? Ne-a sfidat pe toti cu interminabilele lui concedii, cu disparitii subite din peisaj, cu partiniri politice evidente si cu momentele lui de mutenie totala. Ne-a aratat cat conteaza tara pentru el, pe care o aliniaza pe marginea drumului ca sa treaca el spre Sibiu.

Zambetul face toti banii

Nu este vorba de o alta tara, ci de Romania unde este presedinte. E Romania pe care nu se sfieste sa o critice la UE, acompaniat de cozile de topor ajunse europarlamentari. E Romania in care asmute partidele unele impotriva altora, e Romania de la care asteapta lozul castigator pentru al doilea mandat de presedinte. Ne-a invrajbit pe toti, oltenii cu moldovenii, dobrogenii cu banatenii, muntenii cu ardelenii. Dar asta nu-l impiedica, pe 1 Decembrie, sa ne spuna cat de mult ne respecta, cat de mult ne apreciaza si cat de mult ne iubeste. Pe noi si istoria in care se incurca. Sau care ii joaca feste? Invrajbiti fiind, nu se va da in laturi sa ne zambeasca afectuos la Alba Iulia, crezandu-ne intr-atat de prosti incat sa uitam.

Autor: Valentin Boeru
Sursa: National

Related Posts

2 Responses “Invrajbirea, sport national”

  1. Gina says:

    Concordie, armonie, coeziune, drepturi si libertati fundamentale? Nazism pe fata. Extremism. Din pacate. Chiar nu putem fugi de adevar la infinit, pt ca astfel adevarul devine dusmanul nostru si in loc sa ne elibereze, faca liberi, ne tine in captivitate pe vecie. Daca diplomatia presupune sa recunoastem ca este concordie, coeziune, armonie, prosperitate, lapte si miere in conditii de invrajbire evidenta, conflicte interinstitutionale permanente, subminare, tradare, depersonalizare,
    defrisare, dezumanizare, dezintegrare, atunci…cred ca se impune sa redefinim conceptul. Alt referendum care referundum s-a dovedit a fi un mijloc democratic cazut in derizoriu.

    Ce sarbatorim la 1 Decembrie 2018? Gandim…

  2. Victor says:

    Au urmat în Cameră, duioase scene teatrale… În publicitatea românească, foarte înclinată, la ocaziuni mari, cătră nota sentimentală, astfel de exibițiuni se numesc “scene înălțătoare”. Toată lumea a plâns, miniștri de azi, miniștri de ieri, deputați, senatori, publiciști, reporteri și tribune publice; și-n fața lumii acesteia atât de emoționate, doi mati între mari fruntași, un conservator și un liberal, s-au strâns în brațe cu efuziune și s-au sărutat solemn, spălând cu lacrimi fierbinți tot trecutul – care ce-i drept avea nevoie de spălat: în căldura luptelor de până ieri a celor două fracțiuni, primul nu numea pe al doilea decât “trădător de neam”, iar acesta pe acela “fiul lui Belzebut”.
    I. L. Caragiale, 1907

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss