Omule, e prea tarziu pt tine sa mai intelegi ceva din aceasta viata! Si nici macar nu e vina ta, ci a lui ma-ta, care te-a avortat la nastere!

Poate ca Swastica de pe Calutul Barbie a fost facuta ( evident in joaca – dar ce este arta daca nu o joaca) de un Copil -al -Artistilor.Ce facem ? arestam copilul? pentru ca a desenat o swastica? El vede swastica la televizor tot timpul. Eu de exemplu desenam swastici peste tot cand eram de 3-4 ani. Toate jucariile mele erau pline de zwastici. Habar nu aveam eu de Societatea Thule si Radacina de Matraguna pe care unchiul Adolf a primit-o de la Hanussen. Mi se parea un simbol foarte bun de incastrat cu dalta pe grinzile podului.Era un joc. Sigur, la gradinita nu mai mergea treaba educatoarele s-au temut de el de parca ar fi vazut pe dracul. Merita sa desenezi o swastica pentru a vedea o asemenea fata. Au fost chemati bunicii la Gradinita am fost “dat afara” de la gradinita.
Dar fiind o gradinita comunista, pana la urma acest lucru a fost pozitiv, nu-i asa, mai putina indoctrinare.

Osul din fundul calutului trebuie interpretat in acelasi context. Era doar un “joc” cu oase. E din „intamplare“ acolo si nu are nici o legatura cu Dachau sau Birkenau … decat in mintea bolnava ( biasata ) de supra-interpretare a noii Politii Culturale. Sau mai bine zis Militii Culturale .
Daca o Swastica mica, neagra, facuta cu carioca pe fundul unui Calut Barbie, roz pe deasupra , poate declansa atatea sentimente si texte inseamna ca Symbolul isi pastreaza nealterata puterea de seductie ( Ca Vulturul , Cununa de Lauri sau Steaua cu cinci colturi dealtfel , indiferent de culoare si fond … si care e departe de a apune, as zice chiar ca vremea ei abia incepe)

Tiberius Claudius
Anno IV

P.S. Drace !Suntem ca in Germania unchiului Adolf unde se declara expresionismul ca arta degenerata si galeriile inchise? Ca si cartierele ” rau famate” vorba ” reporterului ” – probabil un rafinat critic de arta al carui comentariu e echivalent cu al unui cimpanzeu luat direct din habitatul originar, legat la ochi si la urechi si dat drumul liber in primul rand la un concert hard – rock. Comentariul se vede ca vine din suflet.
Unul din rolurile artei ( in afara de cel de a vindeca, dar asta e un alt context ) e cel de a crea controverse, a suscita dezbateri , a misca sentimente, a mentine Spiritul Zen ( in extenso ) iar in sensul acesta aceasta expozitie a fost o reusita. Iata, ecourile ei se mai aud si astazi.