C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Ilie Șerbănescu: ”România-profil colonial clasic”

A trecut Ziua Națională! Care, în acest an, a fost o zi cu totul specială prin marcarea a 100 de ani de la Marea Unire.



A trecut cu bine, având în vedere haosul și clivajul politic din România, cu mult mai bine decât ne așteptam sau ne temeam. Trecerea acestei zile ne descarcă de grija de a lăsa la o parte lucrurile rele adunând doar lucrurile bune. Acum, la rece, le putem privi cum sunt ele în realitate.

În România nu s-a putut merge, în anul centenar, de la Est spre Vest (spre Vestul mult iubit) pe o autostradă. În România centenară, niciuna dintre provinciile istorice ale țării nu este legată de vreuna din celelalte și nici de Capitala țării printr-un drum modern! România centenară n-are nici măcar un număr dublu de kilometri de drumuri față de acum 100 de ani. Iar 10% din drumurile existente sunt cu pământ. Și să fie limpede, rețeaua feroviară este într-o stare mai gravă decât cea rutieră! Viteza medie în rețeaua feroviară este mai mică decât în perioada interbelică. Toată Europa a investit masiv în feroviar, pur și simplu ca să salveze rutierul. Numai România, nu! Nu este deloc de mirare că rutierul este în dezastru, iar în feroviar este chiar mai rău! Numărul de kilometri de căi ferate este același ca acum 100 de ani, iar jumătate din ceea ce exista în 1990 s-a dus la fier vechi. Viteza medie în transportul de călători este de 45 km/h, iar în transportul de marfă coboară sub 20 km/h. Gradul de electrificare în rețea este doar de 38% și nu există trenuri de mare viteză.

Nici baza minimă a infrastructurii de ocrotire a sănătății nu este constituită. Iar în materie de infrastructură a gospodăriilor situația este jenantă. În România centenară, peste jumătate din populație se încălzește cu lemne și cel puțin o treime are closetul în curte, fără canalizare și fără apă curentă. România centenară privește de pe ultimul loc al clasamentului toate celelalte țări ale minunatei UE, care i-a luat tot, răpindu-i orice șansă de a-și schimba poziția codașă. Cu anatemele de hoți sau corupți, românii sunt stigmatizați, de fapt, pentru a fi jecmăniți! Jecmăneala este abominabilă, echivalând cu cel puțin o pătrime din PIB anual prin luarea în considerare chiar și numai a profiturilor externalizate fără fiscalizare de mântuitoarele companii vestice aciuate prin România. România centenară este, potrivit ONU, și nu vreunei instituții răuvoitoare de pe malurile Moscovei, țara cu cea mai mare rată de depopulare din lume după Siria, adică după o biată țară în război! Și din Siria se pleacă, din cauza războiului, cu cățel și purcel, în timp ce din România nu pleacă decât forța de muncă în vârf biologic de activitate. România a ajuns să piardă între 200.000 și 140.000 de oameni pe an. Ca expresie a lipsei totale de încredere în țara lor, o părăsesc și cei care ar putea continua aici o afacere de familie! Ca urmare, business-ul românesc este pe ducă. În România centenară se migrează nu de la sat la oraș, ci de la orașe la sate. România centenară are cele mai mici salarii din Europa, este în frunte la capitolul sărăcie, are rata cea mai ridicată de abandon școlar și cele mai mici alocații pentru Educație. Care sunt perspectivele unei asemenea țări?!

România este, în anul centenar, o biată colonie la periferia Europei. Să întregim profilul colonial al României actuale, așa cum se conturează acesta, fără echivocuri și nuanțe, din înseși statisticile interne și internaționale, în special ale UE:

1. Potrivit INS, economia de pe teritoriul României este controlată de circa 78.000 grupuri de firme, dintre care doar 5.000 sunt rezidente, respectiv cu capital românesc, iar 73.000 sunt nerezidente, 93% din totalul economic aparținând străinilor.

2. Această proporție halucinantă în care economia se află în mâna străinilor este confirmată de orice alte date statistice care privesc diferite aspecte: în Top 100 companii din România (ierarhizate după cifra de afaceri) figurează doar 9 firme cu capital românesc, iar România este cea mai dependentă din Europa de transnaționale: 48% din cifra de afaceri și 44% din valoarea adăugată brută provin de la transnaționalele implantate în țară, față de numai 30%, respectiv 29% în Polonia și 28%, respectiv 24% media pe ansamblul UE.

3. Nu totul se rezumă la controlul străin/autohton în economie, ci la fel de ilustrativă pentru profilul colonial este însăși configurația economică sectorială. Comerțul este de departe cea mai mare „industrie“ din România. 100 miliarde euro din cele 280 miliarde euro cifră de afaceri se obțin în comerț. 220.000 din cele circa 600.000 de companii acționează în comerț. Toți marii retaileri europeni sunt prezenți în România. Hipermarketurile dețin numai 10% din magazine, dar 45% din rulajul vânzărilor cu amănuntul.

4. Sunt și alte aspecte, la fel, dacă nu și mai semnificative. Din Top 15 companii din România, numai una este din producție. România are cea mai monopolistă piață de carburanți, primele patru companii din domeniu (de altfel, nu întâmplător, toate străine și niciuna românească, deși România este singura deținătoare de petrol din regiune) controlează peste 80% din piață, dictând condițiile și prețurile de pe aceasta.

5. Datele statistice arată că, odată cu creș­terea numărului și prezenței pe piață a supermarketurilor și hipermarketurilor străine, au sporit și importurile, îndeosebi în sectorul alimentar, iar deficitul agroalimentar se tot mărește și se mărește la miliarde de euro, în ciuda potențialului agricol recunoscut și adesea trâmbițat al României.

6. Deosebit de semnificativ pentru statutul de colonie este că România exportă grâne și importă carne, în timp ce șeptelul se prăbușește. Diferența de valoare adăugată între exporturile de materii prime agricole și importurile de produse alimentare prelucrate explică majorarea vertiginoasă a deficitului agroalimentar.

7. În fiscalitate, statutul colonial este exprimat elocvent de existența unei cote zise unice, neprogresive pe venituri (oferită ca atractivitate pentru capitalul străin), dar, în vederea alimentării bugetului, trebuie să se impoziteze sever munca, în România având de-a face, ca urmare, cu cele mai ridicate impozite pe salariile mici din UE. Expresie grotescă a statutului de colonie, România era considerată, încă dinainte de transferul contribuțiilor sociale integral în cârca angajatului, ca o țară „low tax jurisdiction“, grație costului scăzut de operare reclamat fiscal; după acest transfer, este de presupus că și paradisurile fiscale invidiază România! Să nu se îngrijoreze însă, coloniile nu au rolul rezervat paradisurilor fiscale, ele fiind doar de jecmănit.

8. În domeniul bancar este apocalips colonial: băncile, practic toate străine, nici nu finanțează economia (cea străină finanțându-se direct din străinătate), România având, în consecință, cel mai mic grad de intermediere bancară din UE. În schimb, în materie de „performanțe“ băncile străine, aceleași din Occident, obțin cele mai substanțiale profituri în România pentru că practică aici comisioane și marje de dobânzi exorbitante (de câteva ori mai mari decât în țările de origine), „performanța“ fiind tocmai aceea că realizează câștigurile cele mai înalte pe seama celor mai săraci clienți.

9. În România, ca expresie notorie a matricei coloniale, există cele mai mici salarii din UE, cele mai mici costuri cu forța de muncă și cele mai mici costuri cu concedierea angajaților. În România există cel mai mic salariu minim din UE, doar 1/5 din cel, de exemplu, din Germania.

10. În condițiile veniturilor mici, o șesime (1/6) din acestea se duce pe mâncare, față de numai 1/12, de pildă, în Germania.

11. Românii sunt cei mai plecați de acasă din țările europene. Jumătate din cei plecați au numai între 20 și 35 de ani. Viitorul României este în bejenie!

Cea mai mare realizare a României centenare este că a rămas încă în fruntariile în care se găsește. Pentru viitor, din acest punct de vedere, numai Dumnezeu știe!

Autor: Ilie Serbanescu

Sursa: romanialibera.ro

Related Posts

2 Responses “Ilie Șerbănescu: ”România-profil colonial clasic””

  1. Doru Dascalu says:

    Nu l-am auzit niciodată de d-nul Șerbănescu în perioada când era în guvern, aducând vreo critică mafiei mondiale finanțist bancare și corporatiste. Se pare că s-a înțelepțit (sic) la bătrânețe. Și ne ne spune domnia sa, că orice națiune se conduce de către legislativ, care legislativ a fost și este format în proporție de 80% din ultimele scursori ale țării, golani, tupeiști, proști, lași, semianalfabeți, semidocți, hoți, bandiți…..și continuați pe linia punctată. Aceste scursori ajunse în funcții, având instinct de slugă, logic că au executat întocmai ordinele acestei mafii, unii din interes material fiind cumpărați cu 30 de arginți și alții din frică să nu pățească ceva. Și într-o țară unde se implementase în mentalul colectiv că țara aparține poporului român și toată industria tot poporului, dar Ceaușescu ajunsese să convingă poporul că totul aparține partidului, așa că atunci când a dispărut partidul, adică proprietarul avuției naționale în mentalul colectiv, mulți români s-au repezit să fure cât mai mult din averea rămasă fără stăpân. Prima dată nu au avut curaj, dar au fost sfătuiți și învățați de această mafie cum să fure legal. Restul e istorie.

  2. gina says:

    12. Ceasul dexmeticirii din malaxorul GLOB-alismului. Vrăjeală, iluzie, hologramă GLOB-ală, atrofia civilizatiei umane, expresia FărăDeLegii. Dacă lege nu e, nimic nu e. Legea împlinită. Vă amintiți? Nu Venise să strice legea, ci să o împlinească. Păi, la ceasul prezent, trăim legea împlinită?! Legea stricată?! Furtul acoperit legal, infracțiunea, în general vorbind, păcatul = farădelege. 2000 de ani irosiți?! Mii de ani de învățătură străveche, sacră … Rătăcitori prin Univers … în așteptarea unei minuni. Numai o minune …

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss