Daca la nivel macroeconomic exista toate premisele ca 2010 sa fie un an semnificativ mai bun decit cel precedent, la nivel microeconomic macelul abia incepe.
Au fost observatori care m-au criticat atunci cind mi-am formulat prognozele pentru 2010. Adica – spuneam eu la finele anului trecut – Romania are sanse (incepind cu trimestrele doi-trei) sa-si reia cresterea PIB, inregistrind la finele intervalului o majorare a acestuia cu 1-2 procente.
Inflatia poate da semne de nervozitate, dar incadrarea acestui indicator in parametrii prognozati in proiectul de buget nu va fi o lupta la baioneta.
De asemenea, predictibila majorare a ratei somajului in primul semestru poate fi compensata de evolutiile celui de-al doilea, in asa fel incit, una peste cealalta, rata somajului sa nu fie mai mare la sfirsitul acestui an decit aceea din decembrie 2009. Moneda este stabila – mai ramine “razboiul” cu dobinzile prea mari, pentru a desfunda tevile creditarii initiativei antreprenoriale.
Intimplator aceste prognoze au coincis cu cele formulate de FMI& BIRD (asta nu inseamna ca sunt in deplin acord cu cele doua institutii financiare internationale in privinta “tratamentului” administrat bolnavului; ba chiar sunt in total dezacord in privinta unor “medicamente”.
Dar acesta este un alt subiect). Si prognozele UE merg cam in aceeasi directie. Si totusi, chiar daca sunt aparent optimiste, aceste prognoze trebuie filtrate cu atentie pentru a zugravi realitatea economica si sociala pe care o vom traversa in 2010.
O vorba spune ca folosind statistica poti transforma un cimitir in teatru de revista si invers. Deci, privind lucrurile in ansamblul lor, avem motive de optimism macroeconomic. Insa coborind la nivelul microeconomic, lucrurile devin mai complicate.
Abia in acest an incep sa cada victimele reale ale crizei incepute anul trecut, cu majore consecinte mai ales in plan social. Sa ma explic. Bancile au avut, anul trecut, o atitudine mai binevoitoare fata de cei deveniti rau-platnici decit vor avea anul acesta – este valabil atit pentru persoanele fizice, cit si pentru cele juridice.
Constiente fiind ca executarea rapida a garantiilor intr-o perioada de criza nu este cea mai buna ideea din lume, bancile au apelat la tot arsenalul pe care legea de functionare si regulamentele interne le permit pentru a oferi o gura de aer celor care s-au trezit aproape peste noapte refugiati pe o imaginarea “pluta a Meduzei”.
Mai direct spus, clientii au fost pasuiti pe cit posibil. Aceste termene s-au epuizat. Mii si chiar sute de mii de subiecti ai nesabuitelor credite din anii cind economia “duduia” isi vor pune capul pe butucul insolventei.
Aceste insolvente – mai ales persoanele fizice si intreprinderile mici – nu sunt in masura, ca proportie, sa provoace frisoane la nivelul sistemului bancar (nu au un procent important in portofolii).
Insa vor provoca o multime de drame individuale, “invizibile” poate de la distanta macroeconomica de care vorbeam, dar foarte vizibile atunci cind pasesti pe caldarimul vietii reale, de dincolo de statistici.
Pe de alta parte, unele firme au mai trait din “grasimea” acumulata in anii anteriori. Din pacate, prea putini patroni i-au ascultat pe cei care vorbeau de venirea crizei (si) in Romania, nu si-au consolidat cash-flow-ul si nu si-au dramuit investitiile.
Asa ca aceasta “grasime” era de doar un deget si s-a cam topit in ultimele 12 luni. Iar noi contracte nu apar la orizont (in economia romaneasca nu s-au “pompat” sutele de miliarde de euro pompate de tari ca Franta, Germania sau Marea Britanie), importurile isi revin mai greu in UE (principala tinta a exporturilor romanesti) iar comportamentul de consum al pietei interne merge mai degraba spre economisire decit spre cumparare.
Asa ca ceea ce se intimpla foarte vizibil in domenii cum ar fi massmedia sau constructii va apare si in alte sectoare. Iar zgomotul muzicii de fanfara ce insoteste revirimentul la nivel macroeconomic va fi uneori acoperit de urletele de durere de la nivel microeconomic.
Micile falimente care nu ajung niciodata pe prima pagina a ziarelor vor fi marea problema a anului 2010, cu severe consecinte sociale. De asemenea, ramine de vazut in ce masura obezul sector public va suporta predictibilele amputari despre care guvernul (inca doar) vorbeste si care va fi reactia marilor centrale sindicale.
Nesupunerea civica si cresterea infractionalitatii vor fi de asemenea fenomene care vor creste, inevitabil, temperatura sociala a acestui an.
Asadar euforia unui modest reviriment trebuie temperata de constiinta faptului ca suntem departe, ca stat, de a mistui complet efectele gravei crize economice care afecteaza lumea de circa doi ani, dupa cum economia globala, in ansamblul ei, este inca in zona de volatilitate/turbulenta (chiar daca de o intensitate mai redusa).
Eugen Ovidiu Chirovici
Sursa: Bloombiz.ro
Adauga comentariu