Comentarii la: Dor de Romania?!? – un text care doare

de: madi

madi — Mon, 12 Dec 2011 14:33:11 +0000

Uite autorul…
http://arhiva.dilemaveche.ro/index.php?cmd=dileme&nr=316&idd=338

de: F.D.

F.D. — Thu, 04 Nov 2010 10:59:18 +0000

Ma tot intreb, de ce se cheama Romania si nu Dacia? De ce Moldova, Valahia, si Transilvania unificate nu poarte numele fostului imperiu Dacic? Este clar ca nu locuitorii au vrut ceva ne-revendicat de italieni. Am fost prostiti de cei care urau o coloana vertebrala in coasta lor.

de: Tiberiu

Tiberiu — Fri, 22 Oct 2010 19:42:55 +0000

Scuze, era Blaise Pascal…, nu Descartes

de: Tiberiu

Tiberiu — Fri, 22 Oct 2010 19:38:17 +0000

Iti dau dreptate… si nu-mi vine in gand decat urmatoarea expresie: “fericiti cei saraci cu duhul…”.
Sa se fii inselat Descartes cand a spus ca omul este nobil pt. ca isi poate constientiza existenta si sfarsitul? Cat de cinic a putut sa fie…?

de: Terente

Terente — Mon, 18 Oct 2010 10:27:46 +0000

Este surprinzatoare atitudinea pe care o au cei mai multi oameni despre ei insisi.Prinsi in jocul vietii, intre “a avea si a nu avea” uita ca realmente, sunt fiinte umane, ca “a fi” nu poate fi inlocuit cu “a face”.Cei mai multi oameni se identifica cu o imagine, cu un nume, cu un titlu sau o profesie. Cei mai multi oameni isi petrec viata anost si repetitiv, prada rutinei si deziluziei. Bucuriile lor, scurte si neimportante, sunt evenimente care “le marcheaza viata”. Care viata? Cand trairea este ascunsa sub zidurile unei gandiri anacronice, in care costienta este ascunsa sub constiinta, in care singura avutie este ceea ce poti consuma, nu ceea ce poti oferi. Animalul egotic, isi spune astazi “omul modern”. Nu conteaza unde traieste acest animal. Nu conteaza nici cine este, atata timp cat el se identifica cu ceva, nu cu cineva. Fiindca a fi cineva nu inseamna o pozitie sociala sau un statut anume. A fi cineva inseamna a fi tu insuti, fiinta traitoare, fiinta a iubirii si daruirii. Dar nu mai exista nicaieri acest “cineva” decat poate prin vreun spital de boli mentale. Fiindca intr-o societate profund nesanatoasa, muribunda, nebuna, a fi “cineva” este o dovada incontestabila de nebunie.Nu este permis sa fii uman.Trebuie sa servesti unui scop, sa te integrezi in societate, sa servesti pe cineva, sa te supui, sa fii util societatii. Nu poti sa fii pur si simplu om.Asta este societatea la care ai ales sa fii parte.Asta este mostenirea pe care ai ales sa o lasi copiilor tai.Asta esti tu.Fara viitor, fara viata, biet muribund intr-o lume morbida, fara perspectiva si fara viitor.Stai cu ochii in pamint sau iti ridici ochii catre cer, dar nu ai curajul sa privesti inainte.Pentru ca ai esuat in a fi om.

de: Tess

Tess — Sun, 17 Oct 2010 04:19:34 +0000

Domnule Alin Fumurescu,
Am citit scrisoarea dvoastra si doare; foarte tare. Am plecat din tara in 1995, am plins in avion ore intregi nestiind cind ma voi intorace si mai ales daca ma voi mai intoarce. M-am stabilit in USA si desi viata mi-a fost foarte grea la inceput am avut intodeauna acel dor de tara in mine. Asta s-a intimplat pina in 2005 cind m-am dus in Romania prima data dupa ce am plecat din tara. Nu m-am dus sa m-a dau mare sau sa arat romanilor ce viata grozava am in afara tarii mele. Nu m-am dus nici sa le arat romanilor felul in care strinii m-au primit, imbratisat si ajutat sa reusesc integrarea intr-o tar foarte diferita de a mea. M-am dus sa-mi i-au baiatul; a fost o vizita scurta si plini de deznadejde. Dupa 10 ani nu pare sa se fi schimbat mai nimic; oamenii au ramas la fel, cei din generatia mea au involuat, par batrini si dezolati. Cea mai mare frica pe care am avut-o in tara mea a fost sa nu-mi pierd pasaportul si idea de a imi intirsia plecare spre casa m-a inebunit. Vedeti, numesc casa America si nu tara in care m-am nascut; m-am confruntat cu tot si toate pe care le-ati descris in scrisoarea dwoastra atit de trist. Compatriotii nostri din tara nu ne inteleg, gindesc ca ne este usor sa criticam cind nu impartim aceeasi soarta cu ei. A cui este vina, noi ca niste “lasi” am plecat, numai Dumnezeu stie ce greau ne-a fost, ce mare nod in git am avut cind am privit inapoi pe aeroport incercind sa i-au cu mine ultima imagine a tarii mele. Dupe 10 ani in care nu am mai fost in tara, atunci cind m-am dus si mai alesc acum cind privesc pe internet mizeria umana la care multi dintre compatriotii mei din tara au subscris va spun sincer ca mi-a pierit si ultimul simbure de dor de Romania. Ca spectacolul sa fie si mai trist, baiatul meu nu s-a putut integra in US; s-a intors in tara, nu i-a placut viata liniara, egala si normala din US, ia-u lipsit manelele si prietenii si s-a intors. Acum sint singura din nou sprerind ca intr-o zi va realiza ce diferente inimaginabila este intre viata pe care ia-m oferit-o eu aici si viata pe care o traieste in Romanis. Vorbesc cu el la telefon de 3-4 ori pe saptamina; este foarte nervor, deprimat dar mindria de a recunoaste gresala factura de a se intoarce il opreste sa i-a o decisie care i-ar imbunatati viata si asta in care baiatul meu este cetatea american, deci nu are ni o problema de a veni acasa. Sint foarte trista, finanaciar o duc bine, muncest 2 job-uri, dar sint bine,intoarcere in tara nu exista si nu numai pentru mine ci si pentru foarte multi romani care traiesc in afara Romaniei. Asta pentru un singur motiv: vrem sa fim tratati cu demnitate, acest sentiment este mai presus de dorul de tara.
Va doresc sanatate si putere sa invingeti acest dor, eu mi-am scos din vocabularul zilnic cuvintor “dor”.
Si care dorul sa fie risipit cind am devenit cetatean american mi-am schimbat si numele.
Tess Martin

de: Dan

Dan — Thu, 01 Jul 2010 07:51:13 +0000

Noi ! Cei ce citim si intelegem iar uneori postam pe acest blog si nu numai pe acesta articole sau comentarii.

de: Andrei Popescu

Andrei Popescu — Thu, 01 Jul 2010 06:53:18 +0000

Unde esti tu Romania copilariei mele cand nu aveam aparat de radio si nici TV. Iar tarancile cu fustele suflecate legau snopii de grau si cantau muzica romaneasca autentica de dragoste, de rasuna valea? Unde esti bunica mea frumoasa si buna care-mi faceai bors de corcoduse verzi si clatite cu dulceata de zmeura nepoluata ? Ce frumos era seara cand ma duceam la unchiul Solomon si la matusa Florica unde, imprejurul unei mese rotunde si joase mancam lapte muls atunci de la Joiana, cu mamaliga luata de pe fundul imens de lemn care trona in mijlocul mesei. Unde este parfumul zorelelor cand ne sculam de pe prispa unde dormisem mai bine ca in sanul lui Avram ? Toate s-au dus si nu se vor mai intoarce. Comunismul le-a spulberat prin frica,teroare,securitate si CC. Comunismul a scos la iveala toata mocirla din canalele de scurgere ale societatii si de 20 de ani nu putem sa facem curatenie. Mirosuri pestilentiale ne fac sa ne protejam nasul si gura iar ochii sunt injectati de aburii acizi ai prostiei umane. Neavizatii si dornicii de inavutire imediata au invadat tot ceea ce se chiama post de conducere in Romania de 20 de ani si ne premediteaza distrugerea ca popor si ca natie. Vai de capul nostru ! Cine are curajul sa se ridice si sa formeze curentul nou care sa bage zoaiele din nou acolo unde le e locul ,adica in canalele de scurgere ?