C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Despre multele Romanii

Discursul public este invadat de mesaje care cheama la armonie, pace sociala, intelegere, depasirea diferentelor; a diferentelor de opinii, bineinteles; la ele se poate renunta cu usurinta; cu o precizare – intotdeauna ceilalti trebuie sa renunte la opiniile lor.
In acest discurs aproape nimeni nu cere reducerea diferentelor economice sau de statut dintre cetateni chiar daca, pe ici pe acolo, unii remarca faptul ca, departe de a construi o tara dupa modelul social european, avansam cu pasi repezi spre lumea a treia… Decalajul intre cei care au si cei care nu au s-a adancit din nou; un sfert dintre romani traiesc in saracie, iar 7,4% dintre ei traiesc in saracie absoluta (cu mai putin de doi dolari pe zi, in definitia Bancii Mondiale); 355 din 1.000 de copii sunt saraci; la tara, 750 din 1.000. Astfel, cercul vicios se reinnoieste, caci saracia naste saracie; cu atat mai mult intr-o societate in care de doua decenii mobilitatea sociala a existat pentru majoritatea cetatenilor, dar intr-o singura directie – in jos. In ciuda viziunilor optimiste, statutul social general al unor categorii largi s-a degradat; profesorii, printre acestea…

Daca cifrele sunt reci, ne putem uita pe strada sa vedem saracia! Cei care mergem macar uneori pe jos; din masina este periculos sa te uiti in jur; de acolo se priveste doar inainte si se vede… o alta Romanie. Este Romania SUV-urilor care nu sunt Duster, a vacantelor prelungite la mare si a week-end-urilor saptamanale la munte – invariabil, alta mare sau alt munte -, a ultimei mode milaneze si a magazinelor de pe Calea Victoriei care nu au dat faliment, cu toata criza…

Rationamentul celor care predica armonia sociala este simplu si foarte pragmatic; opiniile noastre pot fi si ale voastre; vi le dam pe gratis; acceptati-le! Banii nostri sunt doar ai nostri; daca-i vreti, castigati-i. Premisa ne-explicita este ca cei care nu au, nu au din vina lor iar cei care au, au pentru ca merita. Realitatea ne spune ca este falsa in majoritatea cazurilor. In 1990, cand s-a dat startul, diferentele economice erau minore intre cetateni; in schimb, cu totii erau proprietarii unui patrimoniu public destul de consistent. Astazi, patrimoniul comun nu mai exista; si l-au insusit doar unii, a fost privatizat pe gratis sau pe un leu, conform sloganului la moda in anii ’90, a naufragiat in porturi necunoscute, s-a uzat si nimeni nu l-a mai inlocuit, sau a fost dezmembrat bucatica cu bucatica si facut nevazut, dupa ideologia care spune ca trebuie distrus raul din radacina si tot ce este public este rau; doar ce-i privat este bun. Nu se spune niciodata si pentru cine este bun…

Dar se poate vedea. Exista o Romanie a banilor care circula; circula la calup, in pungi de plastic; pe ei se obtin, la schimb, libertatea, puterea, tiruri cu tigari sau cu putin opiu, de aprovizionat popoarele Europei; fara niciun sens figurat.
Se poate auzi Romania vorbareata care vrea pentru sine autostrazi si pasaje aeriene si nu se aude cea tacuta, unde lipsesc cronic apa curenta, asfaltul si un dispensar cu medic; nu se aude decat foarte incet, desi este aici, nici tara in care violenta este la ea acasa iar femeile o suporta, unde abuzul este tolerat ca facand parte din cotidian si prea putini il denunta…
Exista in tara noastra o Romanie care murmura si merge cu trenurile care si-au propus sa mearga incet, ca sa nu sara sinele de la locul lor. Exista si o Romanie care nu merge deloc; pentru ca drumurile sunt proaste dar mai ales pentru ca nu stie in ce directie. Romania cu resedinte la Monte Carlo si avioane personale este discreta; nu o auzim, nu o vedem; ea doar decide…
In acest timp, ANI verifica averea celor care o declara; in Romania. Nimeni nu verifica averile celor care nu au declarat nimic; nicaieri; nici macar la servicii…

Tara ideala a multora, Statele Unite ale Americii, nu este chiar intru totul perfecta. Ea a facut in aceste zile totusi primul pas, simbolic, in reducerea inegalitatilor strigatoare la cer care au aparut in ultimele decenii. In anii saptezeci, 90% dintre americani aveau asigurare medicala. Dupa ce legea privind introducerea asigurarilor de sanatate obligatorii promulgata marti va intra in vigoare, se anticipeaza ca 85% vor avea din nou; cateva zeci de milioane de americani vor avea acces in spitalele care le erau interzise pana ieri.

In Romania, nu exista insa inegalitati; asa lasa sa se inteleaga, ipocrit, cei ce se bat cu pumnul in piept, ca nu avem doua, ci o singura Romanie, si-i acuza pe cei ce gandesc diferit ca vor dezbinare.
Eu cred, de asemenea, ca nu sunt doua, sunt multe Romanii in tara noastra; ele traiesc alaturi, dar nu impreuna. Si asta nu inseamna ca vreau dezbinare; doar mai putina inegalitate…

Gabriela Cretu

sursa: cronicaromana.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss