C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Delirul si saracia

In Romania, analizele datelor in materie ale Eurostat – carora li s-a acordat o mare atentie – au ignorat, din nu se stie ce motive, conjunctura economica a anului la care se refera si, probabil in contul tributului platit preocuparii fata de situatia pe tari, s-au repezit a sublinia cum Romania impanzeste zona rosie a clasamentului european, avand de departe cele mai multe regiuni sarace din Uniunea Europeana.

Analizele nu s-au aplecat insa asupra a cel putin doua alte aspecte mult mai importante, avand in vedere ca problema cu saracia era bine cunoscuta de mult, oricum dinaintea aderarii la Uniunea Europeana, iar aderarea in sine nu putea schimba nimic in domeniu.

Primul aspect il constituie prapastia dintre regiuni in Romania si al doilea rezultatele pe acest plan ale anilor de crestere economica, ceea ce prefigura consecintele pe care le va fi determinat criza, daca nu mai bine am vorbi de aceste rezultate chiar ca factor de criza.

In 2006, ultimul an dinaintea aderarii la Uniunea Europeana si, s-ar putea spune, varf al ciclului de crestere economica al anilor 2000, cand de altfel PIB-ul l-a depasit pe cel estimat statistic a fi fost in 1989, Romania, pe de o parte, n-avea ca putere de cumparare nici o regiune peste media europeana, iar decalajul maxim intre regiuni in Romania era de 3:1, desigur regiunile slab dezvoltate situandu-se in coada regiunilor europene.

Dupa numai doi ani, in 2008, primul an dupa aderare si final al ciclului de crestere economica, o regiune (Bucuresti-Ilfov) depasea sensibil ca putere de cumparare media europeana, iar decalajul maxim intre regiuni in Romania crestea la 4:1.

Bineinteles, regiunile slab dezvoltate din Romania impanzeau aceeasi zona codasa! Si iarasi bineinteles, toate acestea nu aveau nici o legatura cu aderarea la Uniunea Europeana, care in domeniu, daca va fi avut efecte, acestea nu se puteau evidentia decat pe termen lung, la scara deceniilor.

Toate acestea aveau insa legatura cu fenomenul care dominase perioada in discutie si pe care il constituie delirul creditului de consum, instrumentat in propriul lor beneficiu de bancile straine din Romania si care generase in 2006 doar primele efecte, dar le adusese deja la paroxism in 2008.

Cu bani adusi din afara, subsidiarele bancilor straine din Romania au tentat o populatie avida de consum dupa decenii de austeritate comunista sa cumpere te miri ce pe credit fara vreun gand la ce va urma!

Consumul a sarit violent, productia si sa fi vrut cineva nu avea cum tine pasul. Prapastia dintre consum si productie s-a transferat toata in deficit extern, caci, fara productie interna, consumul s-a realizat pe baza de import.

S-a obtinut crestere economica, dar cu pretul unei indatorari externe masive pentru nimic. Si Occidentul insusi, care finanta morisca, a oprit-o cand la el acasa au intervenit constrangerile financiare ale crizei.

Aici insa in Romania a urmat prapadul: caderi apocaliptice ale pietelor ce o luasera razna in timpul delirului creditului si intoarceri, in numai doi ani, la nivelurile de consum din 2006, ba chiar si din 2005-2004!

Referindu-se la 2008, datele mentionate de Eurostat surprind situatia din punctul de inflexiune: maximum-ul efectelor delirului creditului pe linia stimularii consumului in Romania, urmand ca, incepand din 2009, sa se consemneze caderile.

Nu un proces de dezvoltare, ci doar un stimulent artificial precum este creditul de consum putea, in numai doi ani, sa impinga regiunile din Romania sa castige pozitii in ierarhiile europene dupa puterile de cumparare!

Si nu un proces de dezvoltare, ci doar un stimulent cu totul inegal distribuit precum creditul bancar de consum putea sa creasca in numai doi ani decalajele intraregionale din Romania de la 3:1 la 4:1!

Asta apropo de balivernele despre virtutile creditului de consum in combaterea saraciei!

Regiunile slab dezvoltate ale Romaniei daca au beneficiat de 2-4 puncte procentuale de crestere a puterii de cumparare fata de media europeana in urma iuresului creditului de consum, in timp ce regiunea Bucuresti-Ilfov, unde se concentreaza“bastanii” tranzitiei, a castigat aproape 30 de puncte procentuale in doi ani!

Este foarte interesant cum vor fi distribuite inevitabilele caderi ale puterii de cumparare in anii de criza ce au urmat lui 2008.

Se va vedea astfel extrem de clar si de concret adevarata fata a masurilor de austeritate concepute de FMI si puse in aplicare de guvernul de la Bucuresti si Banca Nationala.

Tare ma tem ca regiunea Bucuresti-Ilfov va pastra din pozitiile castigate, in timp ce toate regiunile mai slab dezvoltate vor pierde si din putinul avut inaintea delirului creditului, semn ca acesta a dus la adancirea polarizarii sociale, iar recuperarea crizei s-a facut pe seama saracirii si mai pronuntate a celor nevoiasi.

Ilie Serbanescu

Sursa: Bloombiz.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss