<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	
	>
<channel>
	<title>
	Comentarii la: Criminalizarea gândirii	</title>
	<atom:link href="https://gandeste.org/politica/criminalizarea-gandirii/57474/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://gandeste.org/politica/criminalizarea-gandirii/57474/</link>
	<description>&#34;(...) între ceea ce știi și ceea ce nu știi, este ceea ce presupui (...)&#34;</description>
	<lastBuildDate>Thu, 25 Jun 2020 21:06:24 +0000</lastBuildDate>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	
	<item>
		<title>
		de: adrian boeru		</title>
		<link>https://gandeste.org/politica/criminalizarea-gandirii/57474/comment-page-1/#comment-131998</link>

		<dc:creator><![CDATA[adrian boeru]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 25 Aug 2015 12:41:58 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">http://gandeste.org/?p=57474#comment-131998</guid>

					<description><![CDATA[Unul din martorii apărării, în procesul lui Țuțea, a fost Oscar Lemnaru. Îi lega o  pritenie puternică de care Lemnaru nu s-a dezis. El era evreu, de stânga, fără să fie membru de partid, după câte știu. Prietenia lor a durat în timp, și după ce Țuțea a ieșit din închisoare. Lemnaru, care se ocupa și cu filosofia, era un fin cunoscător al lui Spinoza, îl admira pe Țuțea, avea aceeași admirație pentru el, ca și Cioran sau Eliade. Prin Lemnaru l-am cunoscut pe Țuțea, în 1966-67. Și Țuțea ținea foarte mult la Lemnaru, nu exagerez dacă spun că îl privea ca pe un frate mai mic. Aveau o bucurie copilărească când se întâlneau pe stradă, la cafeneaua/cofetăria Nestor sau la Athene Palace, la braserie. O altă relație interesantă o avea Țuțea cu Geo Bogza. Acesta, când îl întâlnea, înainte ca Zaharia Stancu să-i fi făcut lui Țuțea pensie la Uniunea Scriitorilor, dar și după aceea, îi spunea: Măi Petrică, ultima dată când ne-am văzut, m-ai împrumutat cu 100, 200 lei, sau, mă rog, cât avea la el,uite, ți-i dau înapoi. Era o formă delicată de a-l ajuta atunci când, proaspăt ieșit din pușcărie trăia din ajutorul social și din mila unei verișoare, la care locuia, undeva pe Știrbei Vodă. Nu e nevoie să spun că Bogza era un om de stânga, dacă nu chiar un om al Partidului.]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p>Unul din martorii apărării, în procesul lui Țuțea, a fost Oscar Lemnaru. Îi lega o  pritenie puternică de care Lemnaru nu s-a dezis. El era evreu, de stânga, fără să fie membru de partid, după câte știu. Prietenia lor a durat în timp, și după ce Țuțea a ieșit din închisoare. Lemnaru, care se ocupa și cu filosofia, era un fin cunoscător al lui Spinoza, îl admira pe Țuțea, avea aceeași admirație pentru el, ca și Cioran sau Eliade. Prin Lemnaru l-am cunoscut pe Țuțea, în 1966-67. Și Țuțea ținea foarte mult la Lemnaru, nu exagerez dacă spun că îl privea ca pe un frate mai mic. Aveau o bucurie copilărească când se întâlneau pe stradă, la cafeneaua/cofetăria Nestor sau la Athene Palace, la braserie. O altă relație interesantă o avea Țuțea cu Geo Bogza. Acesta, când îl întâlnea, înainte ca Zaharia Stancu să-i fi făcut lui Țuțea pensie la Uniunea Scriitorilor, dar și după aceea, îi spunea: Măi Petrică, ultima dată când ne-am văzut, m-ai împrumutat cu 100, 200 lei, sau, mă rog, cât avea la el,uite, ți-i dau înapoi. Era o formă delicată de a-l ajuta atunci când, proaspăt ieșit din pușcărie trăia din ajutorul social și din mila unei verișoare, la care locuia, undeva pe Știrbei Vodă. Nu e nevoie să spun că Bogza era un om de stânga, dacă nu chiar un om al Partidului.</p>
]]></content:encoded>
		
			</item>
	</channel>
</rss>
