“In 22 decembrie 1989, Departamentul Securitatii Statului (DSS), politia politica a regimului communist din Romania, avea un efectiv total de 15312 angajati, dintre care 10114 ofiteri, 791 maistri militari, 3179 subofiteri si 1228 personal civil. De asemenea, beneficiase de serviciile a peste 400.000 informatori, dintre care 136.000 au fost extrem de activi in zilele premergatoare evenimentelor din 1989, soldate cu fuga si apoi executarea familiei Ceausescu [1].(….)

Astazi, ofiterii fostei Securitati se impart in trei mari categorii. Prima ii cuprinde pe cei care au reusit in viata ca politicieni sau oameni de afaceri.

A doua, pe cei care au reusit in viata, dar si in cariera, ajungind, de la gradul de capitan, maior sau colonel dinainte de 1989, la cel de general si chiar de sef al unei structuri de informatii din Romania, functii care aduc, pe linga un trai imbelsugat, dulcele sentiment al puterii.

In a treia categorie intra “fraierii”, retrasi din orice activitate, care prefera sa traisca, pur si simplu, din pensie, la care uneori mai adauga veniturile gospodariei parintesti de la tara sau, in cazurile cele mai fericite, o activitate lucrativa, de genul celei de consilier la firme de paza si protectie sau sef de personal la intreprinderi mici si mijlocii.

Practic, aceasta impartire reflecta grila “sociologica”, am spune, a componentei fostului aparat de Securitate inainte de 1989.

Primele doua segmente sint ocupate in genere de ofiteri “afirmati” la inceputul anilor ’70, multi adusi la Şcoala de Securitate Baneasa cu promisiuni, dintre studentii si absolventii bine clasati ai facultatilor.

Biografia generalului Alexandru Tanasescu este un bun exemplu. Pina la caderea regimului Ceausescu, acesta a fost ofiter in spionajul romanesc. Noul regim l-a propulsat in functia de director adjunct al Serviciului de Informatii Externe (functie pe care a ocupat-o pina in decembrie 1999).

Tanasescu a absolvit cu brio Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti in 1967, fiind incadrat la absolvire cercetator la Institutul de Studii Istorice si Sociologice, pina la 3 ianuarie 1973, cind a fost incadrat in fosta Directie Generala de Informatii Externe [10].

Aceasta politica activa a fost conceputa de cel care in 1989 era sef al Departamentului Securitatii Statului, generalul Iulian Vlad. In 1969, an de apogeu al reformelor structurale din DSS, acesta ocupa functia de sef al Directiei de Invatamint a Securitatii.

Cea de-a treia categorie, am putea spune atipica in contextul evolutiei generale a aparatului este dominata de oameni care au ajuns in Securitate in urma unor “conjucturi”, percepute si de ei insisi drept un compromis asumat pentru o viata ceva mai buna sau, pur si simplu, de ofiteri recunoscuti in trecut pentru incompetenta lor.

Fara indoiala, cea de-a treia categorie apartine istoriei. Primele doua, insa, continua sa puna in practica o cutuma atribuita instructorilor KGB-ului, in legendele care circula printre fostii securisti: “unii scriu istoria; noi o facem”.”

http://www.universulromanesc.org/biblio/securitatea/96-ksc-12-securitatea/81-mostenitorii-securitatii-marius-oprea-cap-01.html

PRINCIPALA CRIMA SOCIO-POLITICA DIN Romania este ca tara este a fost condusa pana in 2004 de KGB-isti,iar acum de un teroprist international si de op prostituata.In jurul lor este cleintela corupta securist-comunista care a transformat “sistemul cap[italist”romanesc intr-o cocina a marsaviilor lor ce sunt crime impotriva umanitatii.