Domnule preşedinte Traian Băsescu, dovediţi că aveţi o scânteie de conştiinţă, dacă nu aţi demisionat până la referendum, demisionaţi după referendumul din 29 iulie. Acest gest ar fi o dovadă de curaj, de iubire de ţară şi de demnitate naţională. Căci este de dorit să salvaţi vaporul cu preţul căpitanului, decât să scufunzi o ţară naufragiată în întuneric şi negaţie.
Dumneavoastră, fost căpitan de vas, după aproape opt ani de mandat, ştiţi mai bine decât noi toţi prin ce ape tulburi trece această ţară verde, numită de toţi comentatorii antichităţii Terra Mirabilis. Şi dorită acum în mod special de statul Israel. Conştiinţa şi recunoaşterea valorilor, naţionale şi universale, sunt două elemente fundamentale ale fiecărui popor.
Domnule preşedinte, dumneavoastră sunteţi o conştiinţă în poziţia în care vă aflaţi, iar poporul român este o conştiinţă în poziţia în care l-a pus Dumnezeu. Aşa încât nu e nimic extraordinar să fim conştienţi şi să recunoaştem valorile naţionale şi universale. Conştiinţă nu e luxul câtorva, uni recunosc valorile iar alţii nu. Conştiinţa şi recunoaşterea valorilor acestui popor este o simplă obligaţie pentru toţi romanii de pretutindeni. Noi am fost creaţi pentru aceasta.
Inconştienta este o ţară, o patrie, conştiinţă, un exil. Iar eternitatea României este chiar Cheia cu care vom şti cum să intrăm în istoria culturii universale şi în civilizaţia lumii, prin acest exil perpetuum care se cheamă revoluţia conştiinţei. “Cultura este puterea popoarelor”, ne spune Mihai Eminescu. “ Fiecare popor are dreptul odată în istorie să devină o mare naţiune. Un popor fără cultură dispare din istorie”, ne spune Emil Cioran. Un popor fără istorie adevarată dispare din cultura universală. Iar istoria adevarată este stiinţa faptelor care nu se repetă
Domnule preşedinte, noi romani suntem daci şi atlanţi de peste şase mii de ani în Fortăreaţa Carpatică. În acest moment greu al istoriei unei mari înşelătorii umane, s-ar putea ca aceasta cheie a României să fie chiar în mâinile dumneavoastră. Dovediţi curaj şi bărbăţie şi predaţi cheile atlanţilor din Carpaţi, nu lemurienilor care vorbesc limba maru, având rădăcina în sanscrita şi ebraica veche. Vă cer lucrul acesta, pentru că istoria universală, care se făureşte şi se scrie acum pe „cerul deschis” al Internetului, ne spune că lemurienii au fost (şi încă mai sunt) cei care au oprit evoluţia universului tehnologic, evoluţia naturală a ştiinţei viului şi implicit evoluţia popoarelor sărace înghiţite în sfera de putere a Timpurilor Moderne.

Constantin Milea Sandu

in 2009. Articolul se mentine cat se poate de actual. Iata un fragment si linkul:
Când Emil Constantinescu agită drapelul strângerii rândurilor intelectuale în jurul valorilor liberale şi a lui Crin Antonescu, ar trebuie să i se amintească că el a îngropat speranţa, a stins spiritul Pieţei Universităţii şi că a renunţat de bunăvoie şi nesilit de nimeni la luptă, lăsându-i de izbelişte pe toţi cei care au crezut în el. Cu siguranţă că sunt intelectuali de mare valoare ai acestui grup care sunt îndreptăţiţi să poarte un steag şi să suţină o reformă liberală acordând deplină încredere liderului acestei formaţii. Este absolut firesc să existe opţiuni diferite şi să existe o polemică în ceea ce priveşte reforma în România şi cui i se va încredinţa un mandat în acest sens, mai precis, aceasta este normalitatea într-o societate democratică. Poate că speranţa se va întoarce, despre ea se spune că moare ultima. Însă în niciun caz Emil Constantinescu nu este îndreptăţit de a o mai clama, de a strânge rândurile şi a porni iar la luptă. Războiul lui s-a încheiat demult, a fost absent când trebuie să fie în cel mai înalt grad prezent, un preşedinte al uitării (vorba lui Kundera), o fotografie prăfuită a istoriei care a lăsat în urma sa nu doar un eşec lamentabil, ci un scâncet, un piuit.