C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Oglinda în care nu vrem să ne uităm

scoala-parintilorCe ne deranjează? Putem enumera pe loc o mulţime de neajunsuri cu năduf sau putem deschide televizorul pentru a vedea o jeluire prelungă despre starea deplorabilă a ţării. Dacă punem creionul în mână şi gândim mai aplicat, vedem iarăşi că în România ar fi cam totul de reparat. Totuşi, poate că mai interesant ar fi să facem exerciţiul de a pune o oglindă pentru societatea românească pe care prea de puţine ori o folosim, cea a tinerilor. Chiar aşa! Cum văd cei din generaţiile noi starea de lucruri în care ne complacem?

Am avut ocazia să mă întâlnesc, în cadrul unui program, cu un grup de tineri, elevi de liceu; o experienţă interesantă pentru mine, pentru că recunosc faptul că – pe măsură ce au trecut anii – am pierdut contactul cu cei aparţinând acestei categorii de vârstă. Legăturile le-am pierdut şi cu sistemul românesc de învăţământ primar şi secundar, în care nu am dorit niciodată să lucrez deşi am terminat o facultate care mi-ar fi dat dreptul să profesez. Nu auzim despre adolescenţi, în general, decât o dată pe an, pe la începutul verii, când ridicăm din umeri minunându-ne de “catastrofele de la Bac”. În cealaltă extremă, mai aflăm ceva despre vreun tânăr care a reuşit să obţină o Bursă la un colegiu reputat din America; la categoria excepţii, desigur.

Cam la atât este dispusă atenţia noastră – ca societate – faţă de generaţiile care vin! Este drept, însă, nici tinerii nu ştiu să ne facă să ridicăm privirea. Am fost contrariat de faptul că am constatat foarte multă poziţie defensivă, nepăsare, plictis, în cele din urmă, chiar lipsă de dorinţă de afirmare pentru generaţia celor născuţi la sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90. O atitudine semi-contemplativă, o abdicare de la opinii, nu de multe ori inabilitatea de a folosi o oportunitate care realmente li se deschisese.

Un prieten îmi atrăgea atenţia că cei din generaţia despre care vorbim – deşi au capacitatea de a învăţa rapid şi o abilitate chiar mai bună de a atinge obiectivele adecvând mijloacele aflate la dispoziţie decât a celor care acum au 35 – 50 de ani – totuşi au dificultăţi majore la orice este legat de improvizaţie şi sunt puşi în dificultate de la orice se îndepărtează de ceea ce ştiau iniţial. Asta vine împreună cu o incapacitate de a înţelege întregul, de a asocia că o sumă de lucruri, de întâmplări, de fenomene sunt puternic interconectate. Concluzia prietenului meu era aceea că tocmai acest handicap de a înţelege complexitatea unor conexiuni îi împiedică să aibă o viziune asupra societăţii ca întreg şi să se gândească la faptul că unele soluţii nu pot fi decât de ansamblu. De aici ar veni şi o anume lipsă de opinie (şi de interes) faţă de ce se întâmplă în jurul lor, o abdicare de la gândul că ar putea fi vreodată parte în dezbaterea publică.

Poate că adolescenţii sunt încă “necopţi” pentru a veni cu opinii solide, cu atât mai puţin cu soluţii. Totuşi, critica faţă de ce se întâmplă în jurul lor, ar trebui să şi-o asume! În măsura în care nemulţumirea este vie, strigată, nu are cum ca glasul unei noi generaţii să nu se articuleze. Probabil că asta trebuie să facă tinerii acum: să înveţe, dar să înveţe şi să strige…

I-am întrebat pe elevii de liceu cu care m-am  întâlnit ce îi deranjează. De aici trebuie să pornească totul: să ştii ce te nemulţumeşte. Apoi, ar urma un efort să înţelegi de ce a lucrurile merg aşa; finalmente poate fi conturată soluţia unei generaţii. Rezum răspunsurile, veţi vedea că nu sunt diferite mult de cele aparţinând tuturor românilor; este, însă, oglinda pe care ne-o pun în faţă tinerii şi asupra căreia ar trebui să stăruim. Ce îi deranjează, aşadar, pe tineri?

Lipsa de respect. Mizeria şi lipsa de curăţenie pe străzi. “Oamenii nu se dau la o parte din uşile de la metrou când ceilalţi vor să iasă”, spune o fată surprinzând astfel lipsa de civilizaţie. “Pupincuriştii”, zice o altă elevă care cu siguranţă că vrea să îşi croiască altfel drum în viaţă decât ceea ce a fost pentru mulţi “reţeta de succes” în societate. “Părerea proastă despre România”, răspunde o tânără care ne arată că există totuşi o preocupare pentru lucrurile care ne afectează la nivel de ţară.

Ce mai avem pe listă? Prostia, aroganţa şi modul superficial în care se abordează lucrurile. “Meltenii” şi sistemul de învăţământ. Ignoranţa şi ipocrizia. “Nepăsarea faţă de cei mai slabi”, spune o fată, însă este ceva care revine şi la alţi colegi. “Oamenii cu funcţii importante nu dau importanţă celor slabi”, spune altă elevă. Alina însă face o alăturare interesantă: “Aglomeraţia din oraş şi nepăsarea faţă de cei slabi.” “Nu se pune accent pe tineret”, este o altă preocupare pe care Mădălina o pune altfel: “Părerea adulţilor faţă de noua generaţie.”

Starea de nemulţumire există, aşadar, chiar dacă tinerii nu ne-o strigă. Sunt la vârsta răzvrătirii, dar nu se răzvrătesc. În opinie şi nu în pumnul ridicat pe stradă. Având responsabilitatea familiilor, probabil că cei maturi sunt mai nemulţumiţi. Un cititor din Oradea mi-a scris la începutul acestei săptămâni că încearcă un sentiment care probabil a mai existat la 1907. La 50 de ani, alege “calea pribegiei pentru un loc de muncă în alte ţări unde statul şi politicul lucrează pentru cetăţenii săi şi nu împotriva lor”. Această opţiune mi-a fost indicată şi de una dintre elevele de liceu. Părăsirea unei ţări prost alcătuite este preferată de tot mai mulţi români unei lupte cu rezultate incerte. Cu siguranţă, nu vom pleca însă cu toţii… Unii chiar se vor întoarce… Şi se vor întreba cu toţii ce îi deranjează. “Cât credeţi că vor mai rezista mai ales cei tineri la umilinţa şi dezastrul economic produs de câţiva ani încoace?”, se întreba cititorul din Oradea. Este o altă întrebare care poate ar trebui să şi-o pună cei din noua generaţie.

autor: Adrian Panaite
sursa: curierulnational.ro

Related Posts

6 Responses “Oglinda în care nu vrem să ne uităm”

  1. marius- sinaia says:

    Domnule Panaite,tinerii din ziua de azi sunt creati de sistemul de invatamint.Nu trebuie sa va spun eu ce este acest sistem pentru ca stiti.Este o batjocura.Cine este de vinapentru asta? NOI ADULTII.De ce? Pentru ca atunci cind au iesit in strada profesorii noi am stat in casa privind la TV.Cind au iesit pe gerurile acelea groaznice oamenii in Piata Revolutiei am procedat la fel si astfel am canalizat viata copiilor nostrii pe acel drum pe care lipsa de respect,mizeria,nepasarea si tot ce afirmau acei elevi v-au spus.Ce ar putea elevii sa faca?.Sa se sacrifice (la propriu) luind pe umerii lor aceasta grea povara.Cine are curaj sa moara pentru ca “unii”sunt nepasatori?Au ca istoric Revolutia,unde au murit niste oameni adevarati pentru o idee:LIBERTATEA.Oare suntem liberi azi?Oare moartea lor ar fi o solutie stiind ca dupa 20 ani nu s-a rezolvat nimic? NU.E mai simplu sa plece in alte locuri unde exista respect,apreciere si corectitudine.NOI ar trebui sa luam masuri astfel in cit sa le asiguram o TARA curata din toate punctele de vedere.Ori NOI stam si vorbim pe la colturi si individual mai trimitem cite o sesizare care nu este luata in seama,scotind in evidenta lipsurile si racilele societatii.Cineva trebuie sa ia taurul de coarne si sa suporte consecintele pentru a coagula o masa de oameni care sa influenteze(nu politic,pentru ca partidele au interesele lor,care sunt in contradictie cu interesele poporului)situatia socio-politico-economica a tarii.

  2. GABI POSEA says:

    Vor rezista? Nu o numesc rezistenta, ci nepasare. Oare cat vom maii dormi?

  3. GABI POSEA says:

    DA MAI DEPARTE SI NU MAI LASA JAVRELE SA ISI FACA JOCUL. SINGURII CARE PROFITA SUNT DOAR CEI DE SUS.
    SA NU II MAI LASAM SA FACA CE VOR !!!!! Doar iesi afara din casa nu te uita doar la TV!!!!
    NE TREZIM SI NOI ODATA ???????????????

  4. Mioara Traila says:

    Sunt sceptica in ceea ce priveste posibilitatile de a schimba ceva. Ele exista, fara discutie, nu stiu cati dintre noi insa mai au puterea /rabdarea sa incerce sa lupte.

    Poate cei tineri,dar ei prefera sa plece altundeva, departe de ceea ce este aici. Si ii inteleg. Noi suntem cei vinovati, generatia 50-60 ani, noi ce care am inchis ochii si ne-am inchipuit ca totul se va rezolva de la sine. Ei bine, nu se rezolva. Si eu sunt apasata de sentimentul vinovatiei. Si nu mai fac nimic. De ce? Am obosit, pur si simplu. M-am luptat cu oamenii dintr-un sistem putred si am pierdut. Am pierdut loc de munca, am pierdut procese, am pierdut bani,drepturi……….. Acum am obosit. Din pacate sunt multi ca mine.
    Pot doar sa sper ca vin cei tineri, necorupti, cu putere si fara idealuri cazute in noroi. Dar, repet, sunt sceptica.

  5. Ko7 says:

    :)… Bine punctat faptul ca adolescentii sunt oglinda noastra, a oamenilor simbolic numiti maturi. Pentru ca daca analizam in profunzime, suntem o tara alcatuita din imaturitati, in care exemplul care il vad copiii zi de zi este opulenta, imbogatirea rapida pe tot felul de cai. Chiar si Televiziunea promoveaza lipsa de valori, lipsa educatiei, iar ziarele in loc a fi constructive de obicei demoleaza. Trist
    Directia unei tari este data de majoritatea mentalitatilor oamenilor, ori in Romania, se aplica foarte bine citatul” tot luptand pentru cauze pierdute, ajungi sa crezi ca toate sunt la fel. Se mai zice, ca “lucrurile trebuie sa fie mai rele innainte de a incepe sa fie bine”. Ma intreb cat de rau mai pot ajunge, ma intreb cand vor realiza rand pe rand fiecare roman in parte, ca societatea este oglinda noastra a tuturor?…. si fiecare in parte influentam, negativ dar si pozitiv. Dar cum partea negativa doare, are influenta mai puternica. Intai a fost cuvantul, ori de aici pornesc multe, nu stim vorbi, nu putem avea un pic de candoare si intelegere fata de cel de langa. Omul in esenta lui este egocentrist si egoist. Dar romanul nu intelege ca tot cea ce face pentru el, nu are nici un fel de valoare fara cel de langa. In Romania, de 20 de ani se aplica constant cea ce numesc eu “Partea Diavolului”: de fiecare data cand cineva iti provoaca un rau sau un neajuns care nu il poti accepta sau intelege in lipsa datelor – ajungi ca el….
    Cat despre tineri, nu ii cunosc pe toti, dar au o multitudine de oportunitati, care daca au ochii deschisi si un pic de dorinta, li se deschid o gramada de orizonturi. Din pacate tot noi maturi i-am invatat stilul pur romanesc: ce imi iese, sa fac aia. Pe cand normal ar fi : daca fac asta… poate imi iese “aia”. Eu am incredere in tineretul din ziua de azi, au mai multe cunostinte decat cel din ziua de ieri, e normal,dar le lipseste partea practica… Mai aveam un pic, vreo 10 ani, pana cand generatia nascuta dupa revolutie, ajunge sa fie matura sa traga concluzii sa fie de succes, iar apoi poate copii lor vor avea alte exemple…

  6. Paraschiva says:

    Domnule Panaite!
    Din pacate este o incultura crasa, plecata tot de la noi, educatorii, parinti sau profesori!
    Il oblig pe copil sa mearga la scoala, dar tata nu il lasa pentru ca sa-i stranga fanul! sau sa se ocupe de oi cat el bea o dusca la birtul din sat! Si in acel sat vine un profesor necalificat care face naveta si abia asteapta sa plece! Inainte era invatatorul satului! Era daruire, constiinta care astazi a disparut!
    Si nici nu mai sta nimeni la felinar, sau chiar la bec daca are lumina electrica sa citeasca! Noi am citit mult! Asa ne-am educat! Si pe baiatul meu la fel: i-am pus de mic cartea in mana, am povestit, chiar daca uneori nu aveam disponibilitatea necesara din cauza stressului si a oboselii! Pentru ca spalam cu mana si apoi cu Alba Lux! Se mai intereseaza parintii ce fac copiii la scoala? Ii numeri pe degete! Dar vor sa aiba toti facultati! Dar scoala le ofera o meserie, asa, cu studii mai putine? Nu exista alternative! Putine meserii care se mai invata la scoala mai sunt viabile! Asta este Romania in care traim! Se intreaba toti de ce se fura! De ce nu-l arestam pe cel care cumpara sine de cale ferata sau cupru? De ce il lasam sa prospere pe prostia, inconstienta celui care fura? Avem nevoie de educatie si asta trebuie sa porneasca, in primul rand, in cei 7 ani! Cei de acasa!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss