Politică

Pink Floyd Mother

Despre autor

contribuitor

comentarii

Adauga un comentariu

  • Exista cel putin 2500 de albume pe care daca nu le-ai ascultat ai trait degeaba. Totusi imi sustin ideea ca suntem ceea ce vad ceilalti in noi, nu neaparat ceea ce vrem noi sa parem. Cu alte cuvinte, marcate de subiectivism, mai aprig parca atunci cand e vorba de gusturi, discutiile pe tema “ce trebuie obligatoriu sa faca ceilalti” (idee oarecum comunista)pot avea ton de cearta. Deschiderea si puterea de a schimba tin de noi, iar daca ni se pare ca am ajuns la un adevar, verificat. atunci poate modul in care il impartasim conteaza la fel de mult ca si valoarea mesajului.

  • Bobby, nu cred ca ideea a fost ca “obligatoriu” cineva sa faca ceva, si in nici un caz nu vad comunismul din treaba asta – dictatura nu a fost, nu este si nici nu va fi doar de esenta comunista. Cearta, atunci cand in discutie sint aduse argumente logice, poate fi constructiva; de ce trebuie privita neaparat ca fiind ceva negativ? Ai dreptate doar daca te referi doar la “mostre de intelepciune strabuna” de genul “asa e pentru ca zic eu”; de ce sa ne limitam insa la a privi doar o singura fata a problemei?
    Zici ca sint cel putin 2500 de albume pe care sa le asculti; de acord si nu prea. Orice album ai lua in calcul, tot nimeresti doua-trei piese “de umplutura”, ramane doar de vazut daca restul reusesc sa mentina valoarea albumului, ca intreg, deasupra mediei. Se spune aici “2500”… hai sa vedem daca se aduna atatea. Propun eu numarul 5:

  • In principiu, si doar acolo, m-am luat de topic. “ai trăit degeaba dacă nu ai ascultat….” mi s-a părut că are o notă de obligativitate = dacă nu vrei să trăieşti degeaba e obligatoriu să asculţi următoarele:… şi a urmat o listă de piese alcătuită subiectiv, avînd de-a face cumva cu gustul muzical (susţinut, e drept, de valoarea acestora demonstrată în timp). nu am pomenit nicio secunda de dictatură, dar, aşa cum spuneam, atunci când toţi trebuie să facem un lucru pentru că aşa ni se spune are cumva conotaţii comuniste în mintea mea. Tot în principiu ar trebui ca noi să putem face ce vrem în limitele legilor, să gîndim cu capul nostru după repere care nu au neapărat valoare de absolut, ci sunt doar indicaţii că ne aflăm pe un drum bun.
    Mie mi se par importante două aspecte în evoluţia umană. 1. să stabileşti cu exactitate unde eşti la un anume moment (ca bagaj de cunoştinţe acumulat) şi 2. să îţi stabileşti responsabil ţinta, unde vrei să ajungi). Odată clarificate aceste lucruri vei vedea că un bun agricultor nu a trăit degeaba dacă nu a ascultat mare lucru din Pink Floyd, după cum nici Bach nu a trăit degeaba dacă nu a văzut nu ştiu ce All Inclusive Resort din Antalya. Mi se pare important, cum spuneam, ca fiecare să ne facem temele foarte bine în pătrăţica noastră. Iar recomandările ce vizează educarea bunului gust să nu fie făcute sub titluri zgomotoase, ci mai mult, dacă vrei, cu izul acela de informaţie bună care lipseşte din cotidianul nostru.
    Aş iniţia o discuţie mai amplă însă despre cum ne educăm gusturile copiilor noştri.
    Poate nu aici, în acest topic şi aş fi bucuros dacă mi-aţi putea sugera unul deja existent. să rămânem aici la a recomanda muzică şi a oferi informaţie.
    Pentru asta am să fac trei recomandări, cu mulţumiri dacă veţi avea răbdarea să le ascultaţi
    http://www.youtube.com/watch?v=Zw-TUO7A-HQ ,
    http://www.youtube.com/watch?v=St9wYu_WeAM&feature=related şi
    http://www.youtube.com/watch?v=eBQfHJA2Lng&feature=related.

  • Banuiesc ca acest topic a pornit bine intentionat de la ideea de a face niste sugestii referitoare la “muzica de ascultat”, desi titlul a fost perceput ca fiind imperativ. Eu asa am inteles-o. Oricum, mie recomandarile de aici mi-au placut si de asemenea mi-a placut si initiativa vsv de educarea gusturilor copiilor nostri. Prin experientele pe care le incercam de-a lundul timpului, ar trebui sa acumulam cunostinte si implicit sa evoluam, deci sa ne educam. Este adevarat ca avem obligatia sa transmitem aceasta educatie asupra copiilor nostri, sa le educam inclusiv “gusturile”, preferintele, in ideea in care incercam sa le dam o directie (ascendenta) pentru viata. (Cutuma este ca viitorul nostru sunt copiii nostri, nu? Deci, intr-un mod egoist si neipocrit spus, incercam sa ne asiguram viitorul in felul acesta :)) Intr-un fel sau altul fiecare din noi are nevoie de aceasta educatie, in orice etapa a vietii s-ar afla, de aceea mi s-a parut oportuna ideea si mi-ar place sa o vad dezvoltata mai pe larg chiar si in acest topic daca nu exista inca altul mai potrivit.

  • Multumesc mult pentru schimbarea topicului, acum suna mai deschis. Intr-adevar, muzica in special si arta in general se consuma cu gandul si cu sufletul. Viitorul, in ciuda aparentelor, sintem noi, uneori avand o “obligatie” de a deveni modele, indiferent de zona pe care ne-o alegem. Intuitivi ori cu o solida baza stiintifica, improvizand sau oferind citate si exemple, noi sintem cei care avem o parte importanta in a crea lumea in care traim, mai mare sau mai mica, in functie de deschiderea noastra. Ganditi-va un pic la cei care scriu povesti pe care le citesc si le repovestesc copiii. Imi pare rau ca locul de aici nu permite (ca si cantitate), dar intreaga epopee Rush – “2112” ar fi una dintre solutiile pe care le-as propune.
    Am auzit odata un lucru care m-a marcat, ca mod de gandire, spun de un om care a vazut aproape 80 de ani. Spunea ca noi, de fapt, traim foarte putin. Perioada in care acumulam experienta si intelepciune, in care punem baza intelegerii lucrurilor din jurul nostru e destul de lunga, ca mai apoi sa nu avem timp mult sa ne bucuram de ce am acumulat pentru ca intervine, in grade diferite, neputinta fizica. Atunci ce ne ramane? Lumea paralela din minte noastra, periculoasa pana la schizofrenie? O misiune gen caseta audio pe care inregistrezi ceva si apoi redai?
    Exact, suntem ceea ce ascultam, sintem ceea ce gandim, sintem ceea ce lasam in urma si, asa cum am mai spus, sintem ceea ce vad ceilalti in noi, nu ceea ce vrem noi sa parem. Orizontul nostru poate fi larg sau se poate reduce la simple puncte de vedere disparate, multe sau putine dupa puterile, disponibilitatea si vointa noastra.
    Asa ca, dragii mei, povestile pentru copiii nostri trebuie reinventate, chiar daca pe bazele mileniului 3. Daca Jules Verne parea SF la data la care aparea, acum seaman a istorie. Legendele Romanilor si-au pierdut mult din insemnatate, pe Caragiale il traim zilnic la cote spectaculoase, Legendele Olimpului s-au prfuit si au palit in fata telenovelelor si exemplele pot continua. despre calitatea actului didactic am mari dubii, acolo fiind un haos general care se integreaza perfect in lumea romaneasca. cu atat mai mult efortul de educare e mai mare si, culmea, rezultatele snt sigur ca vor fi spectaculoase, de la cariera la viata sociala, de la felul in care vom munci pana la modul in care vom gestiona valorile acumulate.
    As cere profesorului de muzica sa le spuna povesti, despre Bach sau Doors, Despre Mozart sau Beatles.
    As spune profesorului de engleza sa le vorbeasca despre Shakespeare si John Lennon si sa faca o paralele intre civilizatia noastra si cea a lor. As incerca sa traduc cu copiii “Nothing Else Matters” si sa privesc textul ca pe o poezie de dragoste.
    Sa fi uitat oare ce inseamna toate astea? Sa fi omis ca exista repere a caror valoare nu mai trebuie demonstrata?Poate ca reinventarea lor ne va scoate din umbra in care singuri ne-am bagat.
    Pentru astazi am sa va pun la munca. Albumele pe care vi le propun, ca un fel de a forta lucrurile intru largirea perspectivelor sint : Rush – “2112” (asa cum spuneam), Emerson, Lake & Palmer – “Works”, Manfred Mann – “Nightingales & Bombers” si Yes – “Fragile”. Cu multumiri pentru ranbdare.