Pentru prima oara in istoria moderna, viitorul economiei globale se afla in mainile tarilor sarace. SUA si UE se zbat ca doi uriasi raniti, victime ale propriilor lor excese financiare si ale paraliziei politice.
Par sufocate, sub povara datoriilor, a anilor de apatie, si a spectrului unor conflicte sociale, pe cat de imprevizibile, pe atat de incontrolabile.
Recesiunea si expansiunea stau fata in fata
In alte parti ale globului, economia duduie, iar lumea politica este increzatoare in viitorul ei. China, Brazilia, India si Turcia sunt ingrijorate mai mult de explozia cresterii economice rapide si de o expansiune sufocanta, decat de vreun spectru al crizei sau al depresiunii.
Dupa unii, China a si ajuns cea mai mare economie mondiala, iar jumatate din productia lumii sta in mana tarilor emergente, inclusiv al celor aflate in curs de dezvoltare.
Produsele venite din China sau India au invadat pietele europene si americane la preturi care paralizeaza industria acestor tari si sperie investitorii, accentuand criza, somajul si nemultumirile sociale.
Pe drept cuvant, profesorul de economie internationala Dani Rodrik, de la Universitatea Harvard, apreciaza, intr-un articol publicat pe portalul Project Syndicate, ca nici intr-un roman de fictiune nu s-ar putea imagina un asemenea razboi mocnit, gata sa arunce in derizoriu valorile acumulate de omenire pana in prezent si sa porneasca de la zero o noua ordine economica, decamdata imprevizibila.
Invatatura razboaielor pierdute
Iar cuvantul razboi are un dublu inteles, daca ne gandim ca, tocmai in razboaie, puterea economica “number one”, a repurtat numai victorii a la Pyrrus, incepand din Afganistan, Irak sau Somalia si terminand cu nordul Africii, unde de altfel nici nu se stie cum se va termina ceea ce a inceput si a ramas incurcat.
E greu sa intelegi de ce pretinsul jandarm mondial n-a tras nici o invatatura, dupa bataliile pierdute acum vreo jumatate de veac in Coreea si Vietnam, de unde s-a retras cam cu coada intre picioare.
E si mai greu sa intelegi de ce nu trage invatatura astazi, cand terorismul invizibil l-a lovit si la el acasa, dar loveste si pe la casele prietenilor de la Madrid, Londra si – intr-un stil inca neelucidat – in Norvegia.
In acest context, insuccesele si miopia lumii dezvoltate da curaj avantului in tarile emergente. Dar, pe drept cuvant, se intreaba profesorul Dani Rodrik: aceste tari emergente sunt ele in stare sa ia, in viitor, pe umerii lor proprii economia lumii?
Controversatul miracol asiatic
Deocamdata, prosperitatea acestora porneste de la materiile prime valorificate in tarile dezvoltate, de la tineretul care pleaca la educatie in aceeasi directie, si de la tehnologiile primite tot de acolo.
Cu un deceniu inainte de criza financiara euro-americana multe dintre tarile sarace inregistrau pentru prima oara in istoria lor o scadere a decalajului fata de cele bogate.
Pretul materiilor prime – principalul atu al tarilor sarace – incepuse sa creasca, avantul economic al occidentului le asigura baza de desfacere, tarile africane si-au bandajat ranile produse de micile razboaie locale, iar schimburile comerciale au atins volume record.
Acum, recesiunea occidentului ar trebui sa favorizeze cresterea economica a emergentilor, mult mai siguri pe ei si mai increzatori in viitor.
Optimistii sunt convinsi ca, dupa reformele anilor ’90, nimic nu poate incetini drumul pe care au demarat tarile emergente, chiar daca e greu sa-ti exp0lici miracolul acestui demaraj neasteptat.
Unii atribuie acest miracol liberalizarii preturilor in Asia, altii, dimpotriva, interventiei statului in acelasi areal. Totusi insusi faptul ca argumentele sunt diametral opuse ne obliga la unele reserve.
O schimbare a destinelor n-ar fi in interesul nimanui
Problema principala este daca tarile dezvoltate sunt in masura sa le faca loc celor in dezvoltare, ca sa aiba acces in economia si la serviciile celor obisnuiti sa fie dominanti.
Chiar daca aceasta intentie exista, este putin probabil ca dominantii vor accepta sa navaleasca la ei acasa mana de lucru ieftina din afara si produse la pret de dumping, deregland economia si tulburand ordinea sociala.
Mai curand, trebuie sa ne asteptam ca, cel putin in viitorul apropiat, o apropiere intre sisteme este posibila, dar o rasturnare a nivelelor nu este deloc probabila.
sursA: ziare.com
Adauga comentariu