C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Vrem o țară ca-n propagandă!

În drum spre București, în coloana de mașini care intra pe Valea Oltului ca într-o pîlnie, m-am trezit cu gîndul la cei 250.000 de manifestanți aflați deja pe drum. Ei trebuie să fie vinovați de traficul bară la bară, de căldura care lipea cauciucurile de asfalt, de știrile alarmante difuzate la radiouri. Un sfert de milion de oameni la mitingul diasporei!



Mamă, ce nemulțumire, ce eveniment, ce spectacol! Și dacă este numai o farsă? Și Klaus Iohannis, ca pupăza pe rahat, hop și el să marcheze începutul strîngerii de semnături, de parcă țara s-ar pregăti de măsuratul oilor, de număratul fraierilor și de culesul mușețelului! Fără să vreau, m-am trezit încercînd să citesc ceva în fluxul nebun, de vacanță, de sîmbătă friptă de soare. Mașină de CT, adică unul din Constanța, rătăcit prin țară cu o afacere, alergînd spre casă, un WV mai vehi, dogit la o aripă, cu număr de Germania. Diasporeni, zic eu. Îi depășesc să le văd și fața, dar la volan era un țigănos cu mustață, lîngă el, un alt mustăcios măsliniu, iar pe bancheta din spate, două femei cu baticuri albe. Diasporenii turci, în drum spre casă, nu se pun!

Un tînăr într-un autotrism cu număr de București. Poate fi contra, poate fi pentru,Dumnezeu știe! Unul cu număr de Sibiu, coborînd agitat pe Valea Oltului, mai mult ca sigur admirator de Iohannis, plecat la protest cu figura primarului în minte, îi depășește pe toți. Riscă! El, da! Arata a participant la protestul diasporei, deși nu prea înțeleg de ce ar fi mers de unul singur și n-ar fi luat cu el alți 2-3 iohanniști?

În sfîrșit, un SUV Wauxhall cu numere galbene de Anglia și cu o etichetă GB, sigur, un român speriat de Brexit care își punea sufletul la bătaie cu ocazia mitingului din Piața Victoriei. Ca la o apăsare pe buton, m-a înțepat gîndul că omul voia și acasă „o țară ca afară”, semn că nu înțelege că la un chioșc sau la un restaurant sau la volanul unui camion din România nu prea ai cum să cîștigi la fel ca în „GB”. Lucrează în Anglia și cînd vine acasă vrea să se întoarcă în altă Anglie. Pe șofer pot să-l bănui că gonește la protestul celor plecați la muncă. O vreme, am condus în spatele său, încercînd să-mi imaginez jobul său, gîndurile lui și cum va urla în Piața Victoriei „M..e PSD!” Pe la Cîineni… l-am pierdut.

Mașină de Tulcea, mașină de Teleorman, mașină de Alba, cu doi copii pe bancheta din spate, cu pălărie de soare și minge înflorată la vedere, familie pe drumul spre mare, țăran cu pălărie de paie la volanul unei Dacii 1310, plecat probabil la o grădină , la o rubedenie sau după apă de la Călimănești, cine știe cu ce boală de stomac sau de fiere, în sfîrșit, un june cu tricolorul României aruncat pe tetierele scaunelor din spatele mașinii.

Portret de protestatar:treizeci de ani, figură de om în privirea căruia se vedea claviatura calculatorului la care își duce zilele, depășire periculoasă, un semn cu pumnul, un sunet prelung de claxon și un deget mijlociu scos pe fereastră deși adresantul era deja departe, la o sută de metri distanță. Pe o margine de drum, o familie de adulți și un copil, probabil nepotul, așezați pe trei scaune pliante mănîncă ouă și sandviciuri de parcă s-ar afla în Parcul Bucegilor.

Camioane, microbuze, tiruri, automobile, praf și gaze de eșapament marcau peisajul iar ei, tacticoși și nepăsători, pe scăunelele lor de pensionari, luau un fel de prînz improvizat și întîrzîiat, fericiți că fac o excursie în chinuita aceea de natură. Cînd ți se pare că România este un fel de paradis ignorat, exact atunci dai peste un român care înțelege lumea pe dos.

Într-o zi, la o casierie de la un hypermarket mai nehalit ca un patron, un bărbat de 30-35 de ani o întreba pe o casieriță, dacă mai au în depozit roșii turcești, că la raft s-au cam terminat.

De ce cauți roșii turcești? l-am întrebat eu.

Pentru că alea românești sunt șmecherite de țărani!

Am continuat jocul acesta imaginar cu automobile și participanți la „mitingul diasporei” pînă la București. Oricum aș fi descifrat fluxul de autoturisme și camioane n-aș fi ajuns la „mitigul diasporei”. Poate din cauza căldurii, poate din cauza diasporenilor aciuați mai mult prin Capitală, poate din cauza celor care, munciți la rupere, nu mai aveau chef de încă un drum la București, poate din cauza unei diversiunei botezată „mitingul diasporei”, sub care se ascundea de fapt mitingul de susținere a lui Klaus Iohannis, și mitingul PNL și al USR.

Seara, la Realitatea TV, în locul de protestele lui Adrian Videanu, ale lui Gheorghe Ștefan- Pinalti și Radu Berceanu, ale lui Traian Băsescu și ale Elenei Udrea, ale lui Cocoș și ale Ancăi Boagiu și ale lui Neluțu Olteanu-Mexicanu, retrași cu abilitate în spatele frontului, la vedere și cu gura mare hămăiau doar Rareș Bogdan și Oreste, Cîțu și cîțiva useriști cu dicționare subțiri, de parcă limba română n-ar fi avut decît 150 de cuvinte.

Noua oaste a PNL-ului striga pe rupte „PSD-ciuma roșie!”, de parcă toată banda lui Traian Băsescu ar fi dispărut din istoria marilor infracțiuni huiduite în cei 10 ani de afaceri nebune și toată lista din preajma marinarului ar fi primit bilet de intrare în Paradis.

Iar în locul unei mări de diasporeni, mitingul de sîmbătă seara s-a arătat a fi opera acelorași indivizi care îi păpușează pe Dide și Mălin Bot and comp, unitatea de zgomote, isterie și proteste în preajma căreia se strîng mii și mii de oameni sinceri și nemulțumiți de acest mers de-a-ndoaselea al republicii.

Mi-a plăcut că din comuna Ilva Mică (județul Bistrița Năsăud), diaspora a venit un banner scris cu emoție în vreme ce din partea românilor din Italia, Spania, Germania, Anglia și Franța, chiar și din Suedia n-am văzut nici măcar o înjurătură.

Privind transmisiile televizunilor (dezamăgite că nu mai are loc nici un scandal), m-am trezit încurcat de un gînd:

Toți protestatarii aveau dreptate și toți cei dotați cu materiale de propagandă sau vorbind în numelele protestatarilor erau doar uneltele cuiva!

Autor: Cornel Nistorescu

Sursa: Cotidianul

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss