C O N T R A P R O P A G A N D Ă

VIATA PE DATORIE SI CALARETUL FARA CAP

Voi cita aici citeva considereatii ale ilustrului domn Adrian Vasilescu de la Banca Nationala a Romaniei dintr-un magnific articol al dinsului referitor la Clubul de la Roma, articol publicat in Ziarul Financiar. Le voi cita pentru ca mi se pare ca exprima excelent o descriere sumara dar la obiect a societatii si vietii actuale, asa cum apare ea la o prima vedere oricui o priveste:

“Consumul infiase confortul. Inclinatia oamenilor pentru o viata civilizata, placuta si comoda. Locuinta nu mai era demult doar un adapost. Ea devenise spatiul vital pe care oamenii il numeau ACASA. Numeroase meserii erau legate de amenajarea acestui spatiu, pe care fiecare si-l dorea incapator, sanatos, luminos, frumos, aranjat intr-un anumit stil. Si, desigur, avand la dispozitie apa rece si apa calda douazeci si patru de ore din douazeci si patru; aparatura moderna, electrocasnica, electronica si de comunicare; un cadru intim placut. La care se adauga automobilul si atatea alte lucruri menite sa-i asigure familiei un univers material si spiritual agreabil. Iar toate astea nu mai erau nici capricii si nici simple placeri. ERAU NEVOI STRINGENTE. Confortul devenise o nevoie stringenta a oamenilor. Tot mai multi oameni nici nu-si mai concepeau viata fara un minim de confort, prin care pofta de consum dobandea expresia cea mai sintetica, de fapt cea mai rafinata

Primul efect: productia renunta la trenurile personale si urca in trenuri rapide. Caci creditele, contribuind la extensiunea sustinuta a cererii de consum, au impins lucrurile catre crestere economica. Si, deci, catre amplificarea si diversificarea ofertei de bunuri si de servicii.

Al doilea efect: prin aceleasi credite, mase critice de salariati, cu deosebire din categoriile cu meserii sigure, au fost legate de munca, de performanta. Pentru ca numai muncind si castigand bine, puteau sa se bucure de agoniseala facuta cu bani imprumutati. Bancile aveau o singura pretentie: ca toate aceste familii sa ramana solvabile, sa-si achite la timp datoriile.

Legarea populatiei de munca prin credite pentru case si pentru consum, oricat de mult ar fi putut sa li se para multora, prin anii ‘70, un fapt asemanator cu practica feudala a “legarii de glie”, s-a dovedit a fi o inovatie revolutionara. Largita si imbunatatita neincetat, a devenit o arma cu bataie lunga in razboiul productivitatii si eficientei economice. Razboi castigat de capitalism si pierdut de comunism.
Un nou stil de viata cuprindea Occidentul. VIATA PE DATORIE. Crestea exploziv numarul de familii care traiau bine.

… dar peste o buna parte din averea lor proprietare erau bancile. Atentie insa! Niciodata bancile, pana in anii ‘70, n-au dat bani decat familiilor muncitoare, care castigau bine.

era un vis ce a inceput sa devina realitate pentru sute si sute de milioane de oameni din tarile capitaliste, in a doua parte a secolului XX, dupa ce au fost vindecate ranile razboiului.

PRIMESTI CASA IMEDIAT SI PLATESTI O VIATA. E MAI BINE DECAT SA PLATESTI O VIATA, ECONOMISIND, SI SA-TI CUMPERI CASA ABIA CAND ESTI BATRAN”.

Astazi, insa, lucrurile nu mai sunt atat de simple. Lumina si caldura se scumpesc fara incetare. Pretutindeni in lume. Mai degraba am putea sa socotim ca unei familii ii va fi greu sa aspire la o bunastare decenta daca nu-si acopera, cu cel mult o treime din venit, toate cheltuielile pentru intretinerea locuintei. Cu atat mai mult, in aceste conditii, confortul e tot mai greu de asigurat fara credite bancare. Mai cu seama casa. Cati isi permit sa-si faca o casa din venituri curente sau din propriile economii?

Sigur, asta e “mesajul justificativ” E frumos. De-a dreptul inaltator. Parca imi dau si lacrimile cind imi dau seama cit de frumos este “sa duci o viata decenta, confortabila, sigura… etc. si sa stii ca toti in jurul tau o duc la fel.”
Dar toate mesajele justificative au fost la vremea lor frumoase. Memoria oamenilor e scurta. Dar ce frumos era sa sti ca pe lumea cealalta, asa cum iti spuneau preotii cresini in evul mediu si ciar si in ziua de azi cit de frumos “ar putea fi dupa moarte in paradis. Loc cu lumina, loc cu verdeata, fara frig noroaie si gunoaie, satisfacute toate nevoile, etc”. Si azi o spun preotii celor vii la inmormintarea celor morti.
Nici mesajul comunismului nu ma emotioneaza mai putin: “o societate egalitara, dreapta, satisfacute toate nevoile, fiecarua dupa necesitati si de la fiecare dupa posibilitati – etc-”

Unde s-au “incurcat” creatorii acestor ideologii de-a lungul istoriei? Ce argumente imi pot aduce mie om de rind ideologii “cresterii economice” si ai “societatii de consum” ai “vietii pe datorie” care sa ma convinga ca daca avem rabdare vom avea cu totii parte de acest “paradis pe pamint” si nu in ceruri? In conditiile in care nu imi arata nicaieri in realitate “SCOPUL” diversificarii nelimitate, aberante al acestui consum? Ce m-ar impiedica sa cred ca nu ar fi instare sa modigice genetic si fiinta umana nu numai cerealele si legunele, astfel incit sa ne creasca 5 stomace cel puti, vreo 20 de perechi de ochi sa putem privi tot divertismentu deodata si toate reclamele si creiere care sa contina numai centrii ai placerii? Ce m-ar putea impiedica sa cred ca toata povestea asta cu consumul cit mai diversificat nu-i decit o diversiune, menita doar sa paralizeze mintile mari majoritati a populatiei si sa o arunce intr-un conformism si o obedienta neconditionata animati de speranta ca odata, intr-o buna zi va beneficia si ea de acest paradis care… sigur… deocamdata e limitat. E doar asa… ca sa vada toata lumea cum e sa fii bogat. Ca si mostrele de parfum de lux gratuite.

Binenteles ca nimeni nu poate argumenta asta. Binenteles ca nimeni nu e atit de idiot incit sa nu vada ca aceasta cursa dementa catre “crestere economica” bazata pe “consum fortat” nu are nici resurse pentru a se sustine si nici nu este indreptata catre extinderea generala catre acoperirea cu “bunastare” a intregii populatii a planetei, nici macar a intregii populatii a lumii capitaliste, globalizate sau nu, ci spre bunastarea extravaganta, artificiala, exagerata, a “norocosilor” care-au apucat in caruta a “putinilor alesi” sa stea drept mostra cit mai tipatoare si capabila sa zmulga emotii, sa exacerbeze invidia umana si pornirile primare.
Mecanismul mental al acestor strategii ideologice a fost mereu acelasi. DAR ACESTA ERA SUBTEXTUL CARE INSOTESTE TEXTUL SI ASCUNDE PRETEXTUL ORICARUI FEL DE TEXT. “CREDE SI NU CERCETA CA O SA FIE BINE. NE-O SPUNE INSASI REALITATEA PE CARE NOI AM CREAT-O”.
Dar realitatea noua ne spune ALT ceva. Ne vorbeste despre un sfirsit al lumii. Ce se va intimpla cind aceasta lume cu tot sistemul ei economic performant va colapsa? Cine va putea scapa de furia maselor, de bande interlope inarmate si de armatele private in continua crestere, de nebunii care au sau ar putea face rost relativ usor de arme nucleare, de virusi mortali sau mai stiu eu ce? Ori poate ca marile minti care au conceput acest plan au o solutie salvatoare si o tin secreta, nu ne-o spun si noua. Si in cazul in care resursele in scadere nu vor mai acoperi “cresterea economica” in crestere o vor scoate din traista si o vor aplica rapid, dar ne mai incearca un pic asa cum si Dumnezeu ii incearca pe pacatosi.

Daca este o minciuna inventata nici cei care au inventat-o nu cred in ea. Nici n-ar avea cum caci este o minciuna gogonata. Nici ei si nici noi cei carora ni se servesete in conditiile in care exista internet si nivelul de cultura nu mai este nici macar acela de acum 5 ani ca sa nu mai vorbim de cel din anii ’70 sau de la inceputurile secolului XX. Parerea mea este insa ca nu este o “minciuna inventata” ci o stare de fapt generata de iconstienta umana. De ignoranta si de lipsa de comunicare. Si ora scadentei a sosit. Ora paltii “vietii pe datorie”. Este periculos de aproape. E foarte aproape si nici cei mai bogati oameni de pe planeta nu pot plati asta. Toti banii care s-au tiparit vreodata si toti banii care se vor putea tipari sau inventa electronic vreodata nu vor fi suficienti. Acesti bani pot folosi intr-o lume reala. Nu intr-o lume care nu mai exista.
“Specialistii” in ideologii au inventat aceasta “Marie cu alta palarie” din lipsa de profesionalism. Asa cum din aceeasi lipsa de profesionalism functionarii bancari au aruncat pe piata “fondurile toxice”. Cum din aceeasi lipsa de profesionalism cei care controleaza “marea finanta” cei care care o detin au permis sau au generat asta cezind ca “motorul” care a impins lumea inainte, periculos de “inainte” poate functiona la infinit, cu “mici” corectii: un “razboi mondial” pe colo, o noua “ideologie” pe dincolo, cite-un “terorism” pe si mai dincolo, o “demolare controlata” pe dincoace, etc.

Nu stiu ce anume ar putea sa-i sperie pe acest oameni atit de rupti de realitate incit sa coboare cu picioarele pe pamint si sa inteleaga ca nimic din stilul lor de viata nu poate fi afectat daca ar lasa restul lumii in pace. Sa-i scoata din universul lor inchis si sa-i aduca in universul real. Se poate inventa un nou “contract social”. Pot controla realizarea lui caci oricum controleaza tot. Au pirghii de control nelimitate. Oricum detin pirghii coercitive de forta. De mare forta. Insasi armatele cele mai puternice ale lumii. De ce mentin acest contract social imposibil?.

Pirghiile de control social nu mai functioneaza cum ar trebui TOCMAI pentru ca ne-au bagat pe toti fara sa ne intrebe in toate astea punind in pericol insasi existenta noastra. Pirghiile de control vor inceta sa functioneze de tot, mai devreme sau mai tirziu, TOCMAI pentru ca hotul este intotdeauna cu un pas inaintea politistului si lumea asta s-a transformat intr-o lume de hoti care-si fura caciula unul altuia. Intr-un razboi al tuturor impotriva tuturor.

Intr-o lume in care fiecare si-ar pune caciula lui pe un capul lui si in care capul fiecaruia ar sta pe umerii fiecaruia si nu in nori sau pe umerii altora, aceste pirghii de control social ar fi mult mai mult decit suficiente. Se poate controla si natalitatea asa incit sa ramina constanta si sa nu mai creasca aberant, se poate controla si saracia, si extremismele stupide etc Totul se poate controla relativ usor daca nu am mai alerga disperati toti, legati in jugul saniei in care stau citiva care ne tin permanent in fata, legat intr-o undita, mirajul irezistibil al tentatiei cu orice pret.

CRISTIAN ADRIAN BUTUSINA

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss