C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Un spital demonizat. Spitalul de Arşi din Bucureşti

Este deja patentată metoda ca atunci când un subiect atrage atenția opiniei publice și deranjează guvernanții, să fie acoperit imediat cu un nou subiect de regulă din sfera medicală. Și întotdeauna concluziile sunt că vinovați sunt medicii și managerii, niciodată cei care gestionează sistemul.

sp_72484100

O confirmare o aduce lansarea pe piață a subiectului Spitalului de Arși atunci când atenția publică era orientată spre situația din penitenciare. În momentul în care s-a aflat că în penitenciarele din România condițiile sunt de secolul XIX și drepturile acestor persoane sunt încălcate, scandalul de la Spitalul de Arși a căzut mănușă.

Să analizăm faptele, măsurile și consecințele.

Faptele:

Într-o gardă de noapte acoperită de un medic pensionar a avut loc un accident transfuzional din cauza necorelării grupelor de sânge. Pacienta cu multiple traumatisme a murit la 7 zile de la accidentul transfuzic. Un asemenea accident este impardonabil, dar din păcate se întâmplă și la case mai mari. Pare paradoxal ca la peste 115 ani de când au fost identificate grupele sanguine, în SUA să se raporteze anual 3% accidente transfuzionale. Bineînțeles că într-o atare situație trebuie o anchetă serioasă care să descopere “veriga slabă” din procedură pentru ca pe viitor șansa de a se produce un astfel de incident să se reducă până aproape de 0. Dar în același timp nu poți să spui ab initio că decesul s-a produs din cauza acestei transfuzii. Am întrebat într-o postare dacă cineva poate să îmi explice cum se poate produce decesul din cauza unei transfuzii greșite într-o cantitate de 300 de ml la 7 zile post accident. Cel mult accidentul transfuzional poate fi o cauză concuratoare. Nu am primit niciun răspuns.

Pe internet a apărut o înregistrare cu un pacient, din secția de terapie intensivă, în plaga căruia se găseau larve de muscă. Nu știm când a fost făcută filmarea și nici de către cine, deși se spune că ar fi implicat un medic. Imediat întreaga presă s-a inflamat, ba mai mult s-a considerat că pacientul a murit din cauza îngrijirilor medicale necorespunzătoare. Prin urmare, medicii au fost chemați la Procuratură sub suspiciunea de omor din culpă. Prezumția de vinovăție a funcționat perfect. Nimeni nu și-a pus nicio întrebare și concluziile au fost ferme și univoce: vinovați sunt medicii.

Dacă analizăm cu calm, observăm următoarele lucruri:
a) există situații în care nu se umblă în plaga arsului (deoarece faci mai mult rău) și pot să apară larve de muște.
b) în niciun caz larvele de muște nu puteau să fie cauza morții deoarece înainte de apariția antibioticelor și recent după apariția rezistenței la antibiotice exista Terapia Maggot în care plăgile sunt infestate intenționat cu larve de muște.
c) pentru oricine care are cele mai elementare cunoștințe medicale, diagnosticul prezentat de bolnav (inclusiv diagnosticul de la deces) nu are nicio legătură cu larvele de muște.
d) nimeni nu și-a pus întrebarea: ce medic este acela care filmează fără acordul pacientului plaga, nu ia nici o măsură, nu anunță colegii, șeful de secție, epidemiologul etc. și pune la dispoziția presei filmul atunci când e nevoie? Şi apoi se plânge că este marginalizat de către colegi. Nu m-ar mira dacă guvernul de tehnocraţi ar numi-o manager. Oare chiar e medic? Dacă acest lucru se întâmpla de exemplu în Franța, Ordinul medicilor l-ar fi exclus fără nici-o șovăire în pofida oricărei petiții de susținere chiar și dacă era inițiată de domnul Cristi Dănileț.

Măsurile luate:

Autoritățile – DSP și MS – au reacționat prompt și au închis Centrul de Transfuzii și Secția de Terapie Intensivă. Parchetul a deschis dosare de omor din culpă. Opinia publică a fost satisfăcută pentru că a curs sânge de medic. Ba chiar acei puțini medici care și-au pus un semn de întrebare cu privire la cele relatate despre situația de la Spitalul de Arși, au fost lapidați în piața publică, cum mă aștept să fiu și eu.

Închiderea celor două secții înseamnă în fapt închiderea Spitalul de Arși. Nu văd cum un spital cu un asemenea profil poate să funcționeze fără ATI și fără Centrul de Transfuzii.

Consecințe:
Spitalul de Arși este singurul de acest tip din țară. El internează aproximativ 2000 de cazuri pe an. Celelalte spitale nu pot prelua acești pacienți. Soluția toți pacienții vor fi trimiși în străinătate. În străinătate costurile îngrijirii unui pacient ars încep de la suma de 10.000 USD pe zi – conform afirmaţiilor făcute de dr. Dragos Pieptu, profesor de chirurgie plastică -, și spitalizarea durează între 1 lună și 6 luni. Să facem un calcul. 1500 de pacienți (să spunem că 500 pot fi preluați de alte spitale din țară) x 10000 USD/zi x 30 de zile = 450 milioane USD/30 de zile. Sa spunem ca doar 500 de pacienți au indicația de a fi tratați în străinătate. Suma tot este considerabila (150 de mil). Are Ministerul Sănătății aceste sume? Un spital nou cu 200 de paturi + dotarea costă 150 mil USD. Ne permitem să finanțăm un sistem de sănătate din altă țară și să subminăm sistemul propriu? Oare nu e mai corect să construim un spital nou în care să se mute Spitalul de Arși? E o întrebare.

S-a spus că Spitalul de Arși este neacreditat. Fals. Spitalul de Arși a fost evaluat și pe indicatorii de calitate și siguranță a pacientului a obținut un punctaj de aproape 50%. Poate pare mic, dar reflectă realitatea. Potrivit criteriilor este considerat nesatisfăcător și un spital trebuie închis în momentul în care obține sub 40%. Este o decizie a MS dacă dorește sau nu să închidă un spital.

Ce nu s-a spus? Ce știm și ne facem că nu știm?

Știm și ne facem că nu știm că de fapt Sistemul de sănătate românesc are 2 mari probleme: finanțarea nesatisfăcătoare și deficitul de personal calificat.

În mod cronic sănătatea a fost subfinanțată. Cifrele vorbesc. Alocația din PIB a basculat între 3,7 și 4,3% (cea mai mica din UE). În 2014 România aloca 4,1% din PIB (5,6% dacă adaugăm și investițiile private), în timp ce Germania avea 11,6% din PIB (PIB-ul Germaniei), iar Bulgaria 8,4% din PIB. Am auzit politicieni de diferite culori politice spunând: ”În cifre absolute am crescut bugetul Sănătății și nu se vede nici un rezultat.” Răspunsul este simplu pentru cine face cu bună-credință o analiză economică: tehnologii noi au fost introduse și în România (utilizarea acestora se face cu costuri mari), întreținerea și reconsolidarea clădirilor vechi, creșterea prețurilor la utilități, creșterea prețului la medicamente, materiale și dispozitive medicale, introducerea terapiilor biologice etc. Când tragi linia constaţi că în realitate finanțarea a scăzut.
Deficitul de personal calificat. Nu am datele decât pentru medici, nu și pentru ceilalți angajaţi din sistemul medical (asistente medicale, farmaciști, psihologi, chimiști, etc.). Pentru medici se știe că în ultimii 5 ani au promovat examenul de medic specialist 2900-3000 pe an și au ieșit din sistem (migrație, pensionare, decese, arestări etc) 32oo-3500 pe an. În 2013 erau necesari în spitalele publice (după normativele MS) 24.500-26.ooo de medici și existau angajați 12.500-14.000. Salarii sunt indecent de mici, de 5-8 ori mai mici decât în Franța, Anglia, Germania, Olanda etc. Cu excepția majorărilor din timpul guvernului Tăriceanu și mai recent Ponta (cu 25%) salariile personalului medical dacă nu au fost reduse, au rămas înghețate. Nu mai vorbesc de timpul de lucru, de gărzi (care nu se socotesc la vechimea în muncă), despre lipsa de respect din partea societății (uneori și din partea colegilor)… Cu un personal obosit, neprotejat, prost plătit, demoralizat, blamat, echivalat funcționarului public, dar fără avantajele acestuia, având numai cu obligații și demonizat, mă mir că sistemul funcționează. Funcţionează graţie devotamentului acestor oameni atât de huliţi.

Am un sentiment de amărăciune când văd că organizațiile profesionale, sindicatele, asociațiile medicilor găsesc tot felul de pretexte pentru a nu lua atitudine publică împotriva acestei prigoane a medicilor. Omenește îi înțeleg. Cei care fără voie de la împărăție au fost vocali, au fost anihilați. Ce nu înțeleg sunt osanalele ridicate unor guvernanți care aplică metoda “Noi nu vă rezolvăm nimic, dar vă vorbim frumos”.
P.S.: În urmă cu 4 ani la Iaşi a început construcţia unei secţii de arşi care în acest moment este realizată în proporţie de 70%. Senatorul Varujan Vosganian a făcut o întâmpinare la prim-ministrul Dacian Cioloș și la ministrul sănătății Vlad Voiculescu pentru a se aloca suma de 3 miloane de euro pentru ca secția să devină funcțională în acest an. Nu a primit niciun răspuns. Aflu cu stupoare că recent au fost alocate 34 de milioane de euro Ministerului Sănătății pentru a lupta împotriva corupției. Oare 3 milioane de euro nu pot fi alocați din această sumă (care la raportare va apare drept alocare în Sănătate) secției de arși a Spitalului Sf. Spiridon Iași?

Autor: Vasile Astarastoae

Sursa: Vasile Astarastoae 

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss