C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Un bucureștean solicită anularea Hotărârii prin care Primăria a oferit un imobil Institutului „Elie Wiesel”!

Către Tribunalul Municipiului București/În atenția Domnului Președinte/Domnule Președinte,

Elie Wiesel holds a lecture

Subsemnatul MIHAI TOCIU, domiciliat în București, ….

În contradictoriu cu:

  • Primăria Municipiului București, reprezentată prin Primar, D-na Gabriela Firea
  • Consiliul General al Municipiului București
  • Prefectura Municipiului București
  • Comisiile și direcțiile specializate ale Primăriei Municipiului București și CGMB (Direcția Cultură, Sport, Turism, Direcția Patrimoniu, Direcția Asistență Tehnică și Juridică)

Solicit ANULAREA în tot a Hotărârii nr. 285 din data de 29.09.2016 a Consiliului General al Municipiului București (CGMB), privind darea în administrare a imobilului situat în str. Lipscani nr. 18-20, sector 3, către Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” în vederea realizării unui muzeu de istorie a evreilor din România, având în vedere faptul că aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor legale.

MOTIVE

  1. Hotărârea CGMB nr. 285 din data de 29.09.2016 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 44 alin 1 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 (”Proiectele de hotarari inscrise pe ordinea de zi a sedintei consiliului local nu pot fi dezbatute daca nu sunt insotite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat in termen de 30 de zile de la inregistrarea proiectului, precum si de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 39 alin. (2) si (4).”)

Propunerea de hotărâre cu privire la darea în administrare a imobilului situat în str. Lipscani nr. 18-20, sector 3, către Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” în vederea realizării unui muzeu de istorie a evreilor din România a fost introdusă pe ordinea de zi a ședinței din data de 29.09.2016 fiind însoțită doar de o scurtă expunere de motive, nedatată, neasumată – fără a avea numele inițiatorilor (încălcând dispozițiile art. 45 alin 1 din OG 35 care prevede că proiectele de hotarari se inscriu pe ordinea de zi a sedintelor prin mentionarea titlului si a initiatorului), fără raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului și a raportului comisiei de specialitate a CGMB.

În textul Hotărârii se menționează existența unui Raport de Specialiate Comun (al Direcției Juridic, Direcției Cultură și Direcției Patrimoniu) fără a se preciza o modalitate de identificare pentru acesta.

În aceste condiții proiectul de hotărâre nu putea fi înscris pe ordinea de zi – neîndeplinind condițiile de fond expres prevăzute de legea aplicabilă, fapt ce duce la nulitatea absolută a hotărârii adoptate.

În urma plângerii prealabile pe care am depus-o, am primit răspunsuri care nu repun Hotărârea contestată în starea de legalitate, astfel:

a. Direcția Cultură, Sport, Turism , prin documentul nr. 4803, 4911, 4952, 5035/ 25.11.2016, susține că a realizat, în comun cu Direcția Patrimoniu și cu Direcția Juridic, un Raport de Specialitate Comun, pe care NU îl identifică prin număr și dată, ci doar ca fiind menționat în Hotărârea contestată.

Un document fără număr de înregistrare și dată de emitere nu este întocmit legal și, în consecință, nu poate produce efecte, iar menționarea numelui acestuia într-un document emis ulterior nu îi conferă legalitate.

b. Direcția Patrimoniu a PMB, prin documentul nr. 14788/02.11.2016, neagă faptul că a semnat Raportul de Specialitate Comun ca fiind un produs al atribuțiilor sale specifice, ci doar în calitate de furnizor de informații pentru celelalte direcții.

c. Direcția Asistență Tehnică și Juridică, prin documentul nr. 5040/5081/2/10.11.2016, precizează că Hotărârea contestată a fost luată în cadrul unei ședințe extraordinare a CGMB, situație în care nu mai erau necesare rapoarte ale comisiilor de specialitate.

În fapt, ordinea de zi inițială a ședinței extraordinare din data de 29.09.2016 nu a conținut propunerea referitoare la imobilul din str. Lipscani 18-20. Aceasta a fost adăugată ulterior la propunerea conducătorului ședinței și prin votul membrilor, dar fără a se preciza și dovedi caracterul ei de urgență, adică în mod ilegal. Legea Administrației Publice Locale 215/2001 precizează la art. 43 (1) că suplimentarea ordinii de zi se poate face numai pentru probleme urgente, care nu pot fi amânate până la ședința următoare.

În aceste condiții, este evident faptul că atașarea ilegală a propunerii la ordinea de zi a ședinței a avut ca scop eliminarea necesității emiterii rapoartelor comisiilor de specialitate, prin abuzarea prevederilor art. 39 (2), deoarece nu exista o situație de urgență.

  1. Hotărârea CGMB nr. 285 din data de 29.09.2016 a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor din Legea 52/2003 privind Transparența decizională, anume art. 2 (a) (informarea in prealabil, din oficiu, a persoanelor asupra problemelor de interes public care urmeaza sa fie dezbatute de autoritatile administratiei publice centrale si locale) și art. 7 (a și c) (anuntul privind sedinta publica se afiseaza la sediul autoritatii publice, inserat in site-ul propriu si se transmite catre mass-media, cu cel putin 3 zile inainte de desfasurare; anuntul va conține ordinea de zi).

În fapt, propunerea de acordare a dreptului de administrare a imobilului din str. Lipscani 18-20 către Institutul ”Elie Wiesel” a fost introdusă pe ordinea de zi a şedinţei CGMB din data de 29.09.2016 la începutul şedinţei, fără a se organiza vreo formă de dezbatere publică şi fără a fi prezentată pe ordinea de zi afişată pe domeniul de internet al PMB, nici chiar după ce şedinţa s-a încheiat.

PMB nu a dat niciun comunicat de presă ulterior, care să anunţe decizia luată, așa cum a procedat anterior în mod obișnuit.

In acest context, este important să se precizeze faptul că şeful Serviciului Administrativ şi Comunicare din PMB, doamna Elisabeth Ungureanu, este colaborator al Institului ”Elie Wiesel” şi a reprezentat Institutul în relaţia cu PMB.

Aceste elemente sunt dovezi că a existat intenţia si colaborarea între departamentele PMB cu scopul de a ascunde această propunere de hotărâre de atenţia publică, pentru a se evita dezbaterea publică, din teamă că ar fi putut exista o opoziție serioasă și argumentată.

Dintre argumentele pe care cetățenii Bucureștiului le-ar fi putut aduce împotriva propunerii, menționez următoarele:

a) Imobilul situat în str. Lipscani 18-20 a fost obținut de Primăria București în scopul de a găzdui Pinacoteca Municipiului Bucureşti, conform HCGMB nr. 180/28.06.2013. Este una dintre cele mai frumoase clădiri din București și are o valoare de inventar enormă, de 14 milioane euro. Numele clădirii este Palatul Dacia-România.

IN FAPT, prin Hotărârea nr. 285/29.09.2016, CGMB a renunţat la utilizarea imobilului din strada Lipscani nr.18-20 pentru scopul pentru care a fost obţinut, în favoarea realizării unui muzeu de istorie a evreilor din România, prin darea imobilului în administrare către Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” în vederea realizării acestui muzeu.

Un motiv de opoziție la această propunere este caracterul ei permanent, ce rezultă din punctul 2 al Hotararii 285/2016: ’’Dreptul de administrare se acordă …pe întreaga durată de funcţionare” a muzeului.

Astfel, odată ce Primăria acordă dreptul de administrare a acestui imobil către Institutul ”Elie Wiesel”, care este o instituţie publică cu personalitate juridică, coordonată de primul ministru, acest drept nu mai poate fi retras niciodată, pentru nicio justificare, şi practic Primăria pierde definitiv posibilitatea de a-şi manifesta dreptul de proprietate asupra imobilului.

Singurii care vor putea reda pe viitor Primăriei şi bucureştenilor dreptul de administrare asupra acestui imobil vor fi conducerea Institutului sau Primul ministru, adică instituţii care sunt complet independente de Primăria Municipiului Bucureşti şi care nu răspund în faţa cetăţenilor Capitalei.

Consider că neincluderea în hotărâre a unei clauze de oprire a contractului este un abuz grav împotriva intereselor bucureştenilor, care dovedeşte reaua intenţie a decidenţilor.

b) Argumente referitoare la modul de administrare a bunurilor bucureştenilor și cum sunt ierarhizate şi rezolvate necesităţile bucureştenilor, după cum urmează:

b1) Pinacoteca reprezintă o colecţie de 5.500 de obiecte de artă de o valoare financiară uriaşă, propritate a bucureştenilor, care nu au un spaţiu de expunere şi care de foarte mulţi ani sunt depozitate împărţite în mai multe locaţii, în condiţii precare, supuse distrugerii, furtului sau înlocuirii cu copii. Este evident că există o necesitate urgentă pentru expunerea acestora.

In schimb, în Bucureşti există deja un muzeu al istoriei evreilor, organizat de către Comunitatea evreiască pe strada Mămulari nr. 3, sector 3, care se poate vizita, şi pe care Institutul Naţional al Patrimoniului îl descrie ca fiind comprehensiv. Chiar şi un nespecialist poate observa că o mai bună protecţie sau expunere a exponatelor din actualul muzeu al istoriei evreilor nu constituie nici pe departe o urgenţă de o anvergură similară cu colecţia Pinacotecii, şi consilierii CGMB nu au cerut o astfel de analiză comparativă pentru a decide în cunoştinţă de cauză.

Dealtfel, Institutul ”Elie Wiesel” nu a făcut cunoscut exponatele pe care intenţionează să le expună în muzeul pe care intenţionează să-l organizeze şi nu a menţionat că ar exista vreo urgenţă, aşa cum există în cazul colecţiei Pinacotecii.

b2)  Din punct de vedere arhitectural, al îmbinării arhitecturii clădirii (monument istoric) şi a sincronizării temporale cu viitoarele exponate, imobilul din strada Lipscani 18-20 este un loc ideal pentru expunerea colecţiei Pinacotecii.

In schimb, se poate constata că muzeele evreieşti sunt organizate de preferinţă în spaţii cu aspect tern, cenuşiu, neîncărcate decorativ, în foste sinagogi, sau în componenţa altor muzee, cum ar fi Imperial British War Museum din Londra. Monumentul holocaustului din Bucureşti este exemplul cel mai vizibil.

In concluzie, imobilul din strada Lipscani 18-20 nu se încadrează în tipicul internaţional pentru muzeele de istorie a evreilor.

b3)  Din punct de vedere al amplasamentului imobilului, acesta este poziţionat mult în afara zonei bucureştene în care se află principalele elemente identitare evreieşti: Sinagoga Mare, Teatrul evreiesc, Templul Coral, Templul Unirea Sfântă etc.

Dealtfel, la şedinţa CGMB chiar s-au propus două locaţii situate în această zonă, ca dovadă că sunt disponibile.

Suplimentar, este nedrept pentru comunitatea evreiască din Bucureşti ca eforturile pe care le face administratorul paginii Google Maps, care insistă cu perseverenţă să ţină trează în conştiinţa publică faptul că în spatele magazinului Unirea a fost odată un cartier evreiesc, prin afişarea sintagmei ’’CARTIERUL EVREIESC” peste acea zonă, să nu fie confirmate prin amplasarea muzeului propriu în zona respectivă. De remarcat că actualul muzeu al evreilor este amplasat în acea zonă, cum este şi firesc.

b4)  Din punct de vedere al reprezentativităţii spaţiului public din proximitatea imobilului în discuţie, acesta se află în zona turistică cea mai vizibilă a Bucureştiului, dar şi a ţării şi, prin urmare, ar trebui să constituie o prioritate pentru Primărie ca acest spaţiu să fie folosit pentru promovarea elementelor identitare sau reprezentative autohtone.

Consider că este mai benefic pentru un turist sau un vizitator străin care se deplasează în acel spaţiu bucureştean să aibă ocazia să viziteze colecţia Pinacotecii decât un muzeu al istoriei evreilor. De altfel, nici nu s-a făcut vreun studiu privind o posibilă apetenţă a turiştilor străini pentru vizitarea în Bucureşti a unui muzeu al evreilor, cu toate că se poate face o evaluare a fluxului de turişti de la actualul muzeu al evreilor sau de la alte muzee similare din alte capitale europene.

b5)  Din punct de vedere al principiului non-discriminării, se constată că sunt multe alte minorităţi care au trăit în România şi au plecat în masă în secolul 20, care au avut aport la istoria şi cultura română.

Consider că este neetic, şi chiar ilegal conform legislaţiei anti-discriminare, ca numai evreii să primească spaţiu de la Primăria Bucureştiului pentru un muzeu propriu, cu atât mai mult cu cât imobilul în discuţie are o valoare enormă, de 14 milioane de euro, iar minoritatea evreiască mai numără doar câteva mii de locuitori.

In situaţii similare, şi chiar mai bine reprezentate numeric, se află saşii bănăţeni, germanii sibieni, bulgarii dobrogeni, maghiarii etc. Dacă ar fi să păstrăm proporţiile, Primăria Bucureştiului ar trebui să le dea acestora pentru amenajarea muzeelor proprii, nimic mai puţin decât Palatul Parlamentului.

b6)  Din punct de vedere teritorial, majoritatea istoriei evreilor din România s-a manifestat în nordul Moldovei şi în Maramureş. Conform acestui criteriu, laşul ar fi o localitate mult mai reprezentativă pentru înfiinţarea unui muzeu al istoriei evreilor din România, sau Fălticeniul, sau Iveştiul lui Tache, Ianke şi Cadâr, şi considerăm că decizia CGMB de a acorda imobilul în discuţie este defavorabilă scopului acestui muzeu, pentru că va canaliza resursele alocate către un oraş mai nereprezentativ pentru istoria evreilor decât multe altele.

Trebuie menţionat faptul că singura instituţie în măsură să se pronunţe în privinţa alegerii unui spaţiu pentru muzeul evreilor este depozitarul de drept şi moral al istoriei evreilor din România, anume Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România (FCER), care există şi are reprezentant în Parlament.

Consider că hotărârea CGMB în discuţie a fost luată fără a avea opinia justificată a singurului for credibil în materie de istorie a evreilor din România, anume FCER.

c) Argumente care dovedesc ingerința comenzii politice în actul administrativ.

Se poate înțelege motivația celor care au încălcat legea pentru obținerea Hotărârii contestate numai dacă se observă pașii politici anteriori care au creat premizele luării Hotărârii, astfel:

– 08.07.2016 – O delegație a Comitetului Evreiesc American , condusă de directorul general, a avut întrevederi cu primul ministru Dacian Julien Cioloș și cu președintele Klaus Johannis, în urma cărora Johannis a vorbit despre deschiderea la București a unui muzeu al holocaustului evreilor.

– 31.08.2016 – Dacian Cioloș semnează Hotărârea de Guvern 625/2016, prin care Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” este transferat de la Ministerul Culturii direct în subordinea Primului ministru și i se adaugă la atribuții ”coordonarea activităţilor în vederea realizării unui muzeu de istorie a evreilor din România”.

– 22.09.2016 – Adjunctul șefului misiunii diplomatice a SUA la București are o discuție cu primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, în urma căreia Firea declară ”Susțin înființarea la București a unui Muzeu al Holocaustului și al Istoriei Evreilor”

– 23.09.2016 (ziua următoare) – Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” depune o solicitare la Primăria București pentru a i se acorda Palatul Dacia-România pentru realizarea unui muzeu de istorie a evreilor din România

La nivel administrativ, traseul documentelor este fulgerător, cu toate că nu există nicio urgență declarată:

– 27.09.2016 (24 și 25 au fost weekend) – Direcția Patrimoniu a PMB face adresa către Direcția Cultură, Sport, Turism pentru a întreprinde demersurile necesare

– 28.09.2016 – Direcția Cultură, Sport, Turism face adresa către Ministerul Culturii în vederea obținerii avizului, deoarece Palatul Dacia-România este monument istoric clasa A

– Dată nefăcută public – Direcția Juridică a PMB, Direcția Patrimoniu a PMB și Direcția Cultură, Sport, Turism întocmesc un Raport de Specialitate Comun, care nu a fost făcut public

– 29.09.2016 – Consilierii Consiliului General al Municipiului București votează introducerea pe ordinea de zi, în mod ilegal, și apoi aprobă în unanimitate.

Timpul neobişnuit de scurt (6 zile!) prin care s-a luat o decizie cu privire la o clădire din patrimoniul naţional, cu o valoare financiară foarte mare (14 mil euro) şi cu privire la soarta colecţiei Pinacotecii, de o valoare şi mai mare, atât financiară cât mai ales culturală, denotă o grabă care nu poate fi justificată prin nicio urgenţă.

Paşii care s-au făcut pentru acordarea acelui imobil pentru muzeul istoriei evreilor, denotă o coordonare între instituţii care în mod normal nu comunică pe astfel de teme, care sunt considerate în mod obişnuit ca frivole, şi anume: Hotărâre de Guvern 625/2016, solicitare adresată PMB de Institutul ”Elie Wiesel” şi votare în unanimitate de către consilierii unor partide care contestă cea mai mică neconformitate legislativă şi care votează unii împotriva celorlalţi doar din spirit de frondă.

O dovadă elocventă că Hotărârea contestată nu a fost luată în interesul cetățenilor, conform principiilor democratice, este modul în care au acționat consilierii Partidului Salvați Bucureștiul. Din comparația proceselor verbale ale acestei ședințe de consiliu cu cele anterioare, se poate constata că acest partid, care se promovează ca fiind caracterizat de o corectitudine dusă la extrem, de un profesionalism imbatabil şi de transparenţă maximă, și-a încălcat toate principiile pentru a facilita adoptarea acestei hotărâri.

În ceea ce privește aspectele legale și profesioniste, consilierii USB nu s-au opus prin vot la încălcările evidente ale procedurii legale şi la absenţa unor analize profesioniste pe baza cărora să ia decizia.

În ceea ce privește aspectele democratice și transparența decizională, acest partid nu a mai apelat la consultarea membrilor proprii, aşa cum o face de obicei. Exemple de acțiuni anterioare elocvente au fost propunerea de atribuire a denumirii ’’Piaţa Radu Beligan” unei pieţe publice si acordarea unei finantari de Primaria Sectorului 1 pentru Catedrala Mantuirii Neamului, la care consilierii USB s-au opus pe considerentul că au organizat sondaje printre membrii proprii si acestia nu au fost de acord. Mentionam ca aceste doua exemple reprezinta cauze cu mult mai puțin importante, ca valoare financiara si ca impact social, decat Hotărârea contestată.

Chiar dacă este vorba de încălcarea unor proceduri interne de organizare a unui partid, consider că ele constituie dovezi de coordonare a întregului proces la un nivel politic foarte înalt, în fața căruia îngenunchează toate principiile și se desconsideră legile.

Având in vedere motivele de nelegalitate și de încălcare a principiilor democratice prezentate mai sus, va rog sa anulați hotararea atacată.

Vă rog să aveți înțelegere față de condițiile de formă pe care această solicitare nu le respectă, și să o admiteți, pe motiv că am fost nevoit să o redactez singur, deoarece avocații la care am apelat m-au refuzat, din teamă față de obiectul cauzei.

Cu considerație,

 Mihai Tociu

Sursa: Justitiarul

Related Posts

One Response “Un bucureștean solicită anularea Hotărârii prin care Primăria a oferit un imobil Institutului „Elie Wiesel”!”

  1. ionel says:

    Un exemplu de atitudine civica.Felicitari dle Tociu.Din pacate suntem umiliti la noi acasa,iar alogeni fac ce vor in tarisoara noastra,(mai degraba a lor).

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss