Lumea se schimbă, geopolitica a devenit principalul subiect de discuție la nivel mondial deoarece conflictele recente, fie că sunt reci sau fierbinți, s-au înmulțit considerabil. Acestă revenire a disensiunilor între state este o ”binecuvântare” pentru ”specialiștii relațiilor internaționale” care, amorțiseră în discuții despre schimbările climatice și încălzirea globală.
Această trezire bruscă, că nu îi putem spune deșteptare, a fost generată, în primul rând, de actorii non-statali, Statul Islamic și Al Qaeda, dar se poate observa și o dorință de afirmare a statelor emergente (Rusia, China, India, Brazilia, Turcia).
Pe lângă aceste elemente (țări emergente și actori non-statali) cea mai importantă putere militară a planetei, Statele Unite, au nevoie de noi adversari pentru a-și putea susține politica de expansiune, care a devenit un element vital pentru economia americană. În afara conflictelor generate de puterile militare de calibru (SUA, Rusia, China) asistăm la încercarea de redresare economică a Uniunii Europene și la pretențiile unor state ca Turcia, Brazilia și India de a accede în prima linie a marilor puteri. În acestă lume, schimbată spectaculos în ultimii 10 ani, Vaticanul vrea să redevină o putere diplomatică.
Papa Francisc poate fi pentru Argentina ce a fost Papa Ioan Paul al-II-lea pentru Polonia
La începutul anilor ”90, Papa Ioan Paul al-II-lea a fost principalul sprijin al Poloniei foste comuniste. Datorită influenței Suveranului Pontif, Polonia a primit ajutoare consistente din partea SUA și a instituțiilor monetare internaționale (Banca Mondiala și FMI), ceea ce a dus la o dezvoltare superioară a Poloniei față de restul statelor din fostul bloc comunist. Odată cu alegerea Papei Francisc, un argentinian pe tronul Sfântului Petru, este de așteptat ca Argentina să aibă unele avantaje.
America de Sud este un teritoriu ce a evoluat mult în ultimii 20 de ani iar Brazilia este, de departe, cea mai mare putere economică și militară a acestui continent. În ultimii ani, Țara cafelei face presiuni pentru obținerea unui loc la ”masa adulților” în consiliul de securitate al ONU, sperând astfel la recunoșterea de mare putere atât în interiorul continentului cât și la nivel internațional. Această cerere s-a lovit însă de refuzul vecinilor (Argentina, Venezuela, Bolivia și Ecuador) care nu vor să accepte Brazilia ca lider al Americii Latine.
Alegerea unui argentinian în cea mai înaltă funcție a Bisericii Catolice reprezintă o lovitură pentru Brazilia. Prin implicare internațională (BRICS), economie și puterea militară, Brazilia era liderul Americii Latine, chiar dacă, unul contestat. În acest moment, Argentina câștigă mult în imagine prin persoana Papei Francisc, mai ales că după ultimele acțiuni (condamnarea genocidului armean, relațiile cu Cuba și recunoașterea Palestinei) argentinianul pare a fi un adevărat jucător în politica internațională.
Un alt punct în care Argentiva poate fi avantajată de liderul de la Vatican este conflictul pe care îl are cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în privința Insulelor Falkland /Malvine[1]. Sfântul scaun are acum un motiv în plus de contestare a politicii externe a Regatului Unit, în afară de cel religios.
Este de așteptat ca, pe viitor, această efervescență în politica internațională arătată de Papa Francisc recent, să ajute și Argentina, mai ales că în politică nu se uită și nu se iartă nimic, iar papii nu ajung pe scunul pontifical fără un lobby consistent de ”acasă”.
[1] http://gandeste.57studio-dev.com/general/insulele-falkland-sau-insulele-malvine-razboiul-rece-dintre-argentina-si-marea-britanie/51823
Autor: Cristi Rosu
Cristi Roșu este masterand al Facultății de Filosofie, Universitatea din București, la specializarea Studii de dezvoltare internaţională şi etica relaţiilor internaţionale. Este interesat de teoria relațiilor internaționale, filosofia conflictului și teoria jocurilor.
Adauga comentariu