C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Teoria chibritului la romani

Daca datul din gura ar fi platit, romanii ar fi un popor de miliardari, urmati probabil la mica distanta de greci, care n-ar mai fi nevoiti sa isi vanda insulele. Din pacate, vorbele nu fac doi bani, cu atat mai mult pe timp de criza, cand e rost de fapte.

Dupa douazeci de ani de democratie, arata studii absolut personale, ocupatiile de baza la romani sunt, de departe, datul din gura si datul din fund. Unii (mai bine zis unele; exemple – cata frunza si iarba) le-au si combinat, cu rezultate variind intre dezastruos si penibil.

Nu fac o analiza psihosociala si nici nu remarc evidentul(…) Remarc doar atat: se vorbeste mult. Prea mult.

Paradoxul romanesc e ca, desi traim intr-o societate de bloggeri, analisti de duzina si experti in orice, capabili sa vorbeasca mai mult decat trebuie pe orice post de televiziune la orice ora, in orice zi a anului, societatea civila exista, este admirabila, dar lipseste cu desavarsire in momentele importante.

Dialogul este piatra de temelie a progresului. Sunt convins ca prin dialog, omul preistoric a fost convins de partenera lui sa iasa din pestera, dar mai sunt convins ca nu cu vorbe si-a castigat el prima masa, ci cu o sulita si mai ales cu o idee clara.

Pacatul romanesc, daca il pot numi asa, este nu neaparat ca toti – incepand cu pensionarii din Cismigiu, trecand prin redactiile ziarelor si televiziunilor si ajungand in Parlament – vorbim prea mult, ci ca vorbim prost si ca facem teoria chibritului cu o inconstienta imprimata adanc in ADN.

Criza nu se va rezolva prin perindarea a mii de invitati in studiourile TV, nici prin repetarea obsesiva a faptului ca TVA a crescut, vine Apocalipsa fiscala si suntem terminati. La fel, digurile nu se ridica cu vorbe.

Excesul de comunicare naste monstri, dar tot comunicarea, facuta moderat si responsabil, poate vindeca psihoza colectiva. Bineinteles, e o utopie, la un popor care s-a limitat sa constate ca “vorba lunga, saracia omului”, nicidecum sa se corijeze.

Teodor Burnar

sursa: ziare.com

Related Posts

2 Responses “Teoria chibritului la romani”

  1. Doru Dascalu says:

    Mai ales acum, când datul din gură aduce euroi, nu văd pe român, în următorii 50 de ani, să se…scuture de aceasta matrice…ADN-istica(sic).50 de ani de sclavie la şefi care dadeau numai din gura, lasă urme.Proletariatul român asculta cu evlavie şi frică, secretarul de partid care dădea din gură. De ce nu ar asculta şi acum pe noii secretari din conducerea ţării?! Şi apoi să fim realişti, niciodată o comunitate de proşti nu va alege ca lider al lor pe unul inteligent. În primul rând că nu vor înţelege ce zice şi în al doilea rând din fudulie. Experimentul Philadelfia s-a încheiat. Ne aflăm acum în Experimentul România. Adică se ia o naţiune şi este scuturată bine, cu ajutorul bancilor. După ce cad majoritatea la pământ, urmează dirijarea ordonată spre grajd, legarea la iesle şi marcajul de tablă la ureche. Şi dacă se reuşeşte cu vita românească, se va aplica şi la celelalte naţiuni.

  2. Grigore says:

    Complet de acord cu autorul si cu comentatorul in conditia in care isi declina onest apartenenta la abjecta trancaneala pe care malitios o condamna. Proverbialul CTA – v-n cu – repudiatilor…
    Match Theorysvelt

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss