C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Taxele – reminiscenta arhaica si element perturbator al concurentei

De ce au aparut taxele? Daca ne uitam in urma, vedem ca statul nu ar fi putut sa functioneze fara ele. Milenii de-a randul masa monetara a insemnat argint si aur. Ei bine, aceste metale pretioase au o caracteristica: sunt finite. Daca statul distribuia monezi catre angajatii sai, pana la urma ramanea fara nici una. Un bun exemplu este topirea sfintilor din Marea Britanie. A fost o moda ca toate bisericile sa aiba statui de sfinti, evident din aur, iar inevitabilul s-a produs: statul nu mai avea rezerva de aur, economia era intr-o depresie severa si nu se intrevedeau cai de iesire din criza. Solutia in aceasta situatie a fost una drastica, dar singura posibila conform organizarii monetare de atunci. Regele Oliver Cromwell a ordonat topirea sfintilor si a batut moneda. Practic statul era obligat in multe situatii sa se comporte banditeste. Existau perioade in care regii distribuiau mai multa bogatie catre cetateni din dorinta de a deveni populari, dupa care tot ei erau obligati sa ia inapoi aurul pe care il dadusera. Acest lucru se realiza prin taxe exorbitante sau in alte cazuri prin jefuirea directa a cetatenilor de catre armata. Acesta este climatul economic care a consacrat taxele.

Aparitia banilor de hartie (sau plastic) in forma pe care o cunoastem astazi a avut loc treptat. La inceput, acestia erau preschimbabili in aur, iar bancile ofereau aurul in schimbul banilor oricand ar fi dorit posesorii lor. Dupa al doilea razboi mondial insa economia statelor europene era slabita si acestea nu putea garanta preschimbarea monezilor lor in aur. Asa a aparut celebrul acord de la Bretton Woods, unde americanii si-au impus conditiile ca putere invingatoare. Ei au oferit dolari europenilor in schimbul aurului din visteriile lor. Americanii garantau pe atunci preschimbarea dolarilor in aur. Doar ca ei au observat ceva: pot tipari mai multa moneda decat cantitatea pentru care au aur ca acoperire. Nimic nu ii impiedica sa faca asta si au facut-o. Cand statele europene au inceput sa-si revina economic au cerut aurul inapoi. A fost momentul in care Statele Unite au suspendat conversia bani-aur si dolarul a incetat sa mai reprezinte o valoare exprimata in metalul pretios. Chiar si asa, in lipsa unui etalon alternativ, populatia a continuat sa utilizeze dolari iar sistemul banilor fara acoperire functioneaza pana astazi, mai bine sau mai rau, depinde de comentatori.

Si atunci unde e limita? Pai nu e. Bancile nationale functioneaza ca un izvor central de prosperitate si pompeaza bani in economie. Evident, apar efecte adverse, precum inflatia, dar atat timp cat statul nu exagereaza cu tiparirea de bani inflatia ramane la un nivel acceptabil. De ce mai are atunci statul nevoie sa colecteze taxe? Chiar si colectarea lor presupune existenta unui aparat bugetar urias care consuma o buna parte din ceea ce reuseste sa stranga. Intr-un stat minimal, care nu sustine birocratie in spate si care privatizeaza educatia, sanatatea si alte servicii, taxele nu au de ce sa mai existe. Cheltuielile curente de care are nevoie statul pot fi acoperite de emiterea de moneda. Da, e vorba de moneda fara acoperire, dar asta se intampla si azi. Un stat minimal ar putea sa se vada obligat sa emita chiar mai putina moneda decat azi, cand e sufocat de redistribuirea masiva a avutiei si apeleaza foarte des la artificiul producerii banilor din nimic. Taxele sunt un sistem arhaic, reprezinta o reminiscenta a unui vechi mod de organizare a sistemului monetar care nu mai are nimic de-a face cu organizarea din prezent. Mai mult, taxele au un caracter imoral, reprezinta un jaf in fata caruia cetatenii nu se pot apara si care este declarat legal. De ce sa mai mentinem taxele atunci? Justificarea imperativa a colectarii de taxe, caracterul finit al masei de aur si argint, nu mai exista. Atat timp cat taxele nu sunt necesare, de ce sa ne dorim sa le pastram?

Taxele sunt si un mijloc prin care statul intervine in jocul liber al pietii si afecteaza concurenta. De-a lungul timpului s-au dezvoltat mijloace legale de evitare a taxelor. Tocmai pentru ca sunt 100% legale, nimeni nu poate face nimic. Insa cui sunt accesibile aceste mijloace? Cine poate deschide filiale in paradisuri fiscale, cine poate transfera bani in strainatate, cine poate apela la donatii de caritate in mod curent cu scopul reducerii taxelor? Evident, cele mai avantajate vor fi marile corporatii care isi permit sa plateasca avocati si contabili care sa eficientizeze la maxim activitatea, adica sa reduca taxele atat cat e posibil. Insa micii intreprinzatori nu pot face asta, ei raman de obicei in statele de origine si platesc toate taxele pe care statul le cere, ei nu au fonduri pentru a-si angaja consultati care sa ii invete cum sa isi reduca taxele si nu au fonduri pentru a infiinta filiale in alte state. Ok, dar daca revenim la piata, atunci acesti mici intreprinzatori concureaza direct cu marile corporatii. Unii care isi platesc toate taxele si altii care le evita legal, cine e avantajat? Prin existenta sistemului de taxe statul este inamicul micilor intreprinzatori. Nu doar ca acestia au resurse mai putine din start pentru a concura cu marile corporatii, dar statul incaseaza de la ei mai multe taxe decat de la concurentii lor directi de pe piata. In final toata economia are de suferit pentru ca in felul acesta afaceri sustenabile si foarte important, locale, sunt impinse spre faliment.

Nu doar companiile au de suferit de pe urma taxelor. Hollande, noul presedinte francez si-a propus sa ii taxeze cu 75% pe bogati. Rezultatul s-a vazut imediat, bogatii si-au schimbat domiciliul din Franta, un pas relativ usor pentru ei. Dar clasa de mijloc cat de usor ar putea face acest pas? Bogatii vor profita intotdeauna de artificiile financiare care le permit sa evite taxele, insa clasa de mijloc si cei saraci le vor plati de fiecare data. Prin urmare, rolul de redistribuire a avutiei care ar putea fi revendicat de partizanii taxelor nu exista. Putem vorbi cel mult de o redistribuire a saraciei. Daca taxele creeaza o asa mare injustete sociala, de ce sa le mai pastram? Cat timp statul mai doreste sa ramana agresor fata de cetatenii slabi si fara aparare? Dar sa ramana in acelasi timp un agresor in fata caruia cei bogati se pot intotdeauna apara? Statul esueaza sa colecteze un procent egal de la toti cetatenii si culmea, de la cei saraci colecteaza cel mai mult. Sistemul de colectare a taxelor nu merge asa cum isi doresc politicienii si nu merge asa cum se promite in campaniile electorale. E simplu: e defect si nu a reusit nimeni sa-l repare pana acum. Dar nu este un sistem vital si nu este un sistem necesar. Daca nu merge, de ce sa-l mai pastram?

sursa: viziunipolitice.blogspot.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss