C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Summitul G20: Vorbe, nu decizii concrete

Zona euro a fost lăsată să se descurce singură în grava criză financiară în care se zbate. SUA şi marile ţări emergente s-au arătat, practic, reticente faţă de ideea de a acorda sprijin financiar zonei europene în derivă

În absenţa unor decizii concrete, apare justificată aprecierea majorităţii comentatorilor de presă prezenţi la Cannes potrivit căreia rezultatele summitului G20 sunt mai mult decât modeste.

De fapt, după aprigele zile de la sfârşitul săptămânii trecute, mulţi îşi pun întrebarea care imagine a reţinut cel mai puternic atenţia de la summitul destinat să încununeze glorios eforturile preşedinţiei franceze din acest an a grupului celor 20 de ţări cele mai dezvoltate ale lumii pentru salvarea zonei euro?

Căci este de notorietate faptul că s-au consumat eforturi organizatorice şi fonduri considerabile în ideea că succesul summitului de la Cannes poate contribui la creşterea prestigiului preşedintelui Nicolas Sarkozy în plan internaţional, deloc lipsit de importanţă în perspectiva alegerilor prezidenţiale ce vor avea loc anul viitor în Franţa.

Ce am mai putea reţine? Feţele crispate ale Angelei Merkel şi a lui Nicolas Sarkozy de după mini-reuniunea de miercuri seară cu premierul Georges Papandreou, care, propunând organizarea unui referendum în Grecia asupra planului european de salvare a ţării sale de la colaps financiar, punea în pericol însăşi stabilitatea zonei euro?

Sau, poate, imaginile mult mediatizate ale interviului acordat posturilor franceze de televiziune TV1 şi France 2 de Barack Obama şi Nicolas Sarkozy, interviu în care şi-au lăudat reciproc calităţile personale şi politice, făcându-şi, practic, campanie electorală în perspectiva alegerilor prezidenţiale de anul viitor din Franţa şi SUA.

Un bilanţ dur al summitului de la Cannes face trimisul special al ziarului “Le Monde”: “Umilinţă şi o mare solitudine – iată ce au trăit la Cannes zona euro şi Nicolas Sarkozy, care prezida ultimul summit din acest an al G20″. Vinovatul? Mulţi îl consideră pe Georges Papandreou, care, punând în cauză acordul european de la Bruxelles ce are drept obiectiv salvarea zonei euro şi a Greciei,”a demolat” întregul mecanism conceput de preşedinţia franceză pentru a asigura deplin succes acestui summit şi, mai ales, pentru a face credibilă capacitatea zonei euro de a ieşi din criza financiară în care se zbate.

Nicolas Sarkozy insistă în a acredita ideea că la Cannes au fost înregistrate unele progrese

Deşi Nicolas Sarkozy a intervenit – la încheierea reuniunii – pentru a demonstra că au fost făcute totuşi progrese în unele chestiuni importante ale agendei G20, este evident faptul că nu a fost adoptată nicio decizie concretă, că nu s-a obţinut niciun avans spectaculos în chestiuni extrem de preocupante cum ar fi ajutorarea ţărilor zonei euro în prag de colaps financiar, instituirea taxei pe tranzacţiile financiare şi reglementarea sistemului financiar mondial, reformarea sistemului monetar mondial, bonusurile bancare, paradisurile fiscale, mărirea resurselor financiare ale FSEF, ale Fondului Monetar Internaţional, necesare acordării de ajutoare ţărilor în dificultate financiară. Comunicatul final (în 33 puncte) al summitului constituie o dovadă în acest sens.

Participanţii s-au limitat, practic, doar la noi angajamente de a lansa politici vizând redinamizarea creşterii economice, crearea de noi locuri de muncă, asigurarea stabilităţii financiare, favorizarea integrării sociale.
În cel mai bun caz, ei s-au mulţumit să creeze grupuri de lucru având misiunea de a continua să delibereze asupra chestiunilor de pe agenda G20 (unul dintre ele având, de pildă, drept temă de lucru prioritatea creării de locuri de muncă pentru tineri). Referitor la un punct extrem de important al agendei, documentul final subliniază doar că participanţii la summit “au convenit” un Plan de acţiune în vederea intensificării ritmului de creştere economică la nivel mondial şi de creare de locuri de muncă, în condiţiile în care şomajul afectează dramatic aproape întreaga planetă, cu efect asupra creşterii economice.

Ceva mai detaliat, dar tot fără precizări concrete, comunicatul final îşi stabileşte drept obiectiv “remedierea pe termen scurt a unor fragilităţi şi consolidarea, pe termen mediu, a fundamentelor creşterii economice”. Au fost salutate măsurile stabilite la summitul european din 26-27 octombrie şi aprobată decizia de punere sub supravegherea FMI a economiei Italiei. De asemenea, ţările cu finanţe publice “solide” s-au angajat să lase liber jocul stabilizatorilor automaţi şi să ia măsuri pentru sprijinirea cererii interne (Austria, Brazilia, Canada, China, Germania, Coreea de Sud şi Indonezia). Ţările cu conturi curente excedentare s-au angajat să opereze reforme care să stimuleze cererea internă, cuplată cu o mai mare flexibilitate a ratelor de schimb, cu precizarea că China “va face progrese (de remarcat nuanţa – n.n.) în domeniul convertibilităţii graduale a yuanului şi va reduce ritmul acumulării de rezerve financiare”. Sarkozy a anunţat, şi el, măsuri severe, începând chiar de azi, vizând asanarea finanţelor publice franceze.

Europa să se descurce singură!

Aceasta a fost ideea – exprimată mai deschis sau mai voalat – în discursurile rostite la Cannes de mai-marii lumii. Foarte politicos, Barack Obama declara (secvenţă reluată de toate posturile de televiziune) că zona euro “este în măsură să fie la înălţimea” dificultăţilor sale financiare. Mexicanul Felipe Calderon a oferit exemplul ţării sale, care a beneficiat de credite preventive din partea FMI de 72 miliarde de dolari pentru a face faţă speculaţiilor din perioada crizei din 2008. Preşedinta Braziliei, Dilma Rousseff, exprimând practic poziţia ţărilor grupului BRIC (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), a respins ideea unei contribuţii la Fondul european de stabilitate financiară (FESF).

Citată de corespondentul ziarului “Le Monde”, ea afirmă că nu-şi poate permite să folosească decât cu mare precauţie rezervele financiare ale ţării, “adunate cu sudoarea poporului său”. Cât îi priveşte pe preşedinţii Dmitri Medvedev şi Hu Jintao, ei au precizat că nu concep o eventuală ajutorare a europenilor decât prin intermediul FMI.

Declaraţie-surpriză a premierului britanic

David Cameron a salutat eforturile încununate de succes ale zonei euro de a soluţiona criza de ultimă oră declanşată de premierul grec, dar şi de evoluţiile îngrijorătoare în finanţele Italiei, dar a ţinut să anunţe că Marea Britanie “pregăteşte planuri care să facă posibilă dispariţia monedei euro”. O asemenea idee, oarecum apropiată, a fost evocată duminică, inclusiv în Franţa, la postul de televiziune France 2, prin gura omului politic Jean-Pierre Chevennement, preşedinte de onoare al Mişcării republicane şi cetăţeneşti, în deschiderea campaniei sale în calitate de candidat la alegerile prezidenţiale din 2012.

El a susţinut necesitatea abandonării monedei unice euro în favoarea unei “monede comune” euro, în interiorul fiecărei ţări urmând să circule monede proprii. Moneda unică, spunea Chevennement, care este desprinsă de realităţile naţionale, a săpat o prăpastie imensă între o Germanie industrială şi excedentară şi economiile din sudul Europei, pe cale de dezindustrializare. În opinia sa, dacă Grecia sau Italia vor intra într-o zi în incapacitate de plată, acesta va fi începutul procesului de disociere de moneda unică şi atunci va trebui pregătită trecerea la “moneda comună”, utilizabilă în schimburile comerciale externe.

G20 a consacrat noua hartă a geo-economiei mondiale

Profesorul universitar Paul Jorion (la universităţi din Bruxelles, Cambridge, Paris, California), cercetător în ştiinţe sociale şi unul din puţinii economişti care au anticipat criza creditelor bancare din 2007 şi riscul unei recesiuni mondiale, sublinia într-un interviu că summitul de la Cannes a “redesenat harta puterilor mondiale”, a consacrat o nouă ierarhie a puterilor mondiale ce nu mai este fondată pe statut politic, aşa cum a apărut după 1945, ci pe bogăţia economică reală a ţărilor lumii. Problemele-surpriză apărute concomitent cu reuniunea de la Cannes referitoare la Grecia şi Italia, afirmă prof. Jorion, i-au pus pe şefii statelor cele mai dezvoltate în situaţia de “a defini natura adevăratelor probleme economice ale lumii şi de a proceda la o delimitare a contururilor unui nou cadru mondial a cărui importantă componentă este ordinea monetară internaţională”.

Şi trimisul special la Cannes al ziarului “Le Monde” relevă că una din concluziile acestui summit a fost “consacrarea – pentru prima oară – a noii hărţi a geo-economiei mondiale”. Barack Obama, relevă acelaşi ziarist, a reprezentat la Cannes o ţară ce nu se află într-o situaţie economică şi financiară mai bună decât cea din Europa. El a venit la această reuniune “cu buzunarele goale, cu mari datorii şi incapabil să acorde ajutor aliaţilor europeni… Incapabil inclusiv la Washington pentru a determina votul în favoarea planului său de creare a noi locuri de muncă”.

Vedetele pe Croisette – reprezentanţii marilor economii emergente

Aşa cum au remarcat toţi observatorii de la Cannes, vedetele reuniunii au fost economiile emergente, în frunte cu China. S-a conturat, astfel, potrivit corespondentului “Le Monde”, “un nou peisaj financiar mondial: datoriile sunt la Nord şi resursele la Sud… Bancherul G20 a devenit Hu Jintao, căruia Europa îi solicită ajutor pentru a salva moneda euro”. Un lucru ce va fi posibil, probabil, în luna februarie, obligatoriu prin intermediul FMI, unde “China ar putea deveni cel de-al doilea acţionar, după SUA, consacrându-şi astfel locul corespunzător în noua economie mondială”.

Grecii preferă un Guvern de uniune naţională

Majoritatea grecilor sunt favorabili unui Guvern de uniune naţională, propus de Executivul socialist opoziţiei de dreapta reticente, şi susţin în proporţie de 80 la sută menţinerea în zona euro, relevă trei sondaje publicate ieri de presa greacă.

Potrivit unui sondaj al institutului Alco, publicat de săptămânalul Proto Thema, 52 la sută dintre respondenţi preferă un “Guvern de uniune naţională”. Alţi 36 la sută optează mai degrabă pentru organizarea de alegeri imediat, soluţia preferată de dreapta pentru a scoate ţara din criza politică.

Deşi confirmă această tendinţă, un alt sondaj, al institutului Marc, publicat de Ethnos (socialist), relevă o diferenţă mai mică. Opţiunea pentru un Guvern de coaliţie este susţinută de 45 la sută dintre grecii intervievaţi, în timp ce 42 la sută vor alegeri. Însă zece procente se pronunţă pentru menţinerea unei echipe socialiste.

Cele două sondaje, realizate la începutul săptămânii pe eşantioane de câte o mie de persoane, confirmă “eurofilia” record a grecilor, în pofida sacrificiilor impuse de doi ani de către creditorii din zona euro. Sondajele relevă o susţinere masivă de 78 până la 81 la sută faţă de păstrarea monedei euro, faţă de o minoritate de 11 până la 13 la sută, care susţine revenirea la drahmă.

Deşi liderii lor poartă negocieri pentru a încerca să formeze un Guvern de coaliţie care să urmeze celui condus de Giorgios Papandreou, asupra căruia se fac presiuni să plece inclusiv în tabăra sa, dar şi în stradă, doar o minoritate din rândul grecilor are încredere că liderii lor vor scoate ţara din criză. Aproximativ 43 la sută dintre greci nu se regăsesc în niciun lider, potrivit Ethnos, iar 52 la sută nu au încredere în “nimeni”, arată un al treilea sondaj, realizat de Pulse şi publicat de Eleftheros Typos (dreapta).

Grecia este obligată să ratifice în Parlament “înainte de sfârşitul lui 2011” planul de reducere a datoriei, încheiat la sfârşitul lui octombrie la Bruxelles de liderii zonei euro, iar partenerii săi “nu vor aştepta” mai mult, a declarat sâmbătă un purtător de cuvânt al Guvernului, citat de AFP.

“Potrivit calendarului non-negociabil al deciziei Consiliului European, noul acord de împrumut trebuie să fie aprobat printr-un vot în Parlament înainte de sfârşitul lui 2011, partenerii noştri europeni nu ne vor aştepta (…), nu putem pierde nici o zi”, a declarat purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ilias Mossialos, justificând astfel insistenţa premierului Giorgios Papandreou de a forma un Guvern de coaliţie de tranziţie, în loc să accepte alegerile anticipate pentru a scoate ţara din criză.

Până atunci, Executivul va trebui de asemenea să prezinte “înainte de 20 noiembrie” proiectul de buget pentru 2012, în vederea unui vot în Parlament “înainte de 22 decembrie”, a adăugat el, potrivit unui comunicat.

Maria Capitaine
sursa: curierulnational.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss