Am dat buzna peste niște mici hăbăuci în toiul activităților cvasi-spirituale pe care predicatorul/guru-ul/marele maestru le coordona la un nivel senior (Cum ar zice e-jobs) de Project Manager. Proiectul îmi era clar – spălarea la nivel cosmic a minților, aduse într-un grad de murdărie necunoscut mie, a celor mai sus menționați bulversați.
Produsul, se pare, că erau ei. Trași la indigo,xeroxați, extaziați și surprinși continuu într-un moment Kodak când îi priveai din exterior. Nu erau „ei” toți , erau cumva separați, mai clar de noi,mai puțin clar între ei, dar dacă-ți permiteai să-ți pierzi suficientă vreme, ajungeai să-i și distingi. Ce mă făcuse să le calc pragul ( motiv de eternă damnare cosmica de nivel 3,24 pe scara binecunoscutului verișor esoterist a lui Richter pe nume ”dă click aici ca să afli”, prietenii îi spuneau ”Rămâi Prost” ), nu pot să vă spun acum pentru că mi-e neclar și mie – poate m-am contaminat din cauza proximității sau poate unele lucruri sunt de un hazard cumva controlat.
Fără să o mai lungesc, pragul a fost călcat și cu asta basta! S-au uitat ciudat înspre mine, cu o ușoară confuzie printre care se întrezărea o mică dâră de speranță – poate că în străfundurile minții lor ceva mai funcționa și priveau acel confuz intrus ca pe cel care le va sparge barierele și-i va aduce,înapoi, printre pământeni. Nu îndrăzneam să deschid gura și nici să pășesc ( în față ar fi fost ilogic, în spate ar fi fost o dovadă de lipsă de curiozitate combinată cu niscaiva lașitate) , așa că am rămas blocat pe prag.
Era, se pare, un moment solemn, persoana din fața lor ținea în mână ceva ce seamăna a portavoce însă ei o numeau ” comunicator transcendental interdimensional ” – primeau un mesaj de la entitatea supremă – nu mică mi-a fost mirarea,vă spun, când am înțeles și eu, neinițiat fiind, mesajul. Am să încerc , folosindu-mi micul bagaj vocabular, să vă rezum mesajul entității nenumite : Ei ne vor binele – noi suntem mici,proști,intoleranți și închiși într-o închisoare a convenționalității. Ei ne vor arăta calea însă și noi trebuie să dăm dovadă de bună voință- au ei o vorbă – Universul îți dă, dar nu are mâini în această dimensiune pentru a-ți băga și în geanta de umăr . Incredibil aș conchide! Dacă mi-ar fi explicat asta verișorul lui Richter ( inițiatorul acestei căi de iluminare) i-aș fi spus cu certitudine: Cum să nu, Rămâi Prost?
Ei bine, ca să continui, ne mai spunea (nu știu dacă e păcat să mă refer la marea și nenumita entitate în scris și mai ales cu literă mică) că există o singură cale spre eliberarea totală din această închisoare care urcă din prima și ajunge să acapareze și a 3-a dimensiune, și trebuie să-l ascultăm. Le-a explicat celor prezenți că ei nu sunt femeie și/sau bărbat – sunt entități în dezvoltare – au libertatea să aleagă ce sunt ( clar, Rămâi Prost). Că se pot cupla cu cine vor și mai ales nu în sistemul sexelor opuse , e cumva nedrept la nivel karmic și în viața viitoare vei fi asaltat de 3 veverițe liliac din viața asta – complicat,vă spun! Apoi o întreagă prelegere concluzionată cu, ceea ce mi se pare că e un fel de frază pe care o tot repetă : ”Sunt destule găuri!” .
S-a mai atins subiectul copiilor ,pe care suntem obligați să-i punem pe calea iluminării de mici – deci să le insuflam ce am expus mai sus cât se poate de repede. Ne-a mai transmis că tot ce ține de tradiție și trecut trebuie uitat- ne încărcam țesutul astral cu ”humă de predecesor mort” și nu e bine pentru ceatârnă ( poate îmi spuneți voi ce e aceasta, nu am găsit termenul în niciun dicționar spațial). Să lăsăm naibii o dată mâncarea asta din moși-strămoși că nu avem destul ”cercopitec” să facem față la atacurile ”schinofdădicilor” care rezidă în aceste mâncăruri – ca să vezi că și peștele e rău..doar grăsime intercostala de crap din Maramureș avem voie, sub lună plină și fredonând imnul tuturor chakrelor – nu e treabă de începător…
M-am mai mirat că vocea asta eternă sau spațială, nu știu cum s-o denumesc, se oprea din când în când și cei prezenți făceau din corp un fel de dans , unduindu-se și ondulându-se într-o formă de ,să-i zicem, S – m-am tot gândit și cred că nenumitul are așa o formă….. și cum nu pot să-mi imaginez forme în mai mult de 3 dimensiuni și pentru a-mi ușura tot procesul asta complicat , l-am numit și desenat mental ca Streptococul Spațial- îmi cer scuze în fața celor jigniți dar nu prea am alte instrumente la dispoziție, neinițiat fiind nu am spațiul de stocare în cumulonimbus pe care-l aveți voi ca și membri.
Destulă flecăreala! Ziceam că m-am mirat și de faptul că vocea spațiala știa de cărțile de bucate pe care le-a scris acest guru, se pare sub atenta îndrumare a lui Rămâi Prost, și care costau doar AZI și special pentru noi 49 de lei. Streptococul agrea plățile cu cardul și chiar ne certa că una dintre cauzele cancerului mamar a fost lipsa de bonuri fiscale emise pe teritoriul tării ( revin și la țară) – totul e conectat, vă zic!
Cu granițele dintre state ne-a uimit- a făcut o analogie- între acestea și bariere,ziduri- bariere și ziduri pe care le punem în calea iluminării noastre de nimici ce suntem. Lumea era în extaz, o doamnă între două vârste a leșinat, mă mir cum eu, neinițiatul am rezistat acestui șoc informațional . Pentru o clipă, și doar pentru ei, totul a fost clar. Se aruncau anse în aer și se scăpau cristale pe pardoseala mozaic. Cădeau sărurile de baie din poșete și bețișoarele parfumate dădeau, dacă mai era nevoie, acel aer mistic adunării. Unduitul a căpătat valențe hipnotice şi mulți intraseră într-un fel de transă. Dintr-un cufăr, un bărbat rotofei cu mustață a scos ceva ce semăna cu o baghetă –mai groasă şi puțin curbată – cu pupilele dilatate a rostit : „ Sunt destule găuri!” şi-a dat pantalonii jos şi a început să fugă prin sală pasând bagheta curbată unui nene cam șontorog care apoi a urmat întocmai același scenariu.
Eram mirat, puţin contrariat şi pe undeva mi-aş fi dorit să plec de acolo – nu îmi doream să văd bărbați (indiferent de vârstă şi trăsături corporale) dezbrăcați. Se pare că nici nu semnalizasem stânga darămite să intru pe drumul spre iluminare. Gândurile îmi erau puţin ardelenești – ştiu asta că am tras,hotărât, concluzia că ceea ce era acolo nu era treabă oablă, m-a şi speriat faptul că nu aveam rude în această parte a ţării – să fie oare legătura invizibilă despre care vorbea streptococul? ..Să fim serioşi, mi-am luat aerul de „ v-aţi tâmpit cu toţii” şi am hotârât să plec. Până să păşesc pe holul neutru spiritual pe care intrasem m-am trezit cu acea baghetă în mână – puţin roasă la capătul superior şi pe care scria că e mijloc de opresiune şi simbol al bărbatului alb. Oare o plimbau de colo-colo ca să o facă, simbolic, de râs? Poate de aia doar bărbaţii o purtau, un mod de a-şi turna cenuşă în cap, bineînţeles, cosmic. I-o înmânez domnului surescitat care m-a confundat cu un membru şi îi spun că nu am de gând să-mi dau pantalonii jos,pe un tot pe cât se poate de neutru.
„E timpul să ne adăpăm din fântâna cunoaşterii” urlă o femeie care ţinea în mână o butelcuță pe care era o etichetă roz- Suc de Rinichi. Ce ţi-e şi cu aştia? Mă gândeam că într-adevăr vegetarienii au fost puţin dezavantajaţi …sau poate e ceva pe mai multe planuri. Lângă mine , la intrare văd un mustăcios îmbrăcat la costum care se uită la ceas şi ii face nişte semne discrete maestrului de ceremonii, prin care vocea streptococului se făcea auzită. „N-are nicio şansă, ăla e conectat cu sursele superioare” …dar când să vezi – guru-ul pare că recepţionează mesajul şi legătura se întrerupe,lumea se calmează şi se îmbracă în cel mai banal mod. Timpul s-a scurs, locaţia a fost închiriată doar pană la această oră.
Cu atâtea dimensuni mai că te gândeai că nişte constrângeri de acest gen nu ar fi posibile, dar se găseşte explicaţia – nu suntem destul de evoluaţi,toate au un sens, bariere,evoluţie, vreo 2 chakre si deja îmi pierdusem interesul, mă şi dureau tălpile de la atâta stat pe prag. Gata! Plec! Şi aşa mi-am pierdut vremea pe aici. Mă întorc şi în spatele meu o grămadă de bărbaţi îmbrăcaţi identic – elegant , dar identic. Tot îmi vuiau gândurile – de la secte sau ce o mai fi fost şi ăia , acum sala asta găzduieşte o reuniune de ospătari – e ceva aproape filosofic în acest tablou…filosofic şi cu multe dimensiuni.
Sunt hotărât,plec! Pe sală îl văd pe guru şi el schimbat la costum. Voiam să-l întreb dacă e şi ospătar part-time şi cum se pupa foie gras-ul cu entitățile multidimensionale şi mai ales dacă recomandă grasime de aia intercostală ca specialitatea zilei dar sunt întrerupt când cineva îi înmânează un şorţ. Mă gândesc că e aşteptat la bucătarie, o fi bucătar şef.
Autor: Paul-Cristian Dascalu
Sursa: Hanul lui Papuc
Adauga comentariu