C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Starea-de-furt-si-frauda

Starea-de-furt-si-frauda s-a asternut compact peste Romania, dandu-i o deosebita distinctie. Se stie ca nu poti face o afacere azi, fara un interes subsidiar care trebuie satisfacut. Se stie ca nu poti construi nimic fara un ciubuc. Se stie ca nu poti obtine un act sau o autorizatie legala fara un pic de spert. Nu exista nici cerere gratuita, nici oficiu fara mic adaos. Nu exista, spre gloria turismului nostru, nota la restaurant neticluita. Nu exista, spre bucuria biologiei noastre, fel de mancare nefalsificat. Nu exista oferta bancara sau aranjament financiar fara o minima capcana. Nici facere de bine fara un ce profit.

Iar profitul se cheama comision, participare, dajdie, petrecere la pielea goala, vot, caltabos, – orice!
Starea-de-furt-si-frauda nu mai distinge glorios un infractor roman de altul, nu-i da cine stie ce audienta publica, abia daca ii zumzaie putin numele. Multi, foarte multi fac paguba zdravana patrimoniului national, nu poti sa-i distingi pe toti, sa le dai cinstea cuvenita. Le faci alai doar la unii, la aceia care necajesc Stapanirea mai tare prin politicale sau prin vorbe proaste. Ii iei la refec, ii treci prin coridorul de onoare al procuraturii, le pui si catuse pentru culoare, le indesi devla in cutiuta pe roate, ii vari, ii scoti, ii lasi sa zemuie, le agati numele prin toate fituicile, cu litere groase; pe urma, dupa cateva nopti de “zuhaus”, le faci molestania si-i scapi acasa, usurati. Ce sa zic, au avut parte de onor! I-ai frichinit nitel, i-ai gadilat. I-ai intepat sa le scoti din grasime, – dar i-ai intepat fiziologic, curativ! Pe urma, dupa ce au vazut nitel si pisica, le-ai dat drumul. Probabil ca i-ai si taxat.

Mai mult in Romania noua, in statul nostru de drept nu se face. N-are nici cine, nici de ce. Prevenitii sunt baieti strangatori, rostul lor e sa stranga, iar al lui Nenea Stabu sa-i intepe. Sa le ia darul. Si sa-si ia seama. De cruda justitie, in Romania nu poate fi vorba!…

Si mai apoi zurbagiul e dat in consum, sa-l clefaie presa, sa-si faca si ea felesagul, alisverisul, sa nu stea degeaba. Pune si ea gura, limbile rascolite si imbelsugate, flocaiesc, tistuie, maraie, scoate poze, le da in fapt, marunteste, – pana la urma uita si adoarme. Sunt cavaleri tocmiti din vreme, cu schimbul, sa dea cu picioarele in turloaiele infractorului, cavaleri de onoare! Astfel scurmat, si tavalit prin diverse salive, infractorul-erou e randuit apoi sa se odihneasca la vatra. Si, bineinteles, sa mediteze. Starea-de-furt-si-frauda se urmeaza cu altul, care trece fulgerator pe afis sa-si aduca obolul, gajul. Opinia publica nu mai poate fara acest tip de gagist. Opinia publica isi pregateste si ea dantura, sau proteza, sa-l sfasie, macar sa-l molfaie. Dar iata ca omul e aparat, are avocatei, are chiar cauzasi, fani-diafani, admiratori, e greu sa te hotarasti cu el. Lui nea’ Vintu i-au impuscat cainele, barbarii! Atunci cum!?! Cainele sta acum cu laba intoarsa, inmanusat! Sa nu faci dropica, tato? Ce nemernici sunt astia din aparatul de stat! Cum s-ar cuveni matrasit plutonierul! (Cum s-ar cuveni impuscata si sora de la bebelusii din Giulesti!). Catelul, manca-l-ar mama, atrage toata compasiunea. Sa nu-l deochi, de frumusel ce e! Si avem compasiune si pentru nea’ Vintu! Si pentru nea’ Danut! Si pentru nea’ Gigi, si pentru nea’ Dinu, si pentru nea’ Nastase. Au si ei necazurile lor, saracii! Iar cine raneste cainii, vrea raul lui Vadim. S-a umplut lumea de rele, maica!

Cu acesti eroi, trecuti prin vamile publicitatii manjite cu praf de procuratura, viata se umple de romantism. Sunt personaje epice, ca cei din Walhalla. Iar stare-de-furt-si-frauda din Romania e si ea o bura romantica, irizata, unde eroii defileaza prin procuraturi si aresturi fara nicio consecinta penibila, doar asa, de drag, ca sa avem ce povesti, ca sa avem ce mesteca, ca sa avem ce complange, saracutii!…

Paul Everac
sursa: cronicaromaman.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss