Securea CEDO a cazut. Si nu mai avem decat o singura sansa. In numai sase luni, Romania trebuie sa rezolve ceea ce nu a rezolvat 26 de ani. Situatia penitenciarelor. In caz contrar, fiecare cetatean al acestei tari va fi ars la punga. Iar pretul va fi usturator. Tinerii frumosi si liberi ar trebui sa se puna urgent in miscare. Si sa ia cu asalt Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Sa se adune acolo, in fata institutiei, si sa strige pana vor plesni geamurile: “CEDO, ca hotii!”.
Talibanii din Romania, manevrati cu dibacie de partidele politice din opozitie – cei mai multi fiind membri cotizanti ai acestora – si jucati pe degete de agentii de influenta ai institutiilor de forta, inclusiv cei din presa cumparata, au o problema mare cat tara, pe care trebuie sa o rezolve. In masura in care ei se cred cat de cat responsabili pentru ce au facut si pentru ce au de gand sa faca in viitor, este absolut necesar ca acesti talibani sa isi traga putin respiratia si sa se gandeasca la aceasta decizie CEDO de tip ultimativ.
Multi ani de zile, oameni responsabili din aceasta tara au atras atentia asupra faptului ca nu putem avea o dimensiune cat de cat europeana in conditiile in care sistemul de penitenciare functioneaza dupa modelul lagarelor de concentrare. In orice stat civilizat, infractorii sunt pedepsiti. Cei mai multi cu un stagiu, mai mare sau mai mic, dupa gratii. In orice tara civilizata, acolo se fac eforturi pentru recuperarea acestor oameni si ulterioara lor reintegrare in societate. Cei necalificati se califica in inchisori. Si cand ies de acolo sunt indrumati catre locuri de munca. Si asistati. Iar cei calificati muncesc in penitenciare, nu taie frunza la caini innebunind intre patru pereti dotati cu gratii, si castiga bani cu care isi ajuta familia sau din care isi fac o mica rezerva pentru ca, la eliberare, sa inceapa viata de la inceput. Din penitenciarele statelor civilizate, oamenii nu ies mai inraiti decat au intrat . Dimpotriva. In Romania, lucrurile au stat si stau altfel.
Nu mai are rost sa luam in calcul si “detaliul”, pentru tierii frumosi si liberi, conform caruia, in penitenciarele din Romania, exista, pe langa oameni vinovati, si victime ale unui regim politic si judiciar violent, rudimentar, nedrept si abuziv. Sau “detaliul” existentei unui numar mare de detinuti politici. Oameni aruncati in inchisori pentru ca s-au aflat in conflict cu personaje puternice din institutii de forta, care s-au impiedicat de ei facand politie politica. Acestea si multe altele sunt simple “detalii”. Cum ar zice unul dintre pastorii turmelor de talibani, “un fleac, i-am ciuruit”.
Esential este ca, daca tinem mortis sa supravietuim in Uniunea Europeana si in NATO si sa fim tratati cu un minim respect, avem obligatia de a ne conforma si din acest punct de vedere unor regulii si unor principii care guverneaza civilizatia.
Ceea ce multi oameni cu capul pe umeri afirma de ani si ani de zile, si anume ca, daca nu schimbam acest sistem din penitenciare, ne batem joc cu un cinism din ce in ce mai mare de proprii concetateni si ii punem realmente in pericol pe cei care traiesc in afara gratiilor , iata, ne este demonstrat de partenerii nostri europeni printr-un ultimatum.
Ce urmeaza sa facem daca nu vrem sa ii expunem pe toti romanii la plata unor penalizari? In primul si in primul rand si cu o urgenta maxima, care nu poate depasi sase luni, este obligatoriu ca cel putin o treime dintre detinuti sa fie eliberati. Este mult mai mult decat isi propunea Ordonanta 13, data de pereti de catre talibani si atestata drept demers legislativ legitim de catre Curtea Constitutionala. Prin Ordonata 13, daca s-ar fi aplicat, plecau din penitenciare doar 2.700-3.000 de detiinuti si in niciun caz 8.000-9.000. Este inca si mai mult decat, in intelepciunea sa, a preconizat domnul Tudorel Toader, ministrul Justitie, care, prin proiectul sau, propune eliberarea a doar 700-800 de detinuti.
Cum s-a ajuns la acest numar? Pur si simplu calculandu-se metrii patrati si metrii cubi de suprafata care faca diferenta dintre oameni si animale. Iar calculul este unul european. Dar oxigenul este doar una dintre conditii. Penitenciarele, cele existente, trebuiesc igienizate, modernizate, ridicate la standarde umane. Tot in sase luni. Pentru a face cladirile existente functionale, ele trebuiesc transformate imediat in santiere. Ceea ce inseamna nici mai mult, nici mai putin ca un numar si mai mare de detinuti trebuiesc eliberati, pentru a putea introduce penitenciarele in reparatii in regim de urgenta. In fine, trebuiesc construite penitenciare noi. De la iarba.
Toate acestea trebuiesc facute intr-un termen record. Gratie talibanilor care se alinta drept “tineri frumosi si liberi”, Romania a pierdut deja un timp pretios. Acum, aceasta masa de manevra, care devenise uriasa in vremurile de glorie le razboiului contra Ordonantei 13, ar trebui sa faca una din doua: fie sa mearga si sa darame Curtea Europeana a Drepturilor Omului, protestand impotriva deciziilor acestei institutii, eventual sa ia cu asalt si Comisia Europeana si Parlamentul European, fie sa mearga voluntari pe santierele viitoarelor penitenciare.
Este nevie de voluntari pentru ca bani nu prea mai sunt. Iata, tocmai ne trasneste in cap informatia oficiala conform careia Guvernul Ciolos, al “tinerilor frumosi si liberi”, a calcat rau de tot pe bec. A depasit deficitul de 3%. Ei, poftim!
Autor: Sorin Rosca Stanescu
Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog
Adauga comentariu