O stire din Romain Libera România primeşte 300 de milioane de euro de la Norvegia. Pentru ce ne dau norvegienii bani., m-a facut sa arunc o privire asupra ONG-urilor romanesti.
Sectoarele prioritare pentru care România va primi granturi sunt: protecţia mediului, energia regenerabilă, societatea civilă, dezvoltarea socială, conservarea patrimoniului naţional, captarea şi stocarea reziduurilor de bioxid de carbon, inovarea industriei verzi, cercetarea, justiţia şi afacerile interne, promovarea muncii decente şi a dialogului.
Din multitudinea de ONG-uri care fac proiecte si absorb bani de la tarile democrate, m-au interesat cele care se ocupa de democratie si de coruptie.
In justitie nu am cunostinte si nu am analizat ce se intampla in ONG-urile de profil, dar cred ca fenomenul este identic cu cel din zona democratiei civice.
Ce am observat in activitatea ONG-urile civice!
S-au infiintat ONG-uri si au ajuns la un nivel la care s-au plafonat atat ca numar de membrii cat si ca activitati. ONG-urile nu cauta sa atraga membrii noi, si pe cei care ar incerca sa-i contacteze ii privesc cu suspiciune.
Activitatea se reduce la: intocmirea de proiecte scrise, conferinte organizate in cerc elitist, sondaje de opinie, prelegeri prin licee ca sa ridice nivelul de educatie civica a elevilor si liderii acestora utilizeaza ONG-urile ca pe o “trambulina” pentru a se afirma ca analisti politici in talk-show-uri televizate.
Elevii de liceu nu sunt interesati si nici nu au ce sa invete intr-o conferinta de 2-3 ore.
Asemena intalniri sunt organizate strict ca sa justifice niste fonduri fata de sponori.
Organizatiile nu au intentia sa evolueze spre organizatii mari. Se limiteaza la o schema de personala minimala, care sa le asigure functionarea in teritoriu.
ONG-urile romanesti functioneaza la fel de inchis si de netransparent ca partidele politice!
Nu au intalniri cu cetatenii, nu au dezbateri si nici o lista cu teme pentru dezbateri, de unde concluzia ca nu si-au propus sa aiba dialog cu societatea.
Eventuale lucrari sociologice sunt redactate in cabinete de cativa specialisti, motiv pentru care sunt teoretice si rupte de realitate. Sistemul electoral uninominal este un exemplu de proiect civic conceput in laboratorul APD si care a esuat.
Proiectele ONG-urilor sunt ca programele partidelor politice, “sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire”.
De ce nu evolueaza ONG-urile?
Pentru ca nu au strategii coerente si nu au dezbateri. Cetatenii nu participa la intruniri teoretice unde nimeni nu este dispus sa le asculte opiniile si unde nu exista proiecte cu aplicabilitate practica. Nu stiu nici un ONG civic care sa aiba un forum de discutii.
Alianta Civica a esuat din acelasi motiv.
Dorea sa faca educatie civica, dar nu avea stabilite principiile fundamentale si filozofia pe care sa o transmita cetatenilor. Nu avea o strategie, nu avea proiecte si nici o metodologie. AC avea doar intentii nobile, entuziasm si lozinci. Entuziasmul s-a stins si lozincile s-au erodat.
Cum ar trebui sa evolueze o organizatie civica?
Ar trebui sa aiba un set de valori fundamentale pe care sa le promoveze.
In baza acelor valori sa aiba actiuni civice concrete in teritoriu, actiuni prin care sa demostreze cum trebuie sa functioneze o societate civila, si asta implica o retea teritoriala dezvoltata.
Ar fi absolut necesara o retea de comunicatii regionala si nationala. O ramura pentru comunicatii interne si alta pentru informare si dezbateri publice.
Ca sa se faca cunoscuti publicului ar necesita o publicatie care sa fie suport pentru informarea si instruirea cetatenilor.
Pentru a atrage membrii este utiala organizarea de dezbateri si consultatii pentru cetateni.
Ceea ce faceau in trecut preotii catolici, ar putea face o organizatie civica in prezent.
Dialogul si consultatiile ar face sa castige: credibilitate, simpatie si incredere, absolut necesare pentru a avea impact.
Ce se observa in Romania!
In anul 2005 toate partidele politice au renuntat ca la comanda la forumurile de discutii.
ONG-urile nu au avut forumuri online si nu si-au propopus sa medieze dialog intre cetateni, intre ONG-uri si cetatenii sau intre politicieni si cetateni.
Mass-media evita interventiile cetatenilor in direct. Totate dezbaterile sunt organizate cu “oameni de casa”, aceeasi “analisti” care discutaa despre politicieni.
ONG-urile nu au si nu sprijina financiar publicatii, care le-ar putea face cunoscute.
In Romania se pare ca dialogul cu societatea civila si antrenarea cetatenilor la viata publica reprezinta un pericol la siguranta nationala, si toate organizatiile evita sa intre in conflict cu puterea.
Cred ca ONG-urile au fost infiitate doar sa atraga bani pentru educatie civica, si sa simuleze ca faca o asemenea educatie, motiv pentru care nu sunt prezente in viata publica.
Cred ca ar fi necesar un ONG care sa studieze si sa analizeze fenomenul ONG-urilor civice, si sa propuna un proiect de reforma a ONG-urilor.
Sa solcite sponsorilor sa nu mai sponsorizeze proiecte, si efortul/costurile dupa modelul comunist, sa sponsorizeze in functie de” evolutia numarului de membrii, de actiunile finalizate cu succes si de alti indicatori de performanta.
sursa: decantare.wordpress.com
comentariu