C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Se schimba stilul!?

Ne-am obisnuit cu politica spectacol; mai rau, cu forma ei autohtona care imprumuta cate ceva si din arta circului; ni se pare nemuritoare. Mijloacele de comunicare moderne au impus politicienii aratosi, carismatici, capabili sa utilizeze cuvintele ca niste prestidigitatori ai spiritului sau, aplicat la mediul cunoscut noua, care sa poata rezista cateva ore in sir intr-un studio de televiziune vorbind despre orice fara nicio pregatire anterioara… Nici nu mai observam ca dialogul s-a transformat intr-un sir de monologuri care se succed si uneori se suprapun, spre disperarea moderatorilor si bucuria iubitorilor de scandal.

I-am admirat pe unii politicieni; prin comparatie, i-am criticat pe altii si ne-am minunat de cum au reusit sa ajunga in pozitii de decizie importante si sa ramana acolo fara sa aiba sarm de vedeta si dezinvoltura de miliardar in vacanta… Un fel de dominatie a formei independente de continut a fost regula; nu inseamna ca in mod obligatoriu a lipsit continutul; doar ca el era trecut cu vederea, umbrit de stralucirea formei.

Folosesc trecutul, ca si cum o schimbare s-ar fi petrecut sau ar fi in curs; un optimism exagerat, ar zice unii; sunt semne evidente, ar spune altii. Bineinteles, gandul va zboara la schimbarea care va avea loc duminica, la Cotroceni; in loc de stil marinaresc colorat cu apucaturi de uscat, discurs diplomatic elaborat, cu miros de scoala cu staif. Poate fi si acesta un semn; altele sunt deja certitudini. La varful ierarhiei politice europene, pe langa Jose Manuel Durao Barroso, perfect reprezentant al stilului mediatic – suprafata mare, adancime mica – au aparut doua chipuri noi; par a avea un stil diferit. Departe de a fi nesemnificativi, Presedintele Consiliului European si Reprezentanta pentru politica externa si securitate se constituie in semne ale unui alt fel de a face politica si ne pot oferi surprize.

Catherine Ashton s-a prezentat pentru prima data in fata Parlamentului European in noua calitate; doar pentru captatio benevolentiae; programul va fi prezentat la audierea oficiala din ianuarie. Reactia critica a presei si a unei parti a mediului politic la momentul desemnarii, violenta aproape, putea fi considerata doar expresie a resentimentului celor care au pierdut sau a misoginismului foarte raspandit chiar si la nivel european. Nota lor comuna era sa sara peste experienta de comisar european pentru comert international a celei nominalizate – un portofoliu mai mult decat dificil, nucleu al politicii externe – si sa accentueze lipsa de istorie personala in domeniu a candidatei.

Explicatiile s-au dovedit mai complicate; in stil romanesc, as spune ca baroneasa nu face parte din retelele de influenta care sunt la putere si controleaza decizia, inclusiv cea europeana; nu este foarte obisnuit ca luptatoarele pentru drepturile omului si pentru dezarmare sa ajunga ministri de externe; mai obisnuit, agentii unor servicii secrete o pot face… Sunt cateva afirmatii cheie in interventia de miercuri care apartin unui discurs diferit, cu alte valori si reguli – “vom lucra in spatele scenei mai mult decat sub luminile rampei”, “consens” si “respectul fiintei umane”, “ajutor umanitar”, “ vom crea un serviciu diplomatic capabil sa fie o valoare adaugata fata de politica statelor membre”. Cel putin, putem vorbi de un alt stil…

In alegerile importante, politica externa nu pare a fi suportat modificari; din primele declaratii ale reprezentantei pentru politica externa si securitate, “axa privilegiata” a Uniunii ar fi pe directia Washington – Moscova – Pekin. Axa pe care a vrut sa o stabileasca ocupantul de la Cotroceni in ultimii ani s-a dovedit fara perspective si avantaje pentru noi. Schimbarea de la Casa Alba a indepartat si mai mult de Romania luminita de la capatul tunelului; ne-am ales cu prezenta unor soldati americani si cam atat. Londra a fost absenta ca aliat de orice fel. Doar orbii si romanii nu vad ca Uniunea Europeana face demersuri peste demersuri pentru a dezvolta relatii bune cu Rusia si China; este timpul, poate, sa ne adecvam si noi politicii europene. Oricum, am pierdut startul; o tara mult mai puternica – Germania – a preluat rolul de port drapel pe aceasta linie. Dar am putea macar sa impartasim ceva din experienta baronesei Ashton care ne poate spune ca, mai mult decat frustrarile trecutului, relatiile comerciale sunt determinante pentru prieteniile si inamicitiile din plan international… Ca sa intelegem asta este nevoie de mai mult decat de o schimbare de stil.

Gabriela Cretu

sursa: cronicaromana.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss