C O N T R A P R O P A G A N D Ă

SE CLATINA “STATUL DE DREPT” – Curtea de Apel Bucuresti este chemata sa constate ca SRI ne intercepteaza fara a avea o baza legala, asa cum a sugerat si CCR in decizia de neconstitutionalitate a Legii securitatii cibernetice

interceptari-telefonice1Un proces de larg interes public si foarte important pentru viitorul Romaniei, ca stat cu pretentii democratice, a debutat recent la Curtea de Apel Bucuresti. Desi vizeaza o cerere aparent obisnuita – desfiintarea in contencios a unui act administrativ – actiunea are implicatii extrem de sensibile in materia legalitatii activitatii de supraveghere tehnica a comunicatiilor electronice si obliga instanta la o examinare atenta pe terenul drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Simtindu-si probabil amenintat statutul privilegiat de “autoritate nationala de interceptare”, in dosar si-a facut inopinat aparitia Serviciul Roman de Informatii, condus in prezent de Eduard Hellvig (foto stanga) si de prim-adjunctul Florian Coldea (foto dreapta, alaturi de directorul FBI James Comey, in centru). Cu aproximativ o ora inaintea primului termen de judecata, marti 28 aprilie 2015, SRI a depus la registratura Curtii de Apel Bucuresti o cerere de interventie principala, in semn de solidaritate cu parata Autoritatea Nationala pentru Administrare si Reglementare in Comunicatii (ANCOM).

Constituit ca urmare a unei actiuni intentate, impotriva ANCOM, de operatorul de comunicatii electroniceEnigma-System.Net SRL – firma administrata de Mihai Eftimie si aparata de avocatul Ciprian Raducu, din Baroul Bucuresti -, dosarul (nr. 7430/2/2014) a fost repartizat judecatoarei Bianca Laura Patras, de la Sectia a VIII-a contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Bucuresti. Enigma-System.Net SRL, societate furnizoare de retele si servicii de comunicatii electronice destinate publicului, a cerut anularea unor dispozitii din Decizia nr. 987/06.12.2012 emisa de ANCOM si suspendarea pana la solutionarea cauzei a actului administrativ cu caracter normativ supus controlului judecatoresc. De asemenea, reclamanta a solicitat instantei sesizarea CCR cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 7 alin. (2) si art. 8 alin. (2) lit. e) si k) din OUG nr. 111/2011, dispozitii prin care ANCOM a primit atributii de reglementare in domeniul interceptarii comunicatiilor.

In eventualitatea in care actiunea reclamantei va fi admisa, specialistii consultati de Lumeajustitiei.ro sustin ca o astfel de solutie ar avea un impact devastator inclusiv asupra dosarelor construite pe interceptari. Practic, am putea asista la o “revolutie” in domeniul interceptarilor si la o devoalare a faptului ca acestea au fost realizate in baza unor acte administrative, care au dobandit in mod tacit valoare de acte normative si au fost tratate ca atare, ajungandu-se la anomalia in care o structura militara (SRI) cu competente exclusiv pe zona sigurantei nationale sa fie autoritate suprema de interceptare in materia dreptului comun, statut conferit pe sest, prin hotarari CSAT nepublice. Reclamanta Enigma-System.Net SRL acuza in linii mari ca operatorii, din randul carora face parte, au fost fortati prin decizia ANCOM atacata sa asigure SRI-ului posibilitati de acces la infrastructura de comunicatii privata, aflata in proprietatea firmelor in cauza (Vodofone, Orange, Telekom, RCS-RDS, UPC etc.). Speta este una foarte delicata si extrem de tehnica, ea fiind dezvoltata pe larg in concluziile avocatului Ciprian Raducu, note redactate impecabil.

Inainte de a prezenta integral motivarea in fapt si in drept si implicatiile actiunii Enigma-System.Net SRL, precizam ca procesul incepe intr-un moment foarte delicat pentru Serviciul Roman de Informatii, la cateva luni de la admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a Legii privind securitatea cibernetica a Romaniei – cel de-al treilea esec inregistrat de SRI, la Curtea Constitutionala, in tentativa sa de a implementa experimentul de sorginte americana “Big Brother”. Asa cum ne amintim, dupa ce a respins ca neconstitutionale Legea retentiei datelor (“Big Brother I”) si Legea cartelelor preplatite (“Big Brother II”), acte normative pe care cei 9 judecatori le-au declarat “un real pericol pentru societate si o ingerinta in drepturile si libertatile fundamentale ale omului”, CCR a statuat, prin Decizia nr. 17 din 21.01.2015, ca Legea securitatii cibernetice (“Big Brother III”) este “viciata in integralitate”. De altfel, aceasta Decizie nr. 17/2015 a Curtii Constitutionale s-ar putea dovedi hotaratoare in procesul intentat ANCOM, in care SRI tine cu tot dinadinsul sa fie parte.

Judecatoarea Bianca Patras i-a sugerat voalat consilierului juridic al SRI sa isi recalifice cererea, din interventie principala, in interventie accesorie

In cadrul sedintei de marti, 28 aprilie 2015, de la CAB, dosarul Enigma-System.Net SRL contra ANCOM a fost luat ultimul in dezbatere, judecatoarea Bianca Laura Patras punand in discutie admisibilitatea cererii de interventie formulate de SRI. Au luat cuvantul aparatorul reclamantei, avocatul Ciprian Raducu, reprezentantul paratei ANCOM, Ionut Mihalcea, si consilierul juridic al SRI, Viorel Holban – cel care a reprezentat Serviciul Roman de Informatii si in procesul intentat de colonelul (r) Ion Dedu, ofiterul mazilit de fosta conducere a SRI (George Maior, Florian Coldea, Dumitru Cocoru) si pedepsit abuziv cu consemn la domiciliu, adica arest la domiciliu, pentru ca a indraznit sa atraga atentia asupra incalcarii drepturilor fundamentale ale omului atunci cand in laboratoarele SRI se puneau bazele “Big Brother”.

Iata dezbaterea purtata pe seama admisibilitatii cererii SRI:

Judecatoarea Patras: Referitor la cererea dumneavostra de interventie, aveti vreo pretentie proprie?

Reprezentantul SRI: Da, doamna presedinte, interventia noastra este una principala, in sensul in care avem un interes propriu…

Judecatoarea Patras: Nu asta am zis! Daca aveti vreo pretentie proprie.

Reprezentantul SRI: Nu avem nicio pretentie…

Judecatoarea Patras: Deci atunci e o cerere de interventie accesorie in interesul paratei.

Reprezentantul SRI: Noi am apreciat ca fiind in interes propriu strict cererea de anulare a deciziei, a acelor articole care face obiectul prezentei cauze, deci am formulat cerere de interventie principala. Daca apreciati ca nu se impune, sau nu vi se pare un interes propriu, atunci o facem accesorie.

(…)

Reprezentantul ANCOM: Doamna presedinta, desigur, potrivit Codului de procedura civila, art. 61 art. 62, partea care formuleaza o cerere de interventie in interes propriu trebuie sa justifice un interes propriu, sa ceara obiectul dedus judecatii pentru sine. Insa, apreciez ca aceste prevederi trebuie interpretate prin raportare la specificul din dreptul administrativ. Mai ales avand in vedere obiectul acestei actiuni, se solicita anularea unor dispozitii normative. Daca am merge mai departe cu rationamentul si am presupune ca s-ar admite aceasta actiune, acest lucru ar fi de natura a afecta insasi activitatea celui ce solicita interventia principala, mai exact, Legea 14/1992 si Legea 51/1991 Serviciul Roman de Informatii desfasoara activitati de protejare a securitatii nationale, activitati in virtutea carora este indreptatit sa solicite – desigur, cu aprobarea prealabila a judecatorului – interceptarea comunicatiilor. Or, prezenta actiune, apreciem noi, ca este de natura sa justifice si un interes propriu pentru SRI.

Judecatoarea Patras: Nu despre asta discutam acum. Noi acum discutam despre admisibilitatea in principiu. Strict chestiunea aceasta. Ati formulat sau nu ati formulat pretentii proprii? Este o cerere de interventie in interes propriu, sau este o cerere de interventie in interesul paratului?

Reprezentantul SRI: Doamna presedinte, (…) dreptul pe care il are ANCOM de a solicita reclamantului obligatia de a respecta prevederile dispozitiilor normative care acum se solicita a fi anulate, acelasi drept il pretindem si noi, ca institutie publica care este autorizata sa puna in aplicare acele dispozitii normative si care poate sa solicite reclamantului obligatia de a respecta acea dispozitie normativa. Pentru ca noi sa ne putem indeplini atributiile de functionare. Din aceasta perspectiva, strans legat de obiectul acestei judecati, am formulat cerere de interventie principala.

Judecatoarea Patras: Nu, deci o sa va acord termen 23.06, veti lua la cunostinta de continutul acestei cereri de interventie, veti exprima fiecare dintre dumneavoastra un punct de vedere cu privire la calificarea acestei cereri si veti formula si intampinare”.

Prezentam in continuare, integral, notele scrise depuse la CAB de aparatorul SC Enigma-System.Net SRL, avocatul Ciprian Raducu:

Precizari prealabile cu privire la cererea de chemare in judecata

“Actiunea in contencios administrativ introdusa de catre subscrisa SC Enigma-System.Net SRL este introdusa in baza art. 4, alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ si vizeaza controlul judecatoresc asupra unui act administrativ cu caracter normativ, respectiv asupra Deciziei ANCOM nr. 987/2012, precum si in baza art. 8, alin. (1) din aceeasi lege.

In concret, se solicita instantei de contencios administrativ anularea art. 4, alin. (2) si (3), art. 9 din Decizia ANCOM nr. 987/2012, capitolul 2.3 si capitolul 3.8 din Anexa 1 a Deciziei ANCOM nr. 987/2012.

Exceptia de neconstitutionalitate cu privire la art. 7 alin (2) si art. 8 alin. (2) lit. e) si k) din OUG nr. 111/2011.

Chestiuni procedurale prealabile cu privire la exceptia de neconstitutionalitate

-Exceptia de neconstitutionalitate este introdusa in contextul art. 29, alin. (1) din Legea nr. 47/1992 si priveste dispozitii neconstitutionale ale OUG nr. 111/2011 in baza carora a fost emis actul administrativ normativ a carui anulare partiala se cere, respectiv Decizia ANCOM nr. 987/2012.

Exceptia de neconstitutionalitate ridicata impotriva dispozitiilor din OUG nr. 111/2011 are legatura directa cu solutionarea cauzei pe fond, respectiv a actiunii in contencios administrativ care vizeaza anularea pentru nelegalitate a prevederilor din Decizia ANCOM nr. 987/2012 anterior mentionata.

-Exceptia de neconstitutionalitate indeplineste conditiile de admisibilitate prevazute de art. 29, alin. (1), (2) si (3) din Legea nr. 47/1992 republicata privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, respectiv:

-Exceptia de neconstitutionalitate este introdusa in fata instantei de judecata si priveste dispozitiile dintr-o ordonanta de urgenta care are legatura cu solutionarea cauzei pe fond;

-Exceptia a fost introdusa de catre reclamant;

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate nu vizeaza prevederi constatate ca neconstituionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.

Chestiuni pe fondul exceptiei de neconstitutionalitate

Articole considerate neconstitutionale:

Art. 7, alin (2)Persoanelor prevazute la alin. (1) li se aplica drepturile si obligatiile prevazute in autorizatia generala, precum si prevederile referitoare la retragerea dreptului de a furniza retele sau servicii de comunicatii electronice ori a dreptului de a utiliza frecvente radio.

Nota: persoanele prevazute la alin. (1) sunt persoanele care intentioneaza sa furnizeze exclusiv pentru nevoi proprii retele sau servicii de comunicatii electronice si nu au obligatia transmiterii notificarii catre ANCOM.

Art. 8, alin. (2)conditiile stabilite potrivit alin. (1) vor fi obiectiv justificate in raport cu tipul de retea sau de serviciu in cauza, nediscriminatorii, proportionale si transparente. Acestea pot viza:

e) cerinte privind protectia mediului, planurile de urbanism si amenajare a teritoriului, precum si cerinte si conditii legate de acordarea dreptului de acces pe proprietatea publica sau privata, colocare si utilizarea partajata a infrastructurii, inclusiv, daca este cazul, garantiile de ordin financiar ori tehnic necesare pentru a asigura executarea corespunzatoare a lucrarilor de infrastructura;

k) interceptarea legala a comunicatiilor de catre autoritatile si institutiile abilitate in acest sens, inclusiv suportarea de catre furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice a costurilor aferente, si asigurarea confidentialitatii prin sisteme proprii, acreditate in conditiile actelor normative in vigoare.

Astfel, art. 7, alin. (2) din OUG nr. 111/2011, prin faptul ca stabileste, coroborat cu art. 8, alin. (1) si (2), ca persoanele care intentioneaza sa furnizeze exclusiv pentru nevoi proprii retele sau servicii de comunicatii electronice beneficiaza de aceleasi drepturi si sunt tinute de aceleasi obligatii prevazute in autorizatia generala, adica inclusiv obligatiile prevazute la art. 8, alin. (2), lit. e) si k), respectiv cerinte privind protectia mediului, planurile de urbanism si amenajare a teritoriului, precum si cerinte si conditii legate de acordarea dreptului de acces pe proprietatea publica sau privata, colocare si utilizarea partajata a infrastructurii, inclusiv, daca este cazul, garantiile de ordin financiar ori tehnic necesare pentru a asigura executarea corespunzatoare a lucrarilor de infrastructura, precum si interceptarea legala a comunicatiilor de catre autoritatile si institutiile abilitate in acest sens, inclusiv suportarea de catre furnizorii de retele sau de servicii de comunicatii electronice a costurilor aferente, si asigurarea confidentialitatii prin sisteme proprii, acreditate in conditiile actelor normative in vigoare,precum si dispozitiile art. 8, alin. (2), lit. e) si k) din OUG nr. 111/2011 incalca prevederile urmatoarelor articole din Constitutia Romaniei:

Art. 26 privitor la viata intima, familiala si privata, care prevede ca autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata, iar persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri. Aceste drepturi sunt incalcate sau restranse de obligatia interceptarii comunicatiilor de catre autoritatile si institutiile abilitate in acest sens, intrucat:

-nu exista un act de reglementare din domeniul legilor organice care sa prevada care sunt autoritatile si/sau institutiile abilitate sa intercepteze comunicatiile, si

-nu sunt mentionate cazurile pentru care se impune restrangerea libertatilor consacrate de art. 26, care potrivit art. 53 din Constitutie se limiteaza la apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Masura restrangerii trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.

Obligatiile instituite prin art. 8, alin. (2), lit. e) si k) aduc o restrangere vadita a

drepturilor consacrate de art. 26 din Constitutie, nerespectandu-se conditiile de

restrangere instituite de art. 53 din Constitutie. Potrivit art. 53, alin. (1) din Constitutie, masura restrangerii trebuie sa fie limitata la cazurie expres prevazute in acest articol si sa fie proportionala si nediscriminatorie si sa nu aduca atingere existentei drepturilor fundamentale. Or, instituirea unei obligatii generale in sarcina furnizorilor de retele si servicii de comunicatii, in ceea ce priveste interceptarea comunicatiilor si suportarea costurilor aferente efectuarii acestor interceptari, fara delimitarea unui cadru expres si limitativ care sa guverneze activitatile de interceptare a comunicatiilor prin raportare la respectarea regulilor constitutionale in materia restrangerii drepturilor si libertatilor fundamentale anterior mentionate, constituie o incalcare vadita si lipsita de echivoc a normelor constitutionale.

Art. 27 privind iviolabilitatea domiciliului, care prevede ca domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia, de la aceste prevederi putandu-se deroga doar prin lege si doar in urmatoarele situatii: executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti, inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane, apararea securitatii nationale sau a ordinii publice, prevenirea raspandirii unei epidemii. Avand in vedere faptul ca art. 8, alin. (2), lit. e) prevede acordarea dreptului de acces pe proprietatea publica sau privata indiferent de situatie, fara a face referire la conditiile de restrangere a dreptului prevazut de art. 27 care ar fi trebuit sa fie prevazute intr-o lege, acest articol incalca vadit prevederile constitutionale mai sus-invocate.

Art. 28 privind secretul corespondentei este de asemenea incalcat de art. 8, alin. (2), lit. k), intrucat obligatia de interceptare a comunicatiilor de catre autoritatile si institutiile abilitate, in lipsa unei nominalizari printr-o lege organica a autoritatilor respective si a competentelor acestora, precum si a procedurii de interceptare si a conditiilor in care aceasta interceptare se poate face si a situatiilor care permit restrangerea acestui drept consacrat de art. 28 din Constitutie conform cazurilor limitativ prevazute de art. 53 din Constitutie, afecteaza grav continutul si exercitiul dreptului fundamental prevazut la art. 28.

Art. 44 privind garantarea dreptului de proprietate privata si art. 136 care consacra principiul inviolabilitatii proprietatii sunt de asemenea incalcate de art. 8, alin. (2), lit. e) pentru aceleasi considerente de mai sus, care tin de imposibilitatea restrangerii unor drepturi si libertati fundamentale in lipsa cazurilor limitativ prevazute de art. 53 din Constitutie si in lipsa unei legi care sa se supuna acestor conditii.

Art. 53 privind restrangerea unor drepturi si libertati, precum si art. 115, alin. (5) privind delegarea legislativa sunt, de asemenea, incalcate de art. 7, alin. (2) si art. 8, alin. (2), lit. e) si k) din OUG nr. 111/2011, intrucat,

-pe de o parte, restrangerea exercitiului drepturilor si libertatilor fundamentale care sunt afectate de articolele mentionate din OUG nr. 111/2011 nu respecta procedura prevazuta de art. 53 din Constitutie cu privire la cazurile care permit restrangerea drepturilor si libertatilor, iar

-pe de alta parte, aceste prevederi care incalca drepturile si libertatile fundamentale anterior prevazute sunt continute intr-o ordonanta de urgenta, iar abilitarea guvernului pentru a emite ordonante se face numai prin lege speciala si numai in domenii care nu fac obiectul legilor organice, cu stabilirea obligatorie a domeniului si a datei pana la care se pot emite ordonante, iar ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertatile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica.

Consideram ca dispozitiile din art. 7, alin. (2) si art. 8, alin. (2), lit. e) si k) din OUG nr. 111/2011 nu puteau fi edictate pe calea unei ordonante de urgenta, ci doar pe calea unei legi organice adoptate de catre Parlament. Ca argument colateral in sprijinul acestei teze mentionam si proiectul de lege PL-x 55/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Interceptarea Comunicatiilor, care este blocat in Senat de aproape 8 ani.

Art. 16, art. 21, alin. (3), art. 1, alin. (4), (5), art. 78, art. 108, alin. (4) si art. 124, alin. (2) din Constitutie sunt de asemenea incalcate de art. 7, alin. (2) si art. 8, alin. (2), lit. e) si k) din OUG nr. 111/2011 pentru motivele anterior expuse. In plus, sunt incalcate principiile referitoare la accesibilitatea si previzibilitatea legii prin nepublicarea in Monitorul Oficial a actului normativ din legislatia primara referitor la infiintarea Autoritatii Nationale pentru Interceptarea Comunicatiilor, text din decizia atacata care nu are sustinere in nicio lege publicata si in vigoare din Romania. Se incalca principiul proportionalitatii statuat de art. 53 din Constitutie cu privire la restrangerea unor drepturi si libertati fara a se institui niste garantii astfel incat sa fie inlaturata posibilitatea arbitrariului sau a abuzului autoritatilor in acest domeniu. Asa cum si Curtea Constitutionala a statuat in Decizia nr. 17/2015, destinatarii legii trebuie sa aiba o reprezentare clara si corecta a normelor juridice aplicabile, astfel incat sa isi adapteze conduita si sa prevada consecintele ce decurg din nerespectarea acestora, lipsa unei reglementari predictibile in acest sens constituind premisa unei aplicari neunitare, discretionare, in activitatea de securizare cibernetica a Romaniei. In masura in care notiunile cu care opereaza legea sunt echivoce si nu au un caracter precis si previzibil, ele contravin art. 1 din Legea fundamentala.

De asemenea, tot Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 17/21.01.2015, statueaza ca trimiterea la acte administrative cu o forta juridica inferioara legii intr-un domeniu critic precum securitatea nationala, cu impact asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 1. Alin. (5) referitoare la principiul legalitatii. Or, tocmai o astfel de trimitere o face OUG nr. 111/2011 cand deleaga ANCOM atributii de reglementare in domeniul interceptarii comunicatiilor, incalcand prevederile constitutionale invocate. O dispozitie legala trebuie sa fie precisa, neechivoca, sa instituie norme clare, previzibile, a caror aplicare sa nu permita arbitrariul sau abuzul.

Fiind indeplinite conditiile procedurale prealabile si avand in vedere motivele de fond expuse cu privire la exceptia de neconstitutionalitate, consideram ca exceptia de neconstitutionalitate invocata cu privire la art. 7, alin. (2) si art. 8, alin. (2), lit. e) si k) din OUG nr. 111/2011 este admisibila si solicitam instantei de contencios administrativ sesizarea Curtii Constitutionale prin incheiere motivata si suspendarea solutionarii cauzei pe fond.

Precizari cu privire la actiunea in contencios administrativ propriu-zisa

Exceptia lipsei de interes

Potrivit art. 33 din Codul de Procedura Civila, interesul trebuie sa fie determinat, legitim, personal, nascut si actual. Cu toate acestea, chiar daca interesul nu este nascut si actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni incalcarea unui drept subiectiv amenintat sau pentru a preintampina producerea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara.

Interesul reclamantei este determinat, deoarece este concret, societatea Enigma-System.Net SRL devenind furnizor autorizat de retele si de servicii de comunicatii electronice, parcurgand procedura de autorizare generala conform art. 6 din OUG nr. 111/2011 si Deciziei ANCOM nr. 987/2012, reclamantei eliberandu-i-se Certificatul Tip nr. SC DEASRN-27091/11.12.2014, certificat care atesta dreptul de a furniza retele si servicii de comunicatii electronice destinate publicului. Avand in vedere calitatea dobandita, este cat se poate de clar ca reclamantei i se impun obligatiile continute in prevederile contestate din Decizia ANCOM nr. 987/2012 si ca aceste obligatii o afecteaza in mod direct si o prejudiciaza. Prin urmare, reclamanta este direct interesata in promovarea unei actiuni in anularea partiala a Deciziei Ancom mentionate, in ceea ce priveste dispozitiile considerate nelegale si prejudiciale.

Interesul reclamantei este legitim, intrucat folosul practic pe care reclamanta il urmareste a fi realizat prin introducerea actiunii este in conformitate cu legea si nu lezeaza alte drepturi si interese, fie ele ale paratei, fie publice.

Interesul reclamantei este personal, intrucat actiunea este promovata si profita subscrisei Enigma-System.Net SRL in calitate de furnizor de autorizat de retele si de servicii de comunicatii electronice si este direct interesat in anularea dispozitiilor normative pe care le contesta.

Interesul reclamantei este nascut si actual, intrucat Enigma-System.Net SRL a devenit furnizor autorizat de retele si servicii de comunicatii electronice de la data transmiterii notificarii conform art. 2, art. 5, alin. (4), (5) si art. 8, alin. (1) din Decizia Ancom nr. 987/2012, eliberandu-i-se Certificatul Tip nr. SC DEASRN-27091/11.12.2014, certificat care atesta dreptul de a furniza retele si servicii de comunicatii electronice destinate publicului. Prin urmare, avand in vedere ca dispozitiile normative din Decizia nr. 987/2012 atacate de catre reclamanta i se aplica si ii produc prejudicii materiale de la momentul la care a devenit furnizor de retele si servicii de comunicatii electronice, este clar ca interesul de a ataca aceste dispozitii prejudiciale este nascut inca de la momentul la care a devenit furnizor. Intrucat si in momentul de fata Enigma-System Net SRL este furnizor autorizat de retele si servicii de comunicatii electronice, avand obligatii intemeiate pe dispozitii din actul administrativ normativ prejudiciabil, respectiv Decizia ANCOM nr. 987/2012, criticata in parte pentru nelegalitate, este evident ca interesul reclamantei de a solicita anularea acestor dispozitii nelegale si prejudiciale este actual.

In ceea ce priveste justificarea interesului ca folos practic imediat pe care reclamanta il are pentru a justifica actiunea in contencios administrativ indreptata impotriva Deciziei ANCOM anterior mentionate, este evident ca, daca instanta va da castig de cauza reclamantei in sensul anularii capitolului 3.8 din Anexa 1 la Decizia ANCOM, reclamanta va fi scutita de costurile cu echipamentele si operatiunile de interceptare a comunicatiilor electronice, societatea dovedind astfel un real beneficiu in promovarea actiunii in justitie, fara a mai mentiona beneficiile rezultand din inlaturarea arbitrariului si neclaritatilor actului administrativ normativ mentionat emis cu exces de putere de catre ANCOM.

Interesul public

Precizam ca, in subsidiar, fiind vorba despre un act administrativ normativ care se aplica tuturor furnizorilor de retele si servicii de comunicatii electronice, solicitarea noastra privind anularea Deciziei ANCOM nr. 987/2012 vizeaza si interesul public.

Pe de o parte, este vorba despre interesul tuturor furnizorilor care sunt afectati de prevederile nelegale din decizia atacata si care, in caz de nerespectare a acestor prevederi pot suferi prejudicii materiale de pe urma aplicarii sanctiunilor contraventionale de catre ANCOM in cazul in care nu se supun prevederilor legate de interceptarea comunicatiilor, precum si costuri financiare nejustificate si oneroase cu achizitionarea echipamentelor tehnice pentru suportul si efectuarea interceptarilor si, pe de alta parte, este vorba si despre interesul utilizatorilor finali, al consumatorilor de servicii de comunicatii in general, carora li se incalca drepturile fundamentale garantate constitutional in ceea ce priveste viata intima, familiala si privata, inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondentei si proprietatea privata.

In concluzie, actiunea promovata de catre subscrisa reclamanta este justificata atat de interesul personal, cat si de interesul public, respectand atat normele de procedura civila, cat si normele speciale ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Critica ANCOM referitoare la actiunea in nume propriu a administratorului subscrisei

In ceea ce priveste critica ANCOM referitoare la faptul ca administratorul societatii reclamante se identifica cu insasi societatea si ridica pretentii in nume propriu, consideram ca aceasta este o critica nefondata care se leaga doar de aspectele literale ale textului cererii de chemare in judecata; Or, interpretarea cererii trebuie facuta in sensul calificarii acesteia ca fiind introdusa de catre societatea reclamanta prin reprezentantul sau legal, care vorbeste in numele si pe seama societatii, neconfundandu-se cu societatea. Folosirea persoanei I singular in textul cererii de chemare in judecata nu este menita sa schimbe partea in proces si nici calitatea acesteia, ci doar sa usureze exprimarea.

In ceea ce priveste cealalta critica referitoare la faptul ca reprezentantul legal al reclamantei incearca sa motiveze solicitarile facute in fata instantei prin prisma interesului a doua companii, precizam ca aceasta critica nu este valida, intrucat reclamanta nu face referire la doua companii diferite, ci la doua obiecte de activitate ale aceleiasi companii Enigma-System Net SRL, respectiv:

-Unitatea de afaceri din cadrul companiei, care furnizeaza retele si servicii de comunicatii electronice destinate publicului, pentru care reclamanta a emis notificare conform Deciziei ANCOM nr. 987/2012, si

-Unitatea de afaceri din cadrul companiei, care furnizeaza retele si servicii de comunicatii electronice destinate exclusiv pentru nevoi proprii companiei, pentru care nu exista obligatia notificarii la ANCOM, aceasta fiind considerata furnizoare de retele si servicii de comunicatii electronice de la data furnizarii efective a acestora.

Intrucat ambele unitati sau calitati ale companiei se supun obligatiilor prevazute in autorizatia generala conform capitolului 3.8 din Decizia ANCOM nr. 987/2012, reclamanta precizeaza ca dispozitiile normative a caror anulare se cere lezeaza interesele legitime si drepturile companiei Enigma-System Net SRL din ambele perspective, atat din perspectiva de furnizor de retele si servicii destinate publicului, cat si din perspectiva de furnizor de retele si servicii pentru nevoile proprii companiei.

Motivarea solicitarii suspendarii Deciziei ANCOM nr. 987/2012 pana la solutionarea cauzei pe fond

Suspendarea Deciziei ANCOM atacate este solicitata in temeiul art. 15, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 si indeplineste conditiile prevazute la art. 14, alin. (1) din aceeasi lege, cu referire la existenta cazului bine justificat si la prevenirea pagubei iminente.

In privinta cazului bine justificat, sectia de contencios administrativ si fiscal a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a admis ca pentru stabilirea existentei acestuia, instanta nu trebuie sa procedeze la analiza criticilor de nelegalitate insesi, ci doar sa constate daca exista imprejurari de fapt sau de drept care sa conduca la o indoiala cu privire la prezumtia de legalitate si executorialitate a actului administrativ a carui anulare se cere. Aceste aspecte in masura sa afecteze prezumtia de legalitate a actului administrativ ar fi: emiterea actului de catre un organ necompetent sau cu depasirea competentei, nemotivarea actului administrativ etc.

In cazul de fata, este vorba despre delegarea atributiei de legiferare catre ANCOM prin OUG nr. 111/2011, respectiv prin art. 8, alin. (1) care prevede ca ANCOM elaboreaza si actualizeaza autorizatia generala pentru tipurile de retele si de servicii, prin care stabileste conditiile in care acestea pot fi furnizate, determinand astfel drepturile si obligatiile care revin furnizorilor fiecarui tip de retea sau de serviciu, inclusiv conditiile legate de interceptarea comunicatiilor.

Avand in vedere ca sunt delegate in sarcina ANCOM atributii de reglementare care tin de exercitiul drepturilor fundamentale, este incidenta in acest context Decizia nr. 17/21.01.2015 a Curtii Constitutionale, care a retinut ca trimiterea la acte administrative cu o forta juridica inferioara legii, intr-un domeniu critic precum securitatea nationala, cu impact asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, incalca prevederile constitutionale cuprinse in art. 1, alin. (5) din Constitutie referitoare la principiul legalitatii. Prin urmare, aparenta de nelegalitate a Deciziei ANCOM atacate este demonstrata si, prin urmare, si existenta cazului bine justificat.

In privinta pagubei iminente, aceasta se traduce prin trei coordonate:

-Efectuarea costurilor cu achizitionarea echipamentelor pentru suportul tehnic adecvat operatiunilor de interceptare a comunicatiilor electronice, costuri care sunt foarte mari si care trebuie, practic, efectuate inca de la momentul autorizarii reclamantei ca furnizor de retele si servicii de comunicatii;

-Respectivele costuri cu achizitionarea echipamentelor nu sunt definite ca fiind cheltuieli deductibile, ceea ce inseamna practic pierderi pentru societatea reclamanta;

-Neachizitionarea respectivelor echipamente se poate traduce ca nerespectare a conditiilor prevazute de catre ANCOM in autorizatia generala si pot atrage amenzi in sarcina societatii reclamante, care reprezinta tot pagube materiale, in contextul in care reclamanta sustine nelegalitatea prevederilor pe care ANCOM s-ar baza in aplicarea amenzilor respective. Este evident ca o amenda aplicata de catre ANCOM intre momentul autorizarii reclamantei si solutionarea definitiva a cauzei pe fond nu mai poate fi recuperata de catre reclamanta.

In consecinta, capatul de cerere privind suspendarea aplicarii Deciziei ANCOM nr. 987/2012 pana la solutionarea pe fond a cauzei este intemeiat.

Motive pe fondul anularii Deciziei ANCOM

Capitolul 3.8 din Anexa 1 la Decizia ANCOM nr. 987/2012, implicit art. 4, alin. (2) si (3) si art. 9 din respectiva decizie, sunt criticate pentru nelegalitate din perspectiva urmatoarelor aspecte:

-Decizia este emisa in baza unei ordonante de urgenta, respectiv OUG nr. 111/2011, care contine prevederi neconstitutionale, ale caror critici de neconstitutionalitate le-am enuntat anterior, ceea ce atrage nelegalitatea prevederilor mentionate din decizia atacata.

-OUG nr. 111/2011 pe care se bazeaza decizia atacata este emisa cu nerespectarea normelor privind cazurile in care se pot emite ordonante de urgenta, implicit justificarea urgentei masurilor dispuse.

Decizia este emisa de catre ANCOM cu exces de putere, intrucat ANCOM nu este autoritate abilitata sa emita reglementari in domeniul interceptarii comunicatiilor, potrivit actului normativ de infiintare a ANCOM, respectiv OUG nr. 22/2009, aprobata prin Legea nr. 113/2010, ANCOM avand rol doar in punerea in aplicare a politicii nationale in domeniul comunicatiilor electronice, comunicatiilor audiovizuale si al serviciilor postale, inclusiv prin reglementarea pietei si reglementarea tehnica in aceste domenii, conform art. 2, alin. (1) din OUG nr. 22/2009 asa cum a fost aprobata prin Legea nr. 113/2010. Nicaieri in cuprinsul actului normativ de infiintare a ANCOM nu se vorbeste despre competenta acestei autoritati de a emite norme de reglementare in domeniul interceptarii comunicatiilor.

Mai mult, actul normativ de infiintare a ANCOM impune acesteia din urma obligatia asigurarii unui nivel inalt de protectie a drepturilor persoanelor, in special a dreptului la viata privata, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, conform art. 6, alin. (2), lit. b) din OUG nr. 22/2009, prevederi incalcate de capitolul 3.8 din Anexa 1 la Decizia ANCOM nr. 987/2012. De asemenea, este incalcat si art. 61 din aceeasi OUG nr. 22/2009 care impune ANCOM obligativitatea asigurarii transparentei, nediscriminarii si proportionalitatii in activitatea de reglementare prin promovarea unor reglementari predictibile. Arbitrariul si caracterul lacunar si evaziv al capitolului 3.8 din Anexa 1 la Decizia atacata contravine principiului legal consacrat de art. 61 mentionat anterior.

-Decizia ANCOM nr. 987/2012 este un act administrativ cu caracter normativ care este emis in executarea unui act normativ de rang superior, respectiv a OUG nr. 111/2011 care stabileste limitele de reglementare pentru actul administrativ normativ, adica decizia atacata, in sensul ca decizia atacata nu poate reglementa peste ceea ce permite actul normativ de abilitare, respectiv OUG nr. 111/2011. Or, intreg capitolul 3.8 din decizia atacata contine norme care depasesc sfera de reglementare consacrata de OUG nr. 111/2011, adaugand nepermis la prevederile actului normativ de rang superior. Cu alte cuvinte, dispozitiile continute de capitolul 3.8 criticat pentru nelegalitate nu puteau fi edictate decat printr-un act normativ de rang superior, echivalent unei legi, si nu printr-un act administrativ, fie el si cu caracter normativ, care este emis doar in executarea dispozitiilor din actul normativ de abilitare, in acest caz OUG nr. 111/2011. Avand in vedere faptul ca ANCOM este doar o autoritate administrativa, este cat se poate de clar faptul ca nu putea emite un act normativ de rang superior, deci dispozitiile continute de capitolul 3.8 mentionat nu puteau cadea in competenta de reglementare a ANCOM.

In concret, prevederile art. 3.8.3 prin care se instituie obligatia furnizorilor de a pune la dispozitia autoritatilor publice competente toate datele tehnice referitoare la operatiunile de interceptare, prevederile art. 3.8.4 prin care furnizorii sunt obligati sa puna la dispozitia autoritatii nationale in materia interceptarii comunicatiilor serverele de management al interceptarii si consolele de operare si administrare pe care le detine, prevederile art. 3.8.5 prin care furnizorii sunt obligati sa acorde sprijin tehnic autoritatii nationale in materia interceptarii comunicatiilor apar ca fiind edictate cu depasirea delegarii instituite prin art. 8, alin. (2), lit. k) din OUG nr. 111/2011, intrucat nicaieri in acest art. 8, alin. (2), lit. k) nu se vorbeste despre obligatiile inserate in capitolul 3.8 din decizia atacata, mai ales in conditiile in care numita autoritate nationala in materia interceptarii comunicatiilor nu este infiintata legal.

Mai mult, art. 3.8.6 din Anexa 1 a Deciziei ANCOM nr. 987/2012 prevede ca furnizorul de retele si servicii de comunicatii electronice are obligatia de lua masurile tehnice necesare in vederea punerii de indata in executare a autorizatiilor sau mandatelor de interceptare. Pe langa faptul ca aceasta prevedere excede delegarii permise de OUG nr. 111/2011, intra si in contradictie cu prevederile art. 100, alin. (1) din Codul de Procedura Penala care prevad ca administrarea probelor in cursul urmaririi penale si, deci, si punerea in executare a autorizatiilor de interceptare, se realizeaza de catre organul de urmarire penala. Prin urmare, punerea in executare a autorizatiilor de interceptare nu poate fi facuta de catre furnizorii de retele si servicii de comunicatii, intrucat o astfel de actiune vine in contradictie flagranta cu normele de procedura penala, care sunt de ordine publica si beneficiaza de aplicabilitate prioritara, pe langa faptul ca o astfel de actiune din partea operatorilor de comunicatii electronice ar constitui o ingerinta nepermisa in realizarea actului de justitie.

-Decizia ANCOM nr. 987/2012 a fost data cu nerespectarea normelor de tehnica legislativa continute in Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.

Astfel, este incalcat principiul ierarhiei actelor normative continut in art. 4, alin. (3) din Legea nr. 24/2000, care dispune ca actele normative date in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona. Or, dispozitiile prevazute la capitolul 3.8 din Anexa 1 la decizia atacata depasesc limitele si normele stabilite de actul normativ superior in executarea caruia a fost emisa decizia, respectiv OUG nr. 111/2011, asa cum am aratat mai sus.

De asemenea, este incalcat art. 22, alin. (1) din Legea nr. 24/2000 care dispune ca solutiile legislative preconizate prin noua reglementare trebuie sa aiba in vedere reglementarile in materie ale Uniunii Europene, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. A se vedea aici invalidarea Directivei 2006/24/CE de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene, care a retinut lipsa obligativitatii pastrarii datelor de trafic pe teritoriul Uniunii Europene. Similar, in cazul interceptarii comunicatiilor electronice, obligatie dispusa prin Decizia ANCOM atacata, se poate retine lipsa obligativitatii punerii la dispozitie a serverelor de management al interceptarii si consolele de administrare si operare pe teritoriul Uniunii Europene, inclusiv pe teritoriul Romaniei.

De asemenea, este incalcat art. 30, alin. (1), lit. c) din Legea nr. 24/2000 care dispune ca celelalte acte normative de valoare inferioara legilor, ordonantelor si hotararilor Guvernului, trebuie insotite de referate de aprobare ca documente de motivare. Rugam a se observa ca referatul de aprobare pentru Decizia ANCOM nr. 987/2012 nu face niciunde referire la interceptarea comunicatiilor care reprezinta intregul capitol 3.8 din Anexa 1 la decizia respectiva, a carui legalitate o contestam. Cu alte cuvinte, se observa ca intregul capitol mentionat referitor la interceptarea comunicatiilor nu beneficiaza de o fundamentare si, practic, de o aprobare prealabila prin referat asa cum dispune Legea nr. 24/2000.

De asemenea, este incalcat art. 39, alin. (1) din Legea nr. 24/2000 care dispune ca referirea intr-un act normativ la alt act normativ se face prin precizarea categoriei juridice a acestuia, a numarului sau, a titlului si a datei publicarii acelui act sau numai a categoriei juridice si a numarului, daca astfel orice confuzie este exclusa. Or, art. 3.8.1, 3.8.2, 3.8.4 si art. 3.8.6 din Anexa 1 la decizia atacata fac trimitere generala la conditiile legii fara a preciza nici categoria juridica a actului normativ, nici numarul, nici data publicarii, nici titlul actului, pastrand confuzia, neclaritatea si echivocul acestui capitol 3.8. In acest sens, insasi Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 17/21.01.2015 a intarit acest principiu consacrat de art. 39, alin. (1) din Legea nr. 24/2000 folosindu-l ca argument juridic in motivarea admiterii exceptiei de neconstitutionalitate a legii privind securitatea cibernetica a Romaniei.

-Prevederile art. 3.8.4 din Anexa 1 a Deciziei ANCOM nr. 987/2012, ‘Furnizorul de retele sau de servicii de comunicatii electronice va pune la dispozitia autoritatii nationale in materia interceptarii comunicatiilor (…) serverele de management al interceptarii si consolele de administrare si operare pe care le detine, in vederea asigurarii functiei de interceptare legala a comunicatiilor‘,

precum si prevederile art. 3.8.5 din Anexa 1 a Deciziei ANCOM nr. 987/2012, ‘Furnizorul de retele sau de servicii de comunicatii electronice are obligatia de a acorda sprijin tehnic autoritatii nationale in materia interceptarii comunicatiilor (…)

contravin dispozitiilor Codului de Procedura Penala, care este un act normativ de rang superior, si anume, dispozitiilor art. 100, alin. (1) care prevad ca administrarea probelor in cursul urmaririi penale se realizeaza de catre organul de urmarire penala si art. 100, alin. (2) care prevad ca in cursul judecatii administrarea probelor se face de catre instanta la cererea procurorului.

Avand in vedere ca, potrivit art. 138, alin. (1), lit. a) si b) din Codul de Procedura Penala, interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta si accesul la un sistem informatic, ca metode speciale de supraveghere sau cercetare, sunt mijloace de proba, competenta in administrarea acestora apartine organului de urmarire penala sau instantei, la cererea procurorului, conform dispozitiilor legale anterior mentionate. Nicaieri in legea de procedura penala nu se mentioneaza ca dispunerea sau administrarea interceptarii comunicatiilor sau accesul la sistemele informatice se poate face de catre autoritatea nationala in materia interceptarii comunicatiilor.

Avand in vedere ca legea de procedura penala are prioritate fata de Decizia ANCOM nr. 987/2012, conform principiilor de ierarhie a actelor normative consacrat de Legea nr. 24/2000, rezulta ca dispozitiile din decizia atacata nu pot contraveni si nici aduce modificari sau completari Codului de Procedura Penala. In consecinta, stabilirea de competente in materia interceptarii comunicatiilor in favoarea autoritatii nationale in materia interceptarii comunicatiilor prin decizia contestata apare ca fiind nelegala.

Mai mult, intr-o adresa emisa de catre ANCOM, se subliniaza faptul ca ‘autoritatea nationala in materia interceptarii comunicatiilor nu a fost desemnata potrivit legislatiei primare ori secundare din domeniul comunicatiilor electronice‘.

Adresa ANCOM intra in contradictie cu realitatea de fapt, realitate care este in contradictie flagranta cu legea, intrucat:

-Hotararea CSAT nr. 0068/2002 a desemnat Serviciul Roman de Informatii (SRI) ca autoritate nationala in domeniul interceptarii, aprobandu-se infiintarea, in cadrul sau, a Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor. De asemenea, aceeasi hotarare a CSAT a desemnat SRI ca autoritate nationala in relatiile cu operatorii.

-In Proiectul de Buget al SRI pe anul 2015, publicat pe site-ul Ministerului Finantelor Publice, in Anexa A privind politicile si programele bugetare pe termen mediu ale SRI pentru anul 2015 si perspectiva 2016-2018, la pct. 2.17

se precizeaza urmatoarele:

(…) realizarea interceptarilor si relatiile cu operatorii de comunicatii (…) Prin hotarare a CSAT, Serviciul Roman de Informatii a fost desemnat autoritate nationala in domeniul realizarii interceptarilor si al relatiei cu operatorii si furnizorii de servicii de telecomunicatii. Serviciul Roman de Informatii administreaza un sistem tehnic de interceptare unic la nivel national (…) De asemenea, in calitate de autoritate nationala, SRI asigura monitorizarea si analiza informatiilor din surse deschise (…)

Avand in vedere pct. 1 si 2 de mai sus, rezulta ca SRI a fost desemnat si recunoaste implicit prin proiectul de buget, precum si prin adresa SRI 52829/11.07.2014, ca a fost desemnat ca autoritate nationala in domeniul interceptarii comunicatiilor si al relatiilor cu operatorii si furnizorii de servicii de telecomunicatii.

Numai ca desemnarea SRI ca autoritate nationala in domeniul interceptarii comunicatiilor prin hotarare a CSAT este nelegala pentru urmatoarele motive:

-Potrivit art. 1 din Legea nr. 415/2002 privind organizarea si functionarea Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, acesta din urma este autoritate administrativa autonoma investita cu organizarea si coordonarea unitara a activitatilor care privesc apararea tarii si siguranta nationala si nu are atributii de legiferare.

-Nu exista, printre atributiile CSAT identificate la art. 4 din aceeasi Lege nr. 415/2002, atributii legate de infiintarea autoritatii nationale in domeniul interceptarii comunicatiilor si niciun fel de alte atributii legate de interceptarea comunicatiilor.

-Fiind autoritate administrativa asa cum este desemnata de lege, actele emise de catre CSAT nu pot avea alta valoare decat aceea de acte administrative, iar actele administrative sunt emise in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, or, nu exista nicio lege care sa desemneze SRI ca autoritate nationala in domeniul interceptarii comunicatiilor.

In consecinta, hotararea CSAT mentionata, prin care se desemneaza SRI ca autoritate nationala in domeniul interceptarii comunicatiilor, apare ca nelegala, fiind emisa cu exces de putere.

Mai mult, daca ar fi sa acceptam ca SRI este autoritate nationala in domeniul interceptarii comunicatiilor potrivit hotararii CSAT mentionate, ar rezulta ca trimiterea pe care art. 3.8.4 si 3.8.5 din Anexa 1 la Decizia ANCOM nr. 987/2012 o fac la autoritatea nationala in domeniul interceptarii comunicatiilor este, in fapt, trimiterea la Serviciul Roman de Informatii.

Pe cale de consecinta logica, ar rezulta ca furnizorul de retele si servicii de comunicatii electronice este obligat sa puna la dispozitia SRI serverele de management al interceptarii si consolele de administrare si operare pe care le detine, in vederea asigurarii functiei de interceptare legala a comunicatiilor si de a acorda SRI sprijin tehnic in acest scop.

Aceasta concluzie la care ne coduce interpretarea art. 3.8.4 si 3.8.5 din Anexa 1 la Decizia ANCOM nr. 987/2012, in coroborare cu cele mentionate la punctele 1 si 2 de mai sus, este in vadita neconcordanta cu prevederile Codului de Procedura Penala in materie de probatiune, prevederi care au prioritate in ierarhia normativa si care dispun ca entitatile abilitate sa administreze interceptarea comunicatiilor ori a oricarui tip de comunicare la distanta, precum si accesul la sistemele informatice sunt organele de urmarire penala si instantele, la propunerea procurorilor, nefacandu-se vorbire nicaieri de vreo competenta minima in acest sens a SRI sau a oricarei alte autoritati nationale in domeniul interceptarii comunicatiilor.

Un argument in plus ca aceasta autoritate nationala in domeniul interceptarii comunicatiilor ar trebui sa fie infiintata prin lege organica il constituie si faptul ca, inca din 2007, este blocat in Parlamentul Romaniei proiectul de lege privind infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Interceptarea Comunicatiilor, in baza caruia ar urma sa fie infiintata aceasta autoritate ca autoritate informativa, cu personalitate juridica, autonoma si independenta fata de orice alta autoritate a administratiei publice, supusa doar controlului Parlamentului, cu competenta pe teritoriul Romaniei, unica si exclusiva in domeniul interceptarii comunicatiilor. In consecinta, rolul, implicarea si controlul SRI in ceea ce priveste interceptarea comunicatiilor ar disparea, ceea ce explica blocarea,sine die, a acestui proiect de lege in Parlamentul Romaniei.

Pentru toate argumentele anterior mentionate, consideram ca prevederile art. 4, alin. (2) si (3), art. 9 din Decizia ANCOM 987/2012 si capitolul 3.8 Interceptarea comunicatiilor din Anexa 1 la Decizia ANCOM nr. 987/2012 sunt nelegale si trebuie anulate de catre instanta de contencios administrativ”.

*Cititi aici integral Concluziile scrise ale avocatului Ciprian Raducu, aparatorul SC Enigma-System.Net SRL in procesul cu ANCOM

*Cititi aici cererea de interventie principala formulata de SRI

Autor: Alex Puiu

Sursa: Lumea Justitiei

 

Related Posts

One Response “SE CLATINA “STATUL DE DREPT” – Curtea de Apel Bucuresti este chemata sa constate ca SRI ne intercepteaza fara a avea o baza legala, asa cum a sugerat si CCR in decizia de neconstitutionalitate a Legii securitatii cibernetice”

  1. anonim says:

    Toate SRI-urile si omoloagele lor care se respecta de pe mapamond” au fost intotdeauna stat in stat.
    Serviciile secrete fac si desfac presedentii, guverne, marile afaceri, contrabanda cu droguri si arme, manipularea maselor … fara ei nu misca nimic in nici-o tara din lume.
    Serviciile controleaza politica, afaceri, politie, armata, presa … in oricare tara din lumea asta.
    Serviciile au informatii si dosare despre toti, indiferent ca este vorba de presedintele SUA sau de un simplu cetatean din Romania. Dar dosarele sunt tinute in sertar, pentru santaj. Iar atunci cand sunt scoase unele dosare pentru a trimite cativa politicieni sau afaceristi la inchisoare, scopul este tot manipularea opiniei publice, precum si manipularea prin frica a celorlalti ramasi liberi.
    Cu ajutorul serviciilor secrete romane a fost tradata si vanduta Romania.
    Cu ajutorul lor am ajuns o colonie de sclavi saraci si/sau indatorati la banci si la tot felul de institutii financiare.

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss