Stimate domnule judecător,
Reprezentați o instituție compromisă. CSM a demonstrat în ultimii ani că, departe de a fi o pârghie obiectivă în reglarea mecanismelor ce ar trebui să asigure echilibrul și echidistanța justiției în raport cu celelalte puteri în stat, s-a modelat și organizat tot mai mult ca un instrument de putere personală al lui Traian Băsescu. Doamnele Hăineală și Ghica au politizat această instituție , aservind-o unui regim criminal, până la punctul la care au generat revolta întregii bresle. Puțin le-a păsat! Aveau spate puternic! Deși Ghica și Dănileț au fost revocați de Adunarea Generală a Magistraților, gașca i-a păstrat în funcții pentru că erau utili prin lipsa lor de principii și scrupule.
Rețineți: ei au fost revocați statutar și menținuți abuziv. Nu v-am auzit cerându-le demisiile, cum o faceți astăzi cu Primul Ministru al României care nu se abate nici de la Constituție nici de la vreo lege în vigoare refuzând să plece din funcție pentru că un procuror l-a pus sub acuzare.
Deși reprezentați o instituție compromisă, deși nu ați luat poziție publică față de abuzurile de politizare la care colegii dumneavoastră v-au făcut complice prin apartenență de grup, vă adresez totuși aceste rânduri pentru că ați fost, la un moment dat, autorul unui gest admirabil: ați scris un email intern, care abia zilele acestea a ajuns și la cunoștința mass media.
Acest email denotă, totuși, germeni de frământare morală care vă umanizează și vă dau dreptul la atenție socială, la prezumția de bună credință.
Vreau să comentez câteva dintre argumentele dumneavoastră care cred că denaturează realitatea situației la care vă referiți.
Începeți cu o afirmație plină de autoimportanță și triumfalism: „ Justiţia şi-a asumat rolul de a schimba România în bine. O face zi de zi”.
Deodată situați justiția, axiomatic, deasupra celorlalte instituții / puteri, de parcă parlamentul, guvernul, președinția nu ar avea ca menire același lucru: să schimbe țara în bine. Apoi confundați asumarea cu menirea. Asumarea presupune voință individuală. Personificați justiția? Cine și-a „ asumat” în numele ei „schimbarea României în bine”? Traian Băsescu? Laura Kovesi? Livia Stanciu? Toți, în parteneriat, ca un balaur cu trei capete? Cât despre menire, exprimarea corectă ar fi fost „menirea justiției este…”. Ați evitat însă exprimarea asta, mai potrivită unei instituții, pentru că ea egalizează; ceea ce, în cazul demonstrației pe care o urmăreati, nu era suficient de convingător. Nu, justiția nu este o supraputere care „să-și asume”, peste capul celorlalte puteri ale democrației, să facă ce consideră EA că e bine, inclusiv să-și bată joc de principiile democratice. Câtă vreme Traian Băsescu, Vasile Blaga, Cătălin Predoiu, Sorin Blejnar, Ioan Oltean zburdă în libertate cu zecile de milioane de euro furați de la bugetul de stat, fără ca justițiabilii de la DNA și CSM să se sinchisească măcar, câtă vreme Mariana Rarinca, devenită caz național, este tratată ca un dușman al justiției și, implicit, al națiunii, iar Livia Stanciu, torționara ei, pozează în cariatidă a acestei justiții care „și-a asumat rolul de a schimba România în bine”, toată afirmația dumneavoastră este doar pledoarie găunoasă.
Mai departe, apelați la un truc de negociere din abecedarul barterului cu concesii: îți fac o concesie mică, pentru a-ți cere una mare. Recunoașteți o serie de neajunsuri ale justiției (nu pe cele mai grave) și acceptați generos că „justiţia trebuie să-şi facă curat în propria ogradă. Şi are această capacitate ca şi instrumentele de a o face, vă asigur de acest lucru”. După care, vă grăbiți să cereți în schimb: „Domnule Prim ministru, fac apel la domnia voastră, cu atât mai mult cu cât aţi fost magistrat şi cunoaşteţi valorile intrinseci ale justiţiei şi statului de drept, în a întări capacitatea democraţiei româneşti de a rezista trecătoarelor interese meschine şi de grup”.
Să ne oprim o clipă aici: dacă Victor Ponta nu-și dă demisia pentru că ar fi sclavul „trecătoarelor interese meschine și de grup”, ce putem spune despre CSM în ansamblul său și despre unii membri marcanți ai săi, care rezistă în continuare pe poziții, după ce au fost implicați în redactarea eratei CCR și salvarea lui Traian Băsescu de la suspendare, în totalul dispreț al voinței poporului român? Nu se numește asta dublă măsură? Nu discreditează asta total pe orice susținător al așa zisei justiții independente care, departe de a fi oarbă, este scandalos de selectivă? Chiar vă simțiți confortabil, din punct de vedere al eticii dumneavoastră de moralist (căci asta faceți prin scrisoarea deschisă adresată primului ministru, morală partizană), să cereți cuiva să facă un gest pe care dumneavoastră înșivă și instituția în numele căreia vorbiți nu l-ați făcut la timpul potrivit și într-o situație mult mai gravă?
Dacă legile, Constituția, nu-l pot obliga pe Victor Ponta să demisioneze, spuneți dumneavoastră că ar trebui să-l oblige respectul față de justiție, față de statul de drept. Nu v-am văzut însă având aceleași pretenții (de a demisiona pentru că subminează încrederea în justiție) de la doamna Livia Stanciu, care angaja plină de candoare judecătorii ÎCCJ într-un parteneriat cu procurorii DNA, descalificant pentru ideea de dreptate și echidistanță, și nici de la doamna Laura Kovesi, că a contestat în anulare o decizie definitivă a Curții de Apel, dovedind astfel neîncredere în sistem și un nemăsurat orgoliu, profund dăunător împărțitorilor de dreptate cu vocație, nu doar cu diplomă.
Ar mai fi multe de spus pe marginea scrisorii dumneavoastră deschise către primul ministru dar cred că am semnalat destule aspecte prin care vă abateți de la pricipiul cardinal al măsurii unice în justiție, ca să pot încheia cu următoarea recomandare:
Dacă, într-adevăr, sunteți stăpânit de „dorinţa de a salva democraţia şi statul de drept din România” (cum singur vă exprimați), faceți ceea ce depinde de dumneavoastră în interiorul bolnavei structuri pe care o reprezentați și vindecați-o! Depuneți mărturie și probe că CSM a fost implicat, profund ilegal și imoral, în deturnarea rezultatelor referendumului din 2012, că a apărat un infractor, prelungind dezastrul țării cu încă trei ani, și vă veți câștiga astfel dreptul de a da lecții și în afară. Deocamdată sunteți în situația de a fi considerat partizan, propagandist și demagog, chiar dacă, la limită, ideile pe care le susțineți ar rezista într-o lume a principiilor absolute.
Cu speranța de a nu mă fi adresat unui perete folosit ca afișier, al dumneavoastră, cu tot respectul,
Contele de Saint Germain
Sursa: Contele de Saint Germain
Adauga comentariu