C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Sa incetam sa discutam ca despre o alta tara!

Impresia mereu mai coplesitoare este, chiar si pentru simplul spectator la dezbaterea politica din Romania, ca se discuta despre o cu totul alta tara. Cu un evident ultim acces de naivitate, personal am crezut ca dezbaterea care lasa o asemenea impresie este o coada a campaniei electorale nesfarsite care a monopolizat agenda in ultimii doi ani. Dar nu!

Pe cand te asteptai ca odata cu terminarea campaniei electorale sa se treaca la problemele reale ale tarii, discutia ca despre o alta tara continua si parca suna si mai fals, avand in vedere ca nu se mai deceleaza nici o miza, totul fiind de o gratuitate sau de o demagogie la fel de terifiante.

Exista un noian de teme in legatura cu care dezbaterea politica da impresia ca politicienii si chiar si unii analisti discuta nu despre Romania, ci despre o alta tara. Sunt multe teme politice, dintre care la loc de frunte asezarea rezultatului alegerilor in matricea unor doctrine politice sau inscrierea unor masuri preconizate de partide pe articulatia acestor doctrine.

Pe cand stanga-dreapta in Romania reala este o biata devalmasie clientelara! In plan economic, se atinge probabil paroxismul. Se discuta intens despre constrangerile bugetului, dar si despre alternativele – tineti-va bine, liberale sau social-democrate! – la modul in care a fost conceput.

In cadrul puterii, se fac presiuni prin care unii incearca sa smulga macar ceva de la altii tot de-ai lor. Din opozitie, s-au facut amendamente privind alocari suplimentare care mai de care mai minunate, toate fara insa acoperire in resurse.

Ma rog, jocul democratic vibreaza! Firmele cu capital autohton cer masuri anticriza si chiar elaboreaza asemenea masuri in atentia celor de la guvernare. Sindicatele ameninta cu proteste daca restrangerile preconizate de guvern nu sunt indulcite.

Inca si mai si! Se anunta revenirea economiei si reluarea creditarii. Banca Nationalaintervine si ea micsorand dobanda de referinta si sugereaza ca astfel bancile au toate conditiile de a invigora creditul, cu consecintele corespunzatoare asupra activitatii economice.

Lista ar putea continua. Se discuta intens, in supozitia ca avem o tara, o economie si ca depinde de noi cum ne chivernisim, cum punem la lucru institutiile, cum folosim parghiile, cum implementam strategiile pentru a trece hopurile si a iesi din criza. Realitatile de fapt sunt ocolite.

Nimeni nu spune explicit – nici cei de la putere si nici macar cei din opozitie – ca programul de guvernare nu este al unora de-ai nostri, ci este cel prescris de FMI.

Si ca toate discutiile, cu amendamente sau fara amendamente, sunt degeaba.Nimeni nu spune deschis ca de fapt toate sectoarele de forta si de profitabilitate din economie sunt in mana capitalului strain si ca, in asemenea conditii, decizia in mod firesc, potrivit insusi principiului capitalist al proprietatii, apartine capitalului strain.

Si ca, astfel, in economie se face ceea ce acesta spune, pentru ca guvernul, dupa ce statul a cedat catre capitalul strain toate pozitiile strategice, nu mai are decat capacitati limitate de actiune si implementare.

Guvernul poate muta eventual de la un minister la altul anumite alocari de resurse – si, vai, ce mai discutii pline de dedesubturi politice starneste acest lucru! – sau poate prevedea resurse pentru schimbari de borduri – si, vai, ce fericiti sunt cei ce le primesc, caci in acest fel se mai pot absorbi in interese clientelare niscai fonduri publice! Dar atat!

Guvernul nu mai are nici caderea, nici puterea de a schimba eventual statutul de tara bananiera al Romaniei sau de a modifica ceva strategic in economie pentru interesele nationale pe termen lung.

Nimeni dintre politicieni nu spune deschis ca bancile straine din Romania fac ce vor, ca urmeaza politica Bancii Nationale doar daca vor, iar altfel o budeaza cat pot si va vor relua creditarea numai daca stafurile lor din strainatate vor decide asa, din interese globale care n-au nici o legatura cu Romania.

Si nimeni dintre politicieni nu spune macar un cuvintel ca imprumutul de la FMI a fost contractat la presiune externa pentru a aduce in tara finantare la dispozitia firmelor straine ramase fara finantare in conditiile crizei din partea mamelor lor din Occident.

Si ca, pentru acest scop, statul roman s-a imprumutat de fapt in 2009 la concurenta a trei deficite bugetare, spre a finanta evident doar unul! Expresia poate cea mai dramatica a dependentei caraghioase a Romaniei de capitalul strain este legata de ceea ce indeobste se numeste expunerea financiara straina fata de Romania.

Exceptand-o pe cea in investitii directe straine, care constituie afaceri derulate pe bani straini in Romania si care au o anumita stabilitate, expunerea financiara straina pe Romania, constand in bani adusi din strainatate de catre subsidiarele firmelor straine din Romania pentru expansiune pe piata locala, este de vreo 60 miliarde euro, din care peste o treime reprezinta expunere pe termen scurt, adica extrem de volatila si instabila, care nu constituie altceva decat bani adusi din strainatate in Romania nu pentru investitii (caci nu se pot face investitii din imprumururi pe termen scurt), ci pentru speculatii pe curs si pe dobanzi.

Daca firmele bancare si nebancare care detin aceasta expunere se decid, din motive ce pot fi diverse mai ales in conditii de criza, sa-si reduca expunerea pe Romania sa zicem cu 15% inseamna ca din Romania urmeaza sa iasa circa 10 miliarde euro, ceea ce poate narui leul, chiar daca Romania si-a luat toate masurile spre a-l apara, statul restrangandu-si cheltuielile si punand si populatia sa-si reduca nivelul de viata.

Si asta pentru ca ceea ce poate Romania, cu oricata bunavointa, sa stranga cureaua reprezinta mai nimic pentru a compensa ravagiile pe care le poate face capitalul strain! Este o simpla diferenta de dimensiune!

Ilie Serbanescu
sursa: bloombiz.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss