Românul care îi pregătește pe americani pentru viitor: ”E foarte posibil ca rasa umană să devină o rasă de sclavi”

Dan Cautiș a plecat din România în anii ’80. Fost profesor la Universitatea Politehnică din București, Cautiș a trecut prin managementul unor companii precum Maxtor, Seagate sau Western Digital, și a predat, în cadrul Universității Georgetown, din Washington, SUA, cursuri despre transumanism, singularitate și impactul evoluției tehnologice asupra oamenilor. Noi am vorbit cu el într-o încercare de a afla încontro se îndreaptă omenirea, doar pentru a ajunge la concluzia că omenirea, așa cum o știm în prezent, nu va mai exista pentru mult timp. 

Pe Dan Cautiș l-am întâlnit în biroul Qualitance de la Piața Eroilor, într-o sală de ședințe puternic luminată. Stătea tăcut la laptop, iar când m-am prezentat, a reciprocat cu un zâmbet cald și cu un ”nice to meet you”. Presupunând că ar urma să fac interviul în limba engleză, m-am conformat, dar profesorul și-a schimbat instant discursul și m-a întrebat, în românește, dacă nu vreau să facem interviul în limba maternă.

Privind cu interes către mine, parcă aflat în fața unei săli pline în care un student tocmai a pus o întrebare, Cautiș începe să-mi vorbească despre transumanism. ”Transumanismul este o mișcare intelectuală care a luat amploare în ultimul timp. E o mișcare foarte răspândită printre oamenii care, din punct de vedere intelectual, au trecut la o altă fază al felului în care privesc viitorul”, spune el.

Mișcarea transumanistă propune evoluția forțată a omului prin tehnologii diverse. De ce să mai așteptăm câteva milioane de ani ca natura să ne ducă la următoarea versiune de Homo Sapiens Sapiens când ne putem crea singuri uneltele necesare evoluții? Se pare că această mentalitate prinde din ce în ce mai mult teren, iar popularizarea ei în filme și literatură SF a ajutat considerabil la acest lucru. Totuși, Cautiș spune că transumanismul s-a născut datorită celui de-al Doilea Război Mondial. Mai exact, datorită avansului tehnologic din acea perioadă. Atunci s-a schimbat și modul în care oamenii priveau viitorul.

”Când vine vorba despre cum privește lumea viitorul, ce se întâmplă de patru cinci decenii este foarte diferit. Până acum, omenirea nu avea aceste viziuni asupra viitorului. Gândirea oamenilor era foarte religioasă, tindeau spre Dumnezeu și nu își făceau probleme privind viitorul – era clar care era viitorul, era determinat. După cel de-al Doilea Război Mondial, s-a întâmplat ceva major. A fost și partea de science ficition , dar și faptul că tehnologia s-a dezvoltat extraordinar de mult. S-au dat foarte multe fonduri în această direcție”, explică profesorul.

Unul dintre cuvintele preferate ale transumaniștilor, unul pe care l-am auzit din ce în ce mai mult în ultima vreme, este ”singularitate”. ”Recent, oamenii au observat că tehnologia avansează și, așa cum spune unul dintre promotorii transumanismului, Ray Kurzweil, ea avansează exponențial. Această idee este esențială în transumanism. Dacă noi acceptăm că tehnologia avansează exponențial, atunci, din punctul lui de vedere, există o confluență de trei domenii mari ale tehnologiei – genetica, inteligența artificială, nanotehnologie – care va crea premizele unei posibilități ca viitorul să fie complet diferit de ce am crezut până de curând. El numește asta «singularitate»”.

Ce este, totuși, ”singularitatea”? De câte ori sunt nevoit să o explic, folosesc definiția cea mai apropiată mie: momentul în care inteligențele artificiale vor depăși mintea umană. Dar acesta este doar unul dintre scenariile propuse și gândite de transumaniști.

Cautiș spune că originea aceastui cuvânt stă în matematică. ”Noțiunea de «singularitate» vine din matematică. Este vorba despre funcții continue, care pot fi descrise cu ușurință, dar care, din cauza unei singularități, proprietățile nu mai pot fi descrise. Transumaniștii cred că se va ajunge la «singularitate», moment în care o inteligență superioară va putea să creeze o situație complet diferită de ce s-a întâmplat până acum”, spune el.

Practic, singularitatea este momentul în care orice predicție despre viitor va fi anulată din cauza unui eveniment care creează o realitate cu totul și cu totul nouă. Singularitatea va veni (sau nu) în momentul în care omenirea nu va mai avea principalul factor de decizie privind viitorul său, dar asta nu ar trebui să ne sperie neapărat, însă nici nu înseamnă că nu ar trebui să ne gândim la acel moment.

Utopie sau distopie?

”Din punctul de vedere al transumaniștilor, există mai multe moduri în care oamenii își vor putea depăși condiția biologică. Dacă George Orwell (”1984”) și Aldous Huxley (”Minunata lume nouă”) își imaginau un viitor sumbru pentru umanitate după ce au reușit să anticipeze cumva progresul tehnologic, acum, transumaniștii sunt mai optimiști. Există persoane care încearcă să găsească consecințele negative și există o dezbatere între pesimiști și optimiști”, spune Cautiș.

Cu toate că vorbește cu entuziasm despre aceste teme, alergând prin ele ca și cum le-ar fi dezbătut de un milion de ori, profesorul de origine română se oprește contemplativ de fiecare dată când îi cer un răspuns concret.

”Sunteți un optimist sau un pesimist? Credeți că ne îndreptăm către o distopie?”, îl întreb curios. ”Eu cred că depinde de noi. După cum a zis și Aristotel, «nu există viitor, viitorul se creează»”, îmi spune el.

”Genetica, dintre toate, potrivit lui Francis Fukuyama (n.red. sociolog și politolog), este cea mai periculoasă. Aici poate fi vorba despre o amenințare subsersivă. Fukuyama aseamănă amenințarea genetică cu cea nucleară. Toate îmbunătățirile au și un efect, dar nu poți spune nu acelor îmbunătățiri”

”Se va întâmpla singularitatea?”, contiuu, la fel de curios. ”Nu aș vrea să dau un răspuns definitiv. Un fost antrenor de baseball din Statele Unite, care a murit anul trecut, era privit ca un filosof și avea două vorbe foarte interesante: «it’s hard to make predictions, especially about the future» (n.red. – E greu să faci predicții, în special legate de viitor) și «the future ain’t what it used to be» (n.red. – Viitorul nu mai e ce a fost). Cam asta e ideea, din punctul meu de vedere. Oamenii au mult mai multă încredere că viitorul poate să fie drastic schimbat din cauza acestor evoluții tehnologice. Am să încerc să fiu cât se poate de precis, dar fiind vag în același timp: e posibil să se întâmple singularitatea. Sunt câteva puncte din viziunea transumaniștilor cu care sunt în contradicție, dar în mod sigur vor fi transformări extraordinare din punct de vedere tehnologic, iar acestea se vor produce foarte rapid. Părerea mea este că transumaniștii sunt prea optimiști în ceea ce privește intervalul de timp în care se va întâmpla asta. E posibil să dureze ceva mai mult”, răspunde Cautiș.

Nu l-am întrebat pe Cautiș dacă este un adept al mișcării transumaniste, dar pare doar un observator neimplicat, un om care vrea să fie pregătit, în cazul în care personalitățile vocale afiliate transumanismului au dreptate. Liderii mișcării transumaniste susțin că în 20-25 de ani vom asista la singularitate, însă Cautiș este sceptic. ”Durata de 20 de ani îți oferă suficient timp ca tehnologia să evolueze suficient încât predicțiile tale să se adeverească, dar, în același timp, este și perioada după care ai ieși la pensie și atunci nu mai contează în cazul în care nu ai dreptate. Cu toate astea, până la finalul secolului sigur se va întâmpla ceva”, spune râzând.

La urma urmei, tehnologiile există chiar și acum și devin din ce în ce mai accesibile. Iar când iei în considerare faptul că Internetul îți arată orice, de la cum să plantezi o floare până la cum să-ți modifici singur ADN-ul, începi să realizezi că, vorba lui Cautiș, ”sigur se va întâmpla ceva”.

Modificarea genelor, emularea creierului sau implanturile robotice?

Am vorbit cu profesorul despre modalitățile în care omul poate ajunge la următorul prag al evoluției, la ”posthuman” (n.red. – postoameni) cum îl numesc transumaniștii, dar și efectele fiecărei modalități în parte. A ținut să vorbească întâi despre modificarea genetică. ”Genetica, dintre toate, potrivit lui Francis Fukuyama (n.red. sociolog și politolog), este cea mai periculoasă. Aici poate fi vorba despre o amenințare subsersivă. Fukuyama aseamănă amenințarea genetică cu cea nucleară. Toate îmbunătățirile au și un efect, dar nu poți spune nu acelor îmbunătățiri”, explică el, dând exemplu efectele adverse ale unor medicamente: dacă un bolnav de depresie ia Prozac, nu va mai fi deprimat, dar nu va mai fi nici el însuși, iar asta nu îl va împiedica să ia medicamentul în continuare.

Cautiș crede că este foarte posibil, din punct de vedere tehnologic, să ne îndreptăm către distopia din ”Minunata lume nouă”. ”Întrebarea este: vrem să ajungem acolo? Unii spun că nu ar trebui să ne pese, că vom găsi soluții. Ceilalți spun că ar trebui să încercăm din start să nu ajungem acolo”.

”Ideea este că vrem să îi facem pe oameni mai buni, nu știu dacă e o idee bună să desființăm complet omenirea. Acești postoameni – nu știm ce vor fi. Ar putea fi binevoitori, dar ar putea fi și răuvoitori față de oamenii obișnuiți. Fukuyama mai spune că ar trebui să vedem cum a evoluat omenirea față de alte animale. E foarte posibil ca rasa umană să devină o rasă de sclavi”, spune cu o urmă de îngrijorare în glas.

”Este foarte multă știință la dispoziția oricui, iar dacă s-au făcut arme nucleare din greșeală, așa se poate face și asta. Trebuie să ne gândim cum să reglementăm asta. Dacă societatea nu se uită și nu vrea să audă de așa ceva, cineva va lua deciziile în locul ei, fie un birocrat, fie unul dintre biohackeri și vom fi puși în fața unui fapt împlinit și nu vom mai putea face mare lucru”

Și, dacă trăiați cu impresia că modificare genetică a oamenilor este încă de domeniul SF, înseamnă că nu ați auzit despre metoda CRISPR. ”Acum trei-patru ani, dacă vorbeam despre modificarea ADN-ului, ziceam că va mai dura mult, că e extraordinar de complicat. De atunci, printr-un noroc extraordinar, niște cercetători japonezi au observat că există niște bacterii care fac tocmai asta, care intrau viruși și le modificau ADN-ul pentru a-i ucide. Niște oameni de știință de la Berkley și de la Harvard au transformat un mecanism de ucidere în unul de editare a ADN-ului. Lumea se aștepta să dureze 30-40 de ani. Sunt enorm de mulți oameni creativi și enorm de multe fonduri care se duc în această direcție”, spune el.  Deja există oameni de știință care vor să modifice genetic oameni, animale și plante pentru a-i face rezistenți la condițiile aspre de pe alte planete. Practic, aceștia propun ca, în loc să încercăm să teraformăm planetele din vecinătatea noastră, să creăm rase noi, capabile să profite de mediile deja existente.

Alte teorii ale transumaniștilor fac referire la concepte cu care suntem mai familiarizați. De exemplu, Ray Kurzweil, amintit mai sus și de Dan Cautiș, este unul dintre cei mai vocali promotori ai transumanismului. Este, de asemenea, și unul dintre cei mai importanți experți din domeniul inteligenței artificiale, și emite des opinii privind viitorul omenirii. De exemplu, el crede că, până în 2030, creierul uman va fi conectat la cloud și că nanoroboții implantați direct în creier ne vor transforma în semizei. Tot el spune că anul 2029 va fi anul în care roboții vor ajunge la același nivel de inteligență ca oamenii.

”Transumaniștii sunt foarte supărați pe trupul omenesc. Sunt foarte radicali în declarațiile lor. Spun că natura s-a comportat mizerabil cu trupurile noastre și trebuie să ne facem viitorul noi înșine”, spune Cautiș, încercând să explice eforturile științifice alte transumaniștilor.

O altă posibilitate văzută de transumaniști, spune Cautiș, este emulația totală a creierului. Ei propun vitrificarea unui creier uman și felierea lui la nivel de nanometru. Acea felie ar trebui pusă la microscop și scanată. Un software ar trebui apoi să reconstituie o imagine 3D, în detaliu, a creierului. Dacă totul decurge cum trebuie, ”apeși un buton și se trezește conștiința în computer”. ”Sunt oameni foarte bogați care suferă de cancer și care propun să fie înghețați și apoi reanimați în formă artificială.”

Dmitri Istkov, un mogul media din Rusia, nu suferă de cancer, dar este convins că va reuși, la un moment dat să își transfere conștiința într-un corp robotic. a împărtășit planurile sale de a crea întocmai o astfel de tehnologie, întâi printr-un robot controlat de creierul uman, apoi prin transferarea efectivă a creierului uman într-un robot humanoid.Ultimul pas ar fi încărcare unei conștiințe umane într-un creier artificial. Itskov crede că toate acestea vor fi posibile în maximum 30 de ani. 

Cautiș a vorbit și despre posibilitatea ca inteligența artificială să preia controlul. Cu toate că în acest moment nici măcar nu se apropie de inteligența umană, în cazul în care va ajunge la acel nivel, este posibil să se reproducă la infinit și să dea naștere unui SAI – Super Artificial Intelligence, iar consecințele sunt inimaginabile.

Unde e limita și de ce e importantă implicarea societății

În afară de magnați, agenții guvernamentale, corporații și oameni de știință de la diverse universități, mai există o categorie de oameni care experimentează diverse metode pentru a trece la următorul nivel al evoluției. Se numesc biohackeri și își implantează cipuri, magneți și senzori sub piele. O fac în garaje și în cabinete nespecializate și au format comunități atât online, cât și offline.

Cel mai probabil, acești biohackeri vor face curând și experimente genetice. Trecând peste încercarea unui profesor universitar care și-a implantat o a treia ureche pe antebraț, modificările genetice ar putea fi duse la cu totul alt nivel datorită costurilor reduse pe care le presupune metoda CRISPR. Oricine își poate comanda un kit de pe Internet, iar tutoriale se găsesc la tot pasul.

În acest context, l-am întrebat pe Cautiș dacă postomul va lua naștere într-un laborator finanțat de un guvern sau în casa unui pasionat de genetică și de tehnologie, la fel cum a luat naștere într-un garaj și Mac-ul, computerul care a creat o adevărată revoluție. ”Este foarte multă știință la dispoziția oricui, iar dacă s-au făcut arme nucleare din greșeală, așa se poate face și asta. Trebuie să ne gândim cum să reglementăm asta. Dacă societatea nu se uită și nu vrea să audă de așa ceva, cineva va lua deciziile în locul ei, fie un birocrat, fie unul dintre biohackeri, și vom fi puși în fața unui fapt împlinit și nu vom mai putea face mare lucru”, avertizează profesorul.

Și, cu toate că majoritatea progresului tehnologic și științific din ultimul timp este îndreptat către rezolvarea unor probleme de sănătate – de exemplu, vindecarea paraliziei sau redarea vederii persoanelor oarbe – Cautiș crede că trebuie setat un prag peste care să nu trecem. ”Întrebarea este: unde e limita? Unde ar trebui să ne oprim? Societatea trebuie să decidă asta. O problemă tehnologică intelectuală se transformă într-o problemă socială, iar atunci apar complicații”, spune el.

”Ceva se va întâmpla și dacă nu ești informat, cineva va lua deciziile importante în locul tău”, conchide acesta.

Studenții de la Facultatea de Cibernetică l-au impresionat pe Cautiș

Cautiș s-a aflat în România la invitația Qualitance, o companie de consultanță și testare software din România care are aproximativ 150 de angajați. Radu Constantinescu, Managing Partner al companiei a vorbit cu Playtech despre proiectul prin intermediul căruia studenții de la Facultatea de Cibernetică din cadrul ASE au intrat în contact cu domnul Cautiș. A fost vorba despre un curs organizat în afara curiculei. ”În fiecare an investim în două-trei evenimente de genul acesta. Obiectivul a fost să oferim atât o parte concretă, hands-on, de dezvoltarea unor soluții web folosind cele mai noi tehnologii Java Script, cât și o viziune out of the box, foarte avangardistă, asupra lucrurilor, astfel încât studenții să înțeleagă ce potențial există pe zona de tehnologie într-un viitor nu foarte îndepărtat”, declară Constantinescu. ”La Qualitance, încercăm să folosim cele mai noi tehnologii pentru a crea niște produse software care să ne ducă un pas mai înainte”, mai spune el.

”Studenții mi s-au părut foarte străluciți și extraordinar de deschiși și, cu toate că unii dintre ei nu au mai avut de a face cu transumanismul, au început imediat să facă comentarii. De exemplu, când am vorbit despre «whole brain emulation», au priceput imediat niște urmări care nu au de a face cu tehnologia. Am fost extraordinar de impresionat de cât de repede au prins aceste lucruri, mai ales că nu era vorba despre un curs pe care ei trebuiau să îl învețe pentru vreun examen”, își amintește Căutiș despre cursurile susținute în fața studenților români.

Profesorul apreciază și modul în care companii precum Qualitance își aleg angajații, punând accent pe gândirea critică. ”Lucrătorii din ziua de azi, cei angajați la companii precum aceasta sunt numiți «knowledge workers» (n.red. – angajați care își folosesc cunoștințele). Asta este exact opusul a ceea ce se întâmpla în urmă cu 50 de ani. Atunci, ideea era ca angajații să fie, în primul rând, disciplinați, să urmărească foarte precis indicațiile și să execute fără greșeală. Teoria asta nu mai are niciun fel de valabilitate în tipul de design și produse la care lucrează această companie”.

Sursa: Playtech.ro