Motto- direct din gura păcătosului: “Au și liderii (de sindicat) vina lor. S-au cam îmburghezit și ei, nu poți să faci sindicalism cu burta plină.” (Miron Mitrea)
De la bun început trebuie să înțelegeți ceva: niciun patron, niciun angajator nu va plăti mai mult dacă poate sa nu o facă. Chiar dacă nu e, poate, normal, este însă în legea firii umane. Singura diferența între dreapta și stânga românească este următoarea: Dreapta a folosit forța pentru anihilarea sindicatelor, fie la propriu prin poliție și jandarmerie, fie DNA, Parchet și chiar “Justiție” in timp ce Stânga a fost mai subtilă, dar mult mai nocivă pentru că, în fapt, a dus la aruncarea în derizoriu a mișcării sindicale în România prin atragerea liderilor săi în politică și culmea, transformarea acestora chiar și în patroni.
Rezultatul este același: anihilarea mișcării sindicale. Și atunci, cine și cum să mai lupte pentru drepturile angajaților în România?Cine si cum sa mai lupte pentru Romania? Cel mai interesant aspect care se observă uitându-ne în istorie e că adevărata dezvoltare economică, în favoarea angajaților cat și a angajatorilor (!!!), nu cea umflată artificial de burse, a fost posibilă atunci când au existat puternice mișcări sindicale.
Mai mult, apariția și dezvoltarea clasei de mijloc este strâns legată de apariția sindicatelor si de activitatea lor. Vom mai suporta abuzurile măsurilor de austeritate care atentează la integritatea acestui popor exact atâta timp cât mișcarea sindicală “nu va mișca”. Este imperios necesară resindicalizarea României, altfel, “neica nimeni” fără vreo legatură cu economia reală ci doar cu teoria, și chiar și acea teorie prost înțeleasă ne vor explica că economia e un cont de P&L (profit and loss) la sfârșit de an.
Statul a fost, este și va rămâne principalul jucător din economie prin tot ce înseamnă el, fie ca angajator, fie ca achizitor de bunuri și servicii, fie ca principal promotor de politici publice. Sindicatele sunt obligatorii ca mecanism de mediere și/sau corecție a politicilor guvernamentale și/sau locale dacă ne referim la autoritățile locale, în fond a tot ce înseamnă politici publice. Însă, poate cel mai important rol al sindicatelor a fost acela de a crea clasa de mijloc și fără clasa de mijloc nu există economie, făra clasa de mijloc nu există națiune!
Chiar și pentru marii capitaliști (a se citi “industriași puternici”), marii angajatori în general, sindicatele joacă un rol esențial: îi obligă să-și facă foarte bine calculele pentru orice afacere, îi forțează să-și conducă și să-și proiecteze afacerile pe termen lung și mediu, nu “să tragă tunuri”, fiindcă- nu-i așa- viața nu e doar “un tun”?!
Una dintre cele mai mari vini ale lui Băsescu este reducerea la tăcere a sindicalismului în România. Și poate că de la această reducere la tăcere a sindicalismului a pornit tot răul. Astăzi ne bucurăm de o reaprindere a societății civile în România. Însă, în același timp, vedem că totuși nu are forța de a zgâlțâi din temelii sistemul. De ce? Oare nu cumva fiindcă îi lipsește forța mobilizatoare a sindicatelor? Marile mișcări sindicale sunt strâns legate și de existența marilor companii de stat, însă cum acestea au fost vândute, prădate, distruse, marea majoritate a salariaților, mai ales cei din privat, profesiunile liberale, agricultorii, pensionarii etc. rămân în afara oricărei reprezentări sindicale.
Actualele sindicate, inerte în fața abuzurilor, nu sunt altceva decât o odioasă caricatură a ceea ce ar trebui să fie o componentă a democrației. Ati auzit de sindicate la Vodafone, Orange, Carrefour sau Metro, Dacia sau Ford? Acestea sunt doar cateva exemple de angajatori cu mii de salariați. Sau poate ați auzit de sindicate în BCR, Raiffeisen sau BRD, OMV-Petrom sau Rompetrol? Și atunci cum vă închipuiți că vom reuși măcar să menținem locurile de muncă existente în condițiile crizei actuale?!
Statul, prin reprezentanții și instituțiile sale (Băsescu, DNA, Parchet, etc.) a ucis sindicalismul în mod volunar (vroiau liniște?!) și acum se face că nu înțelege de ce avem mai mulți functionari, mai mulți șomeri decât angajați. Tocmai de aia!
Pentru toți cei care se consideră economiști și care din păcate nu învață la școală definitia unei economii solide, echitabile și durabile, iată o sugestie: ocuparea forței de muncă într-un grad mai mare de 90% din totalul ei și asta pe bune, nu doar în statistici!
P.S.: De ce Germania are economia cu cele mai multe locuri de muncă din Europa și cea mai puternică clasă de mijloc? Fiindcă are și sindicatele cele mai puternice din Europa și e de ajuns să menționăm, dacă vreți, doar unul: IGM.
P.P.S.: Credeți-mă pe cuvânt că nimeni nu va lupta pentru drepturile voastre dacă nu o veți face voi și că, de unul singur, nimeni nu poate schimba sistemul!
Autor: Laurentiu Nicodim
MIRON MITREA VORBESTE ??? Ha,ha,ha !
Sindicatele au ajuns sa fie mana in mana cu patronii, adica de forma. Si grosul muncitorilor nu-s dau seama de asta. Propaganda e prea puternica. Va spun asta din interiorul unei institutii cu peste 5000 de angajati, unde datorita negocierilor sindicatului, nu s-a mai dat o marire de salariu din 2007. Si asa e in multe locuri. Sindicatele, chiar organizand greve, au pierdut mai multe drepturi decat au castigat, urmad sa dea o parte din ele inapoi la urmatoarea greva sau negociere. Si uite asa nu se mai obtine nimic. Munceste lumea pe bonuri de masa si haine.