C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Revoluția Română, sau Revendicarea Demnității Personale a Fiecărui Român

slide1“Ei nu ne pot lua demnitatea noastră, decât dacă le-o dăm noi.” Mahatma Gandhi

Ne plângem de guvernanții noștrii că sunt nedemni – și sunt, nu-i nici un dubiu în asta – că ne mint, că ne fură, că ne încalcă drepturile și ne calcă demnitatea în picioare. Dar ce facem noi cu demnitatea noastră, de oameni, de cetățeni ai României, ai lumii?

Societatea românească este într-o mare criză. Cu toții știm asta. Văzută de la suprafață, ca vârful unui iceberg, sau, altfel spus, resimțită strict fizic, organic, biologic, această criză este în mod superficial considerată și denumită, oficial sau pe stradă, ca fiind o criză financiară. De înțeles oarecum, evident, atâta vreme cât lipsa banilor este resimțită cronic și acut de cei mai mulți dintre români, care pe zi ce trece își asigură tot mai greu “coșul zilnic”, ca să nu mai vorbim de “luxul” unui trai decent, ferit de griji… În fond este o meteahnă a noastră mai veche: tot așa procedăm și în problemele noastre de sănătate, pe care le reducem identificându-le cu simptomele, catalogându-le, botezându-le savant în limbi moarte și luptând apoi sisific cu ele pentru viață, ignorând cvasitotal cauza, care odată identificată și apoi eliminată, rezolvă de fiecare dată problema. Iar așa cum bolile nu sunt doar simptomele, la fel și această criză înseamnă de fapt mult mai mult decât apariția și adâncirea problemelor noastre economice și financiare cu care ne confruntăm în ultimii ani, și anume reprezintă timpul scadenței unei confuzii majore de paradigmă, de punere a problemei, confuzie acumulată în timp, cu știință sau fără știință, din obiceiul rău și din complacere, și care este, în toate situațiile în care ea apare, o criză de conștiință.

Criza de conștiință se află la temelia tuturor eșecurilor noastre personale și sociale, economice și politice, unde eşecul în a ne alege conducătorii care să nu ne trădeze este una din cele mai dureroase şi mai importante lecţii de istorie şi destin național. “Printr-o minciună un barbat își anihilează demnitatea ca bărbat”, spunea odată Immanuel Kant. Ori aceasta înseamnă că singurul semn de bărbăție al actualilor demnitari români ar fi doar costumele lor din stofe scumpe, plătite și acelea din truda poporului. Totuși noi i-am ales și i-am investit cu cele mai înalte funcții în Stat. Iar faptul că am crezut că sunt demni de aceste funcții poate doar explica penibilul situației, dar nicicum nu ne absolvă moral de răspunderea confuziei noastre în a discerne cu justețe între bine și rău, adevăr și minciună, eroic și meschin, lumină și întuneric. Iar a ieși din această criză presupune, logic și întâi de toate, conștientizarea și eliminarea acestei confuzii, proces care va începe doar atunci când noi începem să reflectăm just asupra existenței noastre și să admitem că viața nu este nicicum rezultatul hazardului – fie el noroc sau ghinion, noțiune ce nu există în limbajul înțelepților – ci rodul dulce sau amar al deciziilor noastre personale sau de grup, ca societate, așa cum au fost ele luate, cu înțelepciune sau în chip nechibzuit, adică fără vreun referențial moral, eludând criteriile care cu adevărat contează – cele ale legilor firii, ale naturii, ale cosmosului, ale lui Dumnezeu, și care, mai devreme sau mai târziu, ne va afecta implacabil, profund și precis, destinul… Se spune că suferința înnobileză. Atunci ar trebui să facem efortul de-a vedea o parte bună în… nebunia acestei crize, ce ar consta în faptul că, prin suferința cauzată, ne determină să gândim mai profund decât eram obișnuiți, obligându-ne să ne facem introspecția, mea culpa, să analizăm ce este greșit, câș, nesănătos, nedrept, nedemn, sau poate doar inutil, atât în comportamentul nostru care ne definește social ca oameni printre semenii noștrii, cât și, mai ales, în atitudinea noastră interioară știută doar de noi și Dumnezeu. Iar apoi să căutăm, cu onestitate, îndreptarea. “Fii schimbarea pe care vrei s-o vezi în lume”, ne îndemna Gandhi. Procedând astfel vom vedea cum după un timp, drept consecință a unei matematici divine, și problemele din viața noastră se vor rezolva. A venit ceasul când trebuie să fim convinși chiar dacă nu percepem legătura dintre ele, că evenimentele și situațiile din viața noastră se înlănțuie mereu logic în cauze și efecte, în determinanți și determinați. Să înțelegem că, oricât am vrea noi, nu putem planta cartofi așteptând să culegem de-acolo măsline, smochine sau banane, cu tot respectul pentru banala rădăcinoasă și pentru delicioasele garnituri pe care ni le oferă…

Toți știm că “nimic din viața noastră personală sau socială – ca familie, colectiv sau națiune – nu este întâmplător”, pentru că “Dumnezeu nu joacă zaruri“, așa cum observa Einstein, care numea chiar “nebunie să așteptăm rezultate noi atunci când repetăm la nesfârșit aceleași acțiuni”. Așadar, este o chestiune de știință aici, ca orice alt postulat al fizicii privind fenomenologia acestei lumi, care în plus confirmă afirmațiile tuturor înțelepților antici, ale învățătorilor spirituali și ale sfinților oricărei tradiții cultural-religioase din cele câte au fost și sunt în lume… Iar mai recent, cu puțin timp înainte de a ne părăsi spre a pleca la Domnul, Părintele Justin Pârvu spunea profetic, în timp ce povățuia un tânăr ajuns la chilia sa de la Mânăstirea Petru Vodă, adresându-ni-se de fapt nouă, tuturor românilor de azi: “(…) Nu-ți face iluzii! Numai niște suflete curate mai pot salva ceva în țara asta… De nu vei birui mai întâi vrăjmășiile din tine, nu le vei putea înfrânge nici pe cele din jurul tău… Trebuie să devii tu lumină, că să poți lumina și pe ceilalți”.

Ne plângem de guvernanții noștrii că sunt nedemni – și sunt, nu-i nici un dubiu în asta – că ne mint, că ne fură, că ne încalcă drepturile și ne calcă demnitatea în picioare. Dar ce facem noi cu demnitatea noastră, de oameni, de cetățeni ai României, ai lumii?

Autor: Luigi Albu

Related Posts

One Response “Revoluția Română, sau Revendicarea Demnității Personale a Fiecărui Român”

  1. Similea says:

    “Dar ce facem noi cu demnitatea noastră, de oameni, de cetățeni ai României, ai lumii?” Până acum ne văităm toți ca niște babe. Trebuie schimbată clasa politică și luptat pentru independența justiției. Propuneți soluții!!!

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss