Bloggerii inteligenţi nu “pun botul” la diversiunea mediatică stârnită la nivel internaţional de sinistrul atentat asupra zborului Malaysia Airlines. Acuzarea gălăgioasă şi la unison a Rusiei de către mass-media occidentală şi portavocile umile din zonă contrastează strident cu tăcerea ursului brun. Dar şi când va deschide gura… Din 2013, 950 de sateliţi de toate tipurile fac turul lumii din cosmos. Între aceştia, după cum se ştie, sateliţii militari şi de spionaj ai planetei – care aparţin SUA, Rusiei, NATO dar şi Indiei, Iranului sau Israelului – scanează şi filmează non-stop pământul. Undeva, acolo sus, stă dovada care ar lămuri pe loc misterul zborului MH 17. De ce nu o produce, încă şi însă, nimeni dintre cei care au primit-o aici, jos, pe pământ?
După ce Ion Cristoiu a fost primul care a semnalat “ciudata coincidenţă” a prăbuşirii Boeing-ului 777 în Ucraina în acelaşi timp cu începerea invaziei în Gaza, tragedia “înabuşind mediatic” ofensiva Israelului, iată că şi alţi bloggeri observă “ciudăţenia”.
“Nu aș vrea să dau impresia că Ungaria știe mai bine sau mai definitiv anumite lucruri decât ştie, să zicem, președintele Statelor Unite.” – Este un citat din interviul radio de vineri (săptămânal) al lui Viktor Orbán. Se referă la incidentul doborârii avionului companiei Malaysia Airlines, transmite, sec, RidickRo.
Politica ta a remarcat încă de pe 19 iulie: It’s a wonderful world – terorismul de stat in cifre : 290 – 298 – 274…
“Aproape simultan cu momentele în care întreaga lume privea şocată tragedia doborarii zborului MH17 deasupra Ucrainei, premierul israelian Beni Netanyahu a decis sa declanşeze o ofensiva terestră în Gaza.
298 de morti, cifra celor din avionul Malaysia Airlines, cifra care concureaza indeaproape cele 290 de victime aflate in cursa 665 a Iran Air doborata de pe cer in 3 iulie 1988 de USS Vincennes care a confundat Airbusul A300 cu un avion iranian de vânătoare. Eu unul nu vad absolut nici o diferenta, ba dimpotriva, prin absurd, separatistilor-teroristi pro-rusi li s-ar putea inventa scuza prostiei pe care US Marines nu o puteau invoca.
In timpul asta, asa cum am scris la inceput, Israelul, nederanjat de nimeni, a ajuns la 274 de victime in Gaza (UPDATE: 395), conformGuardian, and counting. Tot rachete, sol-sol de data asta si printre victimele “colaterale”, tot copiii ( clip CNN nerecomandat celor mai slabi de inger).”
Pongogonzo prezintă mai multe întrebări de bun simţ:
“Dacă tot mergem pe supoziţii, ar fi cazul să ne întrebăm cui foloseşte această tragedie? Ce interes ar fi avut rebelii să doboare avionul şi să-şi atragă astfel antipatia întregii lumi civilizate şi ce interes aveau ucrainenii să o facă, punând gestul pe seama insurgenţilor pro-ruşi şi adunând un capital de simpatie uriaş? Se mai spune şi că rebelii nu ar fi vrut să doboare un avion civil, ci l-au confundat cu un avion militar de transport ucrainean. Dar poate un sistem atât de sofisticat să greşească ţinta? Pare destul de greu de crezut aşa ceva. Cum se poate face o anchetă obiectivă, cu experţi independenţi, dacă preşedintele Statelor Unite ştie dinainte care sunt concluziile?”, se întreabă bloggerul citat.
“Statele Unite susţin că avionul de pasageri malaezian cu 298 de pasageri la bord a fost doborât de insurgenţii pro-ruşi cu o rachetă sofisticată, furnizată de ruşi. Rusia, la rândul ei, afirmă că niciun sisteme de rachete sol-aer BUK (aşa se numeşte sistemul) nu a fost transferat din Rusia în Ucraina. Ucraina spune că are dovezi zdrobitoare care arată că rebelii separatişti au doborât avionul. Traian Băsescu crede că este vorba de un atentat terorist şi anunţă că ne va oferi mai multe amănunte de la Palatul Cotroceni.
Problema este că declaraţiile politicienilor se fac cu o anumită doză de iresponsabilitate. Nimeni nu pare a avea răbdare să aştepte concluziile unei anchete făcute de specialişti în aviaţie. Dacă o rachetă a lovit avionul, examinarea rămăşiţelor acestuia va dovedi acest lucru. Deocamdată nu există decât vorbe. Iar dacă o rachetă este cauza tragediei, rămâne de demonstrat cine a tras-o, din moment ce şi armata ucraineană, şi cea rusă şi separatiştii dispun de sisteme BUK.”
Gigel Chiazna pune întrebarea-cheie în articolul intitulat Cu privire la doborarea avionului: Qui bono?, din care spicuim:
“Va mai amintiti razboiul impotriva Irakului si “armele de distrugere in masa”? Minciunile turnate atunci de media si politicieni in procent de 100% au fost acum toate recunoscute si asumate si cu toate acestea nu a cazut nici un cap. Ba mai mult, pana si teroristul Bush facea glume pe seama acestor minciuni si pe felul cum a manipulat el intreaga lume impotriva lui Sadam, la un dineu de strangere de fonduri pentru actiuni “umanitare” in care cum este obiceiul, presedintele trebuie sa faca cateva glume. Cu aceasta ocazie, Bush glumea: “Unde or fi armele alea de distrugere in masa? Sunt cumva pe-aici (adica, pe sub pupitru)?!” (Video la sursa)
Nimic nou sub soare, minciuna si dezinformarea sunt de cand lumea. Traim vremuri interesante si vom tot avea parte de lucruri de astea groaznice. Ce sa facem noi cu toate informatiile astea, cu toate imaginile, stirile, comentariile etc? Ideal ar fi bineinteles sa le ignoram si sa ne vedem de ale noastre. Nu avem insa puterea asta si ne lasam captati de astfel de gunoaie si probleme care ne consuma timpul dar mai ales emotiile si simtirile”, mai scrie observatorul craiovean.
“Care sa fie adevarul? Pun pariu ca nu vom stii niciodata adevarul, asa cum si celalalt avion al malaezienilor a fost dat disparut si cine stie pe unde a ajuns. Ca de fiecare data cand lucrurile sunt in ceata, trebuie sa ne punem intrebarea: cui ii foloseste treaba asta?”…
De la Bacău, jurnalistul Răzvan Bibire observă pe “Contrasens”: Mortii unora valoreaza mai mult decat mortii altora
“300 de occidentali morti intr-o tragedie aviatica valoreaza mai mult decat acelasi numar de morti din Gaza sau 300 de morti din randul populatiei civile din Donetk.
Prabusirea avionului malaiezian a fost considerata de lumea occidentala mai importanta decat masacrarea civililor de catre armatele ucrainene sau israeliene.
O saptamana de bombardament al fasiei Gaza in care au murit sute de civili nu a creat un asemenea consens in Occident cat a facut-o prabusirea unui avion. Luni de zile in care armata ucraineana a tras cu rachete din avioane si cu mortiere in cladirile civile nu a insemnat nimic pentru Vest.
Rezulta ca traim vremuri ciudate.
In rest, observ ca sindromul armelor nucleare irakiene s-a intors: toata lumea “stie” si “are dovezi” ca rusii sunt de vina, dar nimeni nu vrea sa le prezinte.”, conchide jurnalistul pe blogul său.
Acestea fiind spuse, mai bine să ne clătim puţin ochii şi sufletele cu o fotografie realizată de “fotomaniacul” Dinu Lazăr în Maramureş şi să-i pomenim într-o rugăciune pe toţi morţii nevinovaţi, şi din Gaza şi din Ucraina. (vezi foto sus)
Autor: Alesandru Anghel
Sursa: Active News
Adauga comentariu