C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Rețeta ”rezist” aplicată în Franța

Acum, cand mișcarea ”vestelor galbene” din Franța se pregătește să intre în cea de a patra lună de proteste, tabăra președintelui Macron a decis că e timpul să ”reziste”. Nu mai sunt suficiente scrisorile președintelui pentru cetățeni, majorările veniturilor cu o sută de euro și aparițiile televizate ale unui Macron îngrijorat. ”Rezistența” impotriva ”vestelor galbene” se face în stradă și se numește ”fularele roșii”, ”vestele albastre” și ”Stop, ajunge!”.

Geneza acestor mișcări, protestul (pentru Macron și pentru Poliție, după cum relatează presa franceză), liderii (deloc apolitici), mobilizarea (cu autocarul), poziționarea președintelui și a partidului său față de aceste mișcări, etichetarea taberei anti-Macron drept homofobă, rasistă, antisemită în ziare importante și de către intelectuali influenți, toate releva aceleasi tactici și strategii folosite și în România ultimelor luni: capitalizarea politica a violenței (comise de polițiști sau împotriva lor), a revoltei, saraciei, a dezbinării.

Vocea ”majorității tăcute”

Aceste grupuri, formate pe rețelele sociale, au mobilizat 10.000 de oameni la Paris în acest weekend, în cadrul unui Marș Republican pentru Libertate. Un manifest comun al grupărilor amintite arată: ”Denunțăm climatul insurecțional instalat de Vestele Galbene. Respingem amenințările și abuzurile verbale constante ale Vestelor Galbene”. Pe pagina de Facebook a Marșului Republican, creată încă din luna noiembrie, se arată că ”mulți oameni au fost agresați verbal pentru că nu poartă vestele reflectorizante galbene, că au fost forțați să semneze petiții pentru demisia președintelui Emmanuel Macron, altfel nu erau lăsați să treacă de baricadele de pe șosele pentru a ajunge la muncă, că au fost acuzați că sunt burghezi doar pentru că nu erau de acord cu revendicările Vestelor Galbene”.

”Nu vrem să ne opunem vestelor galbene sau să susținem guvernul, ci vrem să arătăm că majoritatea tăcută există”, spune inginerul Laurent Soulie, personaj asupra căruia vom reveni. ”Facem apel la majoritatea tăcută care nu mai poate ieși în oraș sâmbăta din cauza vestelor galbene. Vrem să arătăm că vestele galbene nu reprezintă întreg poporul”, mai spune el. ”De două luni, în toate sâmbatele, stau paralizată în fața televizorului. Nu-mi mai recunosc orașul, nu-mi mai este ușor să trăiesc aici, nu mai mai pot deplasa liber în weekend”, spune o tânără de 30 de ani din Paris care s-a alăturat protestelor împotriva vestelor galbene, potrivit Liberation. ”La început am simpatizat cu vestele galbene. Dar după atacul asupra Arcului de Triumf am fost șocat: a fost ca și cum ne-ar fi declarat război o putere străină”, spune un kinetoterapeut de 35 de ani care s-a alăturat protestelor anti-vestele galbene.

Din cauza blocajelor rutiere ”au fost distruse micile afaceri”, spune Laurent Segnis, jurist, reprezentant al noilor „veste albastre”. ”Toți francezii sunt bineveniți la protest, indiferent de partidul politic”, se arată pe pagina de Facebook a mișcării.

Până aici, mișcarea anti-vestele galbene este firească. Sute de mii de francezi se trezesc blocați pe șosele în drumul spre locul de munca, șoferii nu mai pot face livrări, micile afaceri au de suferit.

O mișcare pentru Macron și pentru Poliție

Modul în care a fost organizată ”rezistenta” președintelui Macron și în care se prezintă în fața francezilor este cu totul altceva. În primul rand, ”vestele albastre”, ”fularele roșii” și alte mișcări se declară apolitice, ba chiar îi invită la protestul lor pe simpartizanții oricărui partid. Adica adepții Franței Nesupuse a lui Jean-Luc Mellenchon sau cei ai Fronului Național al Marinei Le Pen ar fi fost bineveniți la un protest în timpul căruia s-a scandat, potrivit Liberation, ”Melenchon, demisia” și ”Le Pen, esti terminată”. Dacă un asemenea marș al susținătorilor lui Macron este apolitic, atunci nimic nu mai este politic în Franța.

Apoi, trebuie să remarcăm similitudinea cu protestele antiguvernamentale din Romania – apeluri al un protest civilizat, căruia să nu i se poată reproșa nimic. Trebuie să remarcăm lozincile de susținere a jandarmilor care au lasat până acum zeci de protestatari cu membre amputate sau fără un ochi: ”Poliție, Jandarmerie, Republică, același front” sau ”Nu te atinge de polițistul meu!”.

Liderii ”apolitici” de pe Facebook

În al treilea rând, este interesant de văzut cine se află, oficial, în spatele acestor mișcări ”apolitice”. Grupul Facebook ”Stop, ajunge” a fost creat de inginerul Laurent Soulie. El este simpatizant al ”La Republique en Marche”, adică partidul presedintelui Emmanuel Macron, scrie AFP. Iată ce spune acest lider de mișcare ”apolitică”: ”Când aud vorbindu-se despre ”președintele celor bogați”, care este in slujba bancherilor, al noii ordini mondiale, asta mă șochează și mi se pare nedrept. Mișcarea nu este împotriva vestelor galbene, ci pentru încheierea blocajelor, a violențelor, pentru revenirea la calm și la dialog”. Revista Marianne răspunde la afirmația inginerului „apolitic” din Toulouse. Da, presedintele a alocat 8 miliarde de euro pentru patru ani în vederea susținerii celor mai săraci dintre francezi. Însă același președinte a recurs la reforme fiscale care le-au adus într-un singur an 4,5 miliarde de euro celor mai bogați 1% dintre francezi.

Un alt lider, fondatorul ”vestelor albastre”, este Laurent Segnis, din nou un simpatizant al partidului prezidențial, potrivit Liberation. La fel este și Chriostophe Werner, fondatorul ”fularelor roșii”. Paginile de pe rețelele de socializare au fost create în lunile noiembrie-decembrie, imediat ce au izbucnit protestele antiprezidențiale, însă mobilizarea s-a produs abia acum.

Operațiunea autobuzul

În al patrulea rând, este interesant modul în care s-au adunat manifestanții macroniști pentru acțiunea de duminică. Mai mulți jurnaliști, printre care Sotiri Dimpinoudis, susțin că aproximativ jumătate dintre manifestanti nu erau parizieni, ci au venit din alte localități cu autocarele, o parte dintre aceștia fiind participanți la marșurile împotriva schimbărilor climatice susținute de președintele Franței.

Intelectualii de serviciu

Nu în ultimul rând, o mișcare de ”rezistență”, fie ea din Franța sau din România, trebuie să aibă susținere din partea unor personalități, un soi de filozofi ai curentului. În cazul de față este Bernanrd-Henri Levy, care îi ”execută” pe protestatarii anti-Macron lipindu-le fără vreo argumentație eticheta de antisemiți, homofobi, rasiști.  Filozoful scrie, în Les Echos: ”Vestele Galbene…animate de pasiuni triste, chinuitoare, nihiliste. A fost de multe ori cazul în istoria contemporană. Am avut multe mișcări venite din furia produsă de suferințe și de revendicări legitime. Însă formulate într-un limbaj care ducea la forme de acțiune perfect antidemocratice. Ei bine, când se întâmplă asa ceva, trebuie să o spunem. Trebuie să avem curajul să distingem: da, desigur, pentru reformele sociale; da, pentru tot ceea ce poate duce la egalitate; dar nu”marșurilor asupra Palatului Elysee”, nu distrugerii prefecturilor și ministerelor, nu atacurilor împotriva polițiștilor, nu homohobiei, antisemitismului, rasismului si anti-imigranților. Și ceea ce ma întristează cel mai mult este indulgența de care beneficiază acest tip de acțiune”.

Puterii îi e frică de un mare eșec

Să mai notăm și reacția politică a taberei macroniste, beneficiara protestelor. Mișcarea de ”rezistență” a produs ceva derută. Mai mulți miniștri și secretari de stat au arătat că și-ar dori să participe la manifestații, strict în nume personal. Ordinul Partidului La Republique en Marche a fost însă ca membrii săi să nu faca apel la participare, dar să sublinieze că susțin ”valorile prezentate de organizatori”. Pentru moment ”Macronia” se teme să nu se asocieze cu o mișcare al cărei succes este încă nesigur, scrie Liberation. În plus, președintele și echipa sa se tem să nu antagonizeze și mai mult mișcarea ”vestelor galbene”. ”Ideea este că momentul nu e bun, că nu trebuie să-i chinuim pe polițiști o zi în plus și că trebuie să dăm un exemplu în cadrul dezbaterii naționale. În fond, cred că le este în primul rând frică de un mare eșec”, citează Liberation una dintre vocile străzii.

Când galbenii și albaștrii se bat, câștigă Marii Albi

În Franța ”vestelor galbene” a început să coboare în stradă și ”rezistența”, simptom al unei țări scindate de victoria președintelui Macron și a aunei formațiuni politice născută dintr-o mare ”trădare” în randul Partidului Socialist, dintr-o afacere judiciara încă necalară care l-a scos din cursă pe singurul contracandidat puternic (Francois Fillon) și dintr-o migrație politică a oportuniștilor de centru și centru-dreapta către partidul de strânsură al lui Macron.

Vestele Galbene, Fularele Roșii, Vestele Albastre – Franța devine un adevărat curcubeu. Care culoare va câștiga? Niciuna, căci Franța este dominată de Marii Albi, adică Emmanuel Macron, Valery Giscard d’Estaing, Francois Mitterand, miliaradri ca Bernanrd Arnauld, Serge Dassault, scrie unul dintre colaboratorii site-ului Agora Vox. ”Indiferent de nuanțele lor, ”francezii colorați” au fost mereu tratați ca niște etnii subalterne care nu înțeleg nimic din adevăratul sens al istoriei și al civilizatiei, care le este impus – ca întotdeauna – de puterile militare, economice și politice”, scrie Agora Vox.

Sursa: cotidianul.ro

Related Posts

2 Responses “Rețeta ”rezist” aplicată în Franța”

  1. ... says:

    s-a omis flacara violet… Franta trebuie sa revina la matca, la orasul luminilor- esenta luminii-rogvaiv; in concluzie mai este loc pentru culori, esenta culorilor…lumina din lumina… care lumina, cunoastem de unde vine si cu ce se ocupa…

  2. ... says:

    tot hibrida…

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss