Politică

Regizarea imploziei Guvernului

Nu este deloc exclus să ne apropiem de un moment extrem de interesant. Pe care l-am prognozat ca scenariu posibil. Și anume ca majoritatea PSD plus ALDE să se ejecteze de la guvernare. Și să-și regizeze această ieșire ca și când Executivul a căzut fiindcă nu mai are suficentă susținere parlamentară. Momentul ar putea fi chiar remanierea extinsă.



A fost anunțată, mai mult sau mai puțin oficial, remanierea extinsă a Guvernului Dăncilă. Pe lista neagră sunt câteva piese grele ale Executivului. Rovana Plumb, Natalia Intotero, Ana Birchall și chiar Teodor Meleșcanu. Ca să nu mai vorbim despre Tudorel Toader, care e cap  de serie. Remanierea are loc pe fondul cel puțin aparent al unor tensiuni care s-ar fi instalat în relațiile dintre Virica Dăncilă și Liviu Dragnea.

Pe de altă parte, ALDE se inflamează, fără a recunoaște acest lucru în mod explicit, la ideea scoaterii din Guvern a lui Tudorel Toader. Deși acesta nu se află acolo pe algoritmul ALDE. Dar se discută și despre Teodor Meleșcanu. Care ar putea fi sancționat din cel puțin trei motive. 1). Nu a finalizat în niciun fel solicitarea șefului său de partid, Călin Popescu Tăriceanu, de rechemare din post a lui George Maior. 2). Nu a reacționat suficent de rapid și de ferm la atacurile ambasadorilor UE asupra politicilor guvernamentale din România. 3). Nu face presiuni asupra președintelui Klaus Iohannis în scopul numirii noilor ambasadori propuși de Guvern, cel mai important dintre aceștia fiind viitorul ambasador al României în Israel.

Așadar iată că se adună suficiente motive și suficiente ținte pentru o remaniere extinsă a Guvernului. Se știe însă că președintele Klaus Iohannis va pune și de această dată talpă atât revocării unor miniștri cât și numirii altora. O remaniere făcută prin intermediul Palatului Cotroceni ar azvârli România într-o nouă criză politică de mari proporții. Pe care până la urmă ar deconta-o și majoritatea pusă în imposibilitatea de a acționa promt. Și cu toate acestea se vorbește insistent de o remaniere rapidă. Adică până la europarlamentare. Ceea ce nu cred că se va întâmpla. Atâta timp cât România își exercită încă mandatul președinției rotative a UE.

Prin urmare, deși este lansată ipoteza unei remanieri extinse rapide, o asemenea schimbare de macaz nu se va putea petrece, obiectiv vorbind, decât imediat după europarlamentare. Și aici ajungem la fondul chestiunii. A unui scenariu plauzibil cu efecte pe termen lung. Și cu bătaie la prezidențiale, dar și la localele și parlamentarele din anul viitor.

Pentru a nu ajunge din nou la mâna lui Klaus Iohannis, majoritatea este obligată să recurgă la formula restructurării Guvernului prin intemediul Parlamentului. Ceea ce îl scoate total din cărți pe Klaus Iohannis. În shimb, o remaniere extinsă, însoțită de o restructurare operate prin Parlament presupun certitudinea unei majorități. Pentru a avea o majoritate certă, este necesară îndeplinirea câtorva condiții. 1). Până atunci, Pro România să nu mai recruteze ali parlamentari PSD. 2). Să nu existe trădări de ultim moment, în sensul sustragerii de la vot sau chiar a unui vot împotriva noii formule guvernamentale.3). Să existe o înțelegere perfectă în ceea ce privește pași care trebuie făcuți între PSD și ALDE. 4). Să funcționeze înțelegerile cu grupurile minorităților naționale altele decât cea maghiară și mai ales o înțelegere fermă cu UDMR. 5). Să nu existe vreun ordin pe unitate pe care ofițerii acoperiți din PSD sau ALDE sau UDMR sau de la minorități să nu aibă încotro și să fie nevoiți să-l execute.

Ceea ce este grav e că toate aceste condiții trebuie îndeplinite cumulativ. Numai astfel o majoritate extrem de fragilă poate asigura o remaniere extinsă prin restructurarea Guvernului. Realist vorbind, Liviu Dragnea nu mai este deloc sigur că poate face în compania ALDE toți acești pași, fără să cadă de pe sârmă. Și astfel, ipotetic cel puțin, se naște scenariul autoejectării de la guvernare. Cum ar spune copiii din fața blocului, PSD și ALDE se vor face că sunt bătuți. Pentru a trece în opoziție, fără a crea sentimentul că au făcut-o cu intenție. Și dacă se întâmplă, asta se întâmplă imediat după europarlamentare. Și cu condiția ca rezultatele celor două partide să fie, dacă nu excelente, în orice caz bune. Astfel încât frontul anti-PSD să fie să fie sub aspect electoral frăgezit în continuare.

PSD și ALDE au acumulat suficiente resurse pentru a face față bătăliei politice până la sfârșitul anului viitor. În toate deconcertatele și-au instalat atât de mulți oameni de încredere, încâ eventualele defectări nu vor produce pagube iremediabile. Un Guvern al actualei opoziții, oricât de rapid și de bine ar fi încropit, va fi incapabil să dizloce într-un termen atât de scurt – și mă gândesc în primul rând la alegerile prezidențiale de la sfârșitul acestui an – întreg frontul PSD insinuat în aparatul de stat central și local. Există oricum o forță inerțială a puterii, care nu poate fi anulată într-un timp record. Prin urmare, indiferent ce Guvern va putea instala Klaus Iohannis, acel Guvern va fi castrat cel puțin parțial și nu va putea funcționa decât tot cu sprijinul parlamentarilor PSD și ALDE.

Bătălia politică în alegeri este mult mai ușor de dus pentru opoziție, cu condiția ca aceasta să dețină încă în mod mascat suficientă putere. Și tocmai de aceea un bun strateg cum este Liviu Dragnea, în echipă fiind cu un politician experimentat cum e Călin Popescu Tăriceanu, ar putea gândi și pune la cale o asemenea autoejectare  bine montată de la Palatul Victoria. PSD și ALDE, mai ales în condițiile în care vor obține rezultate bune la europarlamentare, se vor putea astfel reîncărca rapid electoral, pentru a ataca celelalte runde de alegeri și în special prezidențialele. Dintr-o dată, printr-o singură lovitură de acest fel, retorica electorală a PSD și ALDE și-ar dubla practic plaja, în timp ce forța atacurilor lui Klaus Iohannis și a celorlalte partide din opoziție s-ar diminua vizibil, întrucât zi de zi, la guvernare venind, ar trebui să se apere.

Repet faptul că acest scenariu este ipotetic. Dar este perfect fezabil. Iar dacă în laboratoarele extrem de discrete PSD și ALDE se pregătește o asemenea lovitură, atunci, atenție, este de înțeles de ce ea nu este împărtășită decât unui număr extrem de mic de inițiați. Pentru a face așa ceva, atunci, rațional vorbind, partidul și electoratul trebuie utilizate exclusiv ca o uriașă masă de manevră.

Autor: Sorin Roșca Stănescu

Sursa: Sorin Roșca Stănescu Blog