C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Războiul de 585 de zile s-a încheiat

Odată cu publicarea OUG 92 pe legile Justiţiei în Monitorul Oficial s-a încheiat neoficial războiul de 585 de zile, provocat de guerilla urbană şi de liftele ocupantului de timp şi de ţară.



Beligeranţii n-ar fi avut prilej de luptă dacă OUG 13 n-ar fi fost retrasă în februarie 2017 de către Guvernul Grindeanu.

Totul a început în ziua de 1 februarie 2017, când preşedintele Klaus Iohannis a participat intempestiv la şedinţa de guvern. Fără a-l întreba nimeni, a spus că a văzut elefanţi în clădirea Executivului. La câteva ore, vectorii de propagandă ai sistemului au transmis mesaje cu efect de glonţ magic: „OUG eliberează pedofilii“. Şi alte baliverne în măsură să provoace tensiune în societate. Teama guver­nanţilor de Bruxelles şi de protestele străzii a ţinut ţara în tensiune 585 de zile. Toate căile democratice au fost bătătorite, de la consultări, dezbateri, iniţiative, luări de poziţii, ameninţări cu sancţiuni, până la Comisia de la Veneţia, acea barcă a justiţiarilor ieşiţi la pensie.

Serviciile secrete româneşti şi o serie de servicii străine au organizat prin intermediul numitei de mine societate în civil cele mai ample manifestări din Europa de Est, cu un imens arsenal de propagandă şi de susţinere din partea media aservite sistemului.

Gata. Balamucul s-a încheiat ieri noapte, prin publicarea OUG 92, cea care încheie la toţi nasturii paltonul Justiţiei, luând telecomanda sursei de scandal. Sigur că au mai rămas în şanţurile sistemului agitatorii de profesie care plâng nătâng plecarea la cele de jos a procurorilor fără zece ani de experienţă şi fără funcţie echivalentă Curţii de Apel. Mare pagubă că Uncheşelu & brothers se întorc din DNA-ul cu lift şi şofer la scară, la Poplaca, în postul de unde au plecat.

Gata. Cred că orice om cu scaun la cap s-a săturat să mai audă de la limbuţi urletele „Giustiţia – independentă!“.
Tudorel Toader i-a fiert în sos de dor mărunt. Personajul ar putea fi subiect de ­cartoon, acele lungmetraje pentru copii, în care li se prezintă eroii zilelor ­noastre. Lipsa de fermitate a Guvernului Grindeanu, ameţeala lui Florin Iordache, frica celor din coaliţia PSD-ALDE de asaltul străzii au ţinut România cu vagoanele în gara preferată de corporaţii. A pierderii esenţialului în chestiuni mărunte.

În fond, la ce a folosit acest război hibrid? Cine e învinsul? Cine e învingătorul? Nu putem să-i plângem Laurei Codruţa Kövesi neîncadrarea în prevederile legii. Are cei 10 ani şi o serie de grade, în măsură să se menţină în sistem ca procuror. Pleacă juveţii din DNA, aduşi din Ţara-Lungă, de la număratul ouălor furate de vulpe, direct în poziţia de magistraţi, capabili să înhaţe cogeamitea prim-­ministru pentru un trofeu al calităţii şi ceva termopane. Sigur că e o victorie a normalităţii. Anormală era ascensiunea imberbilor, a impostorilor cu grade diferite de obedi­enţă şi stele făclii, cu trese de alamă de cocleau sub reflectoare, gata oricând să trimită în Beciul Domnesc orice demnitar.

S-a vrut de undeva de sus să ni se ocupe timpul cu ­fleacuri. Nu poate nimeni să mă convingă de neprofesionalismul laboratoarelor de intoxicat opinia publică. ­Şi-au desfăşurat 585 de zile cele mai rafinate arme de distrugere în masă a judecăţii civililor. Aşa s-a ajuns ca enoriaşilor sectei indignaţilor să li se ridice catedrale fără avize de construcţii în pieţele publice. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dat în sfârşit semnalul: protestele spontane trebuie să aibă un delegat, un organ autorizat în măsură să-şi asume manifestarea liberă a cetăţenilor turmentaţi cu licoarea giustiţiei. A fost un experiment cu o amplitudine fenomenală.

Cine a biruit? Cine a căzut la datorie? Cui să-i mulţumim?

Perfidia muncii de laborator de asmuţire a unui segment social împotriva altuia ‒ care nu gândeşte la fel ‒ a fost maximă. Nu se cunosc păpuşarii. Păpuşile, trase cu cheiţa înverşunării, cărora li s-au cultivat toate fobiile şi frustrările, aparţinând, culmea, celei mai fericite şi tihnite generaţii din istoria poporului român, au ieşit la rupere pentru dreptul lor sacru de a fi indignate. Contaminarea cu virusul „noi schimbăm lumea“ a avut în spate unităţi de elită. Nu putea o întreagă generaţie să fie sedusă şi înarmată până în dinţi cu lozinci pe post de halebarde fără munca unor profesionişti ai geneticii urii. Noul Mengele din sistem le-a spus milenariştilor că e boring în viaţă să nu aibă o cauză înaintea unui plan de carieră, să nu se revolte înainte de a face pipi în ­bibliotecă.

La popota sistemului, deschisă în stradă, li s-a servit meniul negării, cu salată asortată, doar pentru a li se stimula glanda revendicării. Lor nu li s-a spus că fac parte din planul „măreţ“ de ocupare a unor tărâmuri mustind de resurse. Diriginţii şantierului numit „experiment România“ au mers blană, până la os, cu o temă ce s-a dovedit a fi o contratemă. I-a făcut pe tineri să se ruşineze că sunt români. Obiectivul a fost atins. Urmează planul de ocupaţie.

Mengele de sistem l-a lăudat pe deja formatul în doctrina ocupantului că este perfect, dar nedreptățit. Din amvonul Unităţii unite cu mânuitorii umbrelor i-a predicat juvetelui dedulcit la licoarea giustiţiei că lumea e plină de injustiție socială. Că trebuie să distrugă tot trecutul. Că are toate drepturile din lume și nicio obligație. Că este o victimă, o fiinţă oprimată, care merită gratificaţii permanente. Doctorul din laboratorul urii i-a găsit infantelui obişnuit cu tăvălitul prin pieţe: un vinovat, un dușman, o țintă a urii. Ca pe un câine l-a trimis să muşte. Odată pregătit, soldatului cauzei nu trebuie decât să i se activeze glanda indignării. De restul se ocupă şefii laboratorului. Să revendici, să strigi, să acuzi, să condamni! Asta e misiunea ta de jihadist al cauzei! N-ai nevoie de ­studii, de familie, ţi se livrează în doze unice sau oricând e nevoie! Faci parte din oastea salvării. Şi asta îţi ocupă tot timpul. Nu ai nevoie să citeşti. Citesc alţii pentru tine! Activările neuronale le face Whats­App-ul. Ai nevoie de reprezentare? Ai ­strada, frate, mamă şi tată. Ce contează că părinţii tăi au luptat în decembrie 1989, cu adevărat sub gloanţe, şi pentru dreptul tău de a nu fi de acord cu modul lor de a-şi apăra tradiţiile şi neamul?

Cine a pierdut? Un Danileţ, o Macovei, un pentless? O portocală ridicată din coviltir? Un Taica Lazăr ieşit cu 30.000 de lei pensie?

Dacă a pierdut cineva, a pierdut România. Mai ales din cauza politicienilor care n-au avut tăria să încheie mai repede Pacea din Palatul Justiţiei. Ocupantul găseşte alte teme. Urmează 1 Decembrie. Unde cineva vrea înadins să îi dea peste bot poporului român la 100 de ani de la Unire! Profeţii sectei au destule misiuni de luptă. Din nefericire, şi pălmaşi ai cauzelor moarte.

Autor: Marius Ghilezan
Sursa: Romania libera

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss