C O N T R A P R O P A G A N D Ă

Rasplata statului: viata scurta si moartea subita!

Platim lunar la fondul de pensii si nu se vede. Platim, tot lunar, si CAS-ul, si nu se simte. In Romania crizata, grosul pensionarilor nu e de lux. Nici grosul contribuabililor la Sanatate. Ei mananca prost, la valoarea punctului de pensie, si daca ajung prin spitale, cei mai multi scot bani din buzunar pentru medicatie sau sunt directionati, din motiv de “low budget”, catre clinici particulare. Culmea absurdului, nu? Plata in timp la fondul de pensii nu-ti garanteaza ca vei mai ajunge s-o iei, iar statului ii convine mai degraba sa te-ngroape decat sa te tina viu. Cat despre sanatate, platesti lunar pentru ea, dar daca ai nevoie o data-n viata de spital, constati ca 30 de ani de investitie la Sanatate nu acopera o operatie. Egalizarea pensiilor a ramas un deziderat imposibil de realizat. Si asta pentru ca, oricat ar sta pe loc pensiile mai mari ca sa fie ajunse de cele mici, persoana care a iesit la pensie intr-o perioada mai norocoasa, in care modalitatea de calcul s-a schimbat, cu aceiasi ani vechime si aceeasi functie ca si alta persoana care a prins pensionarea inainte cu trei-patru ani, a fost favorizata, iar cealalta, discriminata. Iar aceasta discriminare va ramane batuta-n cuie pentru ca discriminatul nu va primi niciodata diferenta luata de colegul de breasla exemplificat. Marele tam-tam din aceste zile este legat de fondul pensiilor de stat, care pare sa nu mai faca fata platii celor  peste 3.000.000.000 de lei vechi lunar catre pensionari si celor de 110 milioane platite pe luna de Casa de Pensii catre fondul de pensii privat. Era de asteptat. Cu asemenea masuri iesite din putul gandirii guvernului Boc, multi oameni si-au pierdut locul de munca. Or, somerii nu au din ce sa plateasca pentru pensie. Ecuatia e simpla. Omul ramas pe drumuri nu mai plateste nici somajul de 0,5% din brut, nici 5,5% pentru sanatate, nici 10,5% CAS-ul, nici impozitul de 1% care se ia angajatului dupa ce se scad eventualele deduceri si taxele calculate anterior. In aceeasi combinatie, nici angajatorul care a facut disponibilizari nu mai alimenteaza somajul, sanatatea, fondul de garantare, fondul de accidente, comisionul ITM, taxa de handicap si fondul unic cu aceleasi sume, ci cu unele mult mai mici, valabile la numarul de angajati cu care a ramas.
Realitatea arata ca oamenii traiesc din ce in ce mai prost, timp in care majoritatii politicienilor  li se umfla averile de la an la an. Grosul acela la care faceam referire mai sus sufera. Transpira. Munceste fara aere conditionate si daca nu mai munceste, nu e musai pentru ca asta si-a dorit, ci pentru ca asta s-a dictat. Peste toate aceste anomalii nascute din masurile guvernamentale, Boc si ministrii mezaliantei PSD-PD-L vor sa-si asume raspunderea si pentru legea unica a salarizarii, pentru ca dezastrul sa fie sigur si absolut. Ca un facut insa, timpul a dovedit ca tot ce s-a “asumat” pana acum, de la legile lui Macovei incoace, n-a facut decat sa bulverseze si mai tare sistemul. Bomba impozitului forfetar a aruncat in aer o gramada de firme. Tara e plina de societati aflate in faliment sau insolventa. De aici, alt lant distructiv. Societatile care aveau debite majore, daca intra in insolventa, nu mai au cum sa plateasca datoriile. Interesant este ca multe din cele care intra-n insolventa apar, dupa un timp, rebotezate. Cu alt nume. In acest interval, multi creditori ai acestora, ramasi cu buza umflata, intra la randul lor in faliment. Teatral insa, Ministerul Finantelor, condus de specialistul in marmura si siderurgie, deplange soarta subordonatului ANAF cu lacrimi de sange, de parca n-ar avea de-a face cu politica Guvernului. Asa se-ntampla cand tehnocratii sunt pusi sa gaseasca solutii pentru deficientele din sistemul fiscal si cauzele lor. Lumea s-a saturat de “nu sunt bani”, pentru ca vine casacada  intrebarilor-recul “de ce nu sunt?”, “cine i-a mancat?”, “cat mai rabdam un guvern antisocial”, lumea e bolnava, din ce in ce mai bolnava in aceasta situatie de stres major si multi se-ntreaba daca vor mai apuca o luna de pensie, daca nu cumva salariul ciopartit le va ajunge sa-si mai recapete sanatatea subrezita de politici fatale. Pana acum, rasplata statului pentru contribuabil a fost aceea de a-l jupui de viu. De a-l omori mai repede. Pentru asta, Guvernul nu-si asuma raspunderea?

Adina Anghelescu-Stancu
sursa: gardianul.ro

Related Posts

Let us talk about
Name and Mail are required
Join the discuss